SUFLETUL ŞI ENERGIA OMULUI
Trăim într-o epocă în care, din păcate, încă este destul de dificil să abordezi teme şi termeni sensibili ca “suflet” şi “energie umană”. În primul rînd din cauza că aceste subiecte, pentru a putea fi inţelese, cer o minte lucidă şi penetrantă (cu toate că despre “suflet” lumea s-a obişnuit să vorbească la tot pasul, amintindu-l în varii expresii uzuale), iar într-al doilea rînd, fiindcă există un fel de apatie generală legată de această problema, manifestată prin convingerea nezdruncinată a unora că ştiu totul despre suflet, în acelaşi timp în care nu le pasă absolut de loc de soarta acestuia.Se pare că aceşti doi termeni: “suflet” şi “energie” reprezintă, într-o măsură oarecare, unul şi acelaşi lucru, atîta
doar că diferă punctele de vedere în ceea ce priveşte percepţia. Sufletul, spre exemplu, presupune o dimensiune metafizică; percepţia acestuia devine posibilă numai prin intermediul unei cunoaşteri artistice (şi mă gîndesc acum la cele două tipuri de cunoaştere: artistică şi ştiinţifică, despre care vorbeşte filosoful Lucian Blaga), în timp ce “energia omului” e “sufletul” perceput prin intermediul unei cunoaşteri ştiinţifice. Părerea mea e că cel mai fericit caz e atunci cînd unul şi acelaşi lucru ajunge să fie perceput prin ambele tipuri de cunoştere.
În continuare aş vrea să vorbesc despre puterile magice pe care le “ascunde” sufletul omului. Conform unei interpretări biblice, sufletele ar fi egale între ele, indiferent de cît de înţelepţi sunt stăpînii acestora; ceea ce ar conta ar fi bunătatea şi mai ales credinţa omului. Această interpretare e departe de a fi şi pe placul meu. E zic că, din contra, sufletele diferă de la om la om în funcţie de coeficientul intelectual. Cu cît un individ este mai deştept, cu atît sufletul lui este mai puternic.
Iniţial am vrut să intitulez acest articol “Totul este posibil”, pentru că, am convingerea, că, într-adevar, cu ajutotul sufletului/energiei, omul ar reuşi să facă lucruri exceptionale, aparent imposibile, cum ar fi să ridice obiecte cu ajutorul minţii, sau să comunice telepatic. În cele ce urmează îmi voi argumenta convingerile.
Acum cîţiva ani s-a demonstrat un lucru care mie mi s-a părut uluitor şi anume că apa are memorie! Mai mult decît atît, apa receptează toată informaţia şi energia din jur şi reacţioneaza în consecinţă. Un savant a facut o experienţă demonstrativă: a luat trei borcane, le-a umplut cu apă (aceeaşi apă în toate trei) şi a pus în fiecare borcan cîte o mînă de orez; borcanele le-a dus mai apoi într-o odaie în trei locuri diferite; în fiecare zi, după aceea, savantul intra în odaie şi vorbea cu două dintre borcane: unuia îi adresa cuvinte de dragoste, iar altuia cuvinte de ocară; pe-al treilea îl neglija; după o lună de zile rezultatul a arătat ca orezul din borcanul la care savantul a vorbit frumos era alb şi încolţit, acel pe care l-a injurat era negru şi neîncolţit, iar acel neglijat prinsese mucegai. O altă experienţă a demostrat că apa receptează nu doar cuvintele, ci şi gîndurile care sunt îndreptate spre ea, în funcţie de care aceasta îşi schimba mai apoi structura internă a moleculelor. Ei bine, mai departe vă propun să facem împreună un exerciţiu de logică. Ce înseamnă dacă apă receptează cuvintele, emoţiile, gîndurile şi energia oamenilor? E simplu: în primul rînd înseamnă că omul într-adevar le transmite! Deci comunicarea de acest gen este posibilă! De unde, dacă omul emite/transmite emoţii, gînduri şi energie, iar apa le poate recepta, înseamnă că omul cu atît mai mult ar putea fi în stare să recepteze acest gen de informaţie! Cu alte cuvinte, doi oameni ar putea (deocamdată teoretic) să comunice fără să vorbească, citindu-şi unul altuia gîndurile. La fel, controlînd mai eficient energia corupui, omul ar fi în stare să mişte obiecte cu puterea minţii, sau să se ridice pe sine în aer, aşa cum reuşesc unii practicanţi yoga.
De ce totuşi aceste lucruri nu pot fi realizate de majoritatea oamenilor? La această întrebare ar putea să ne raspundă Albert Einstein (unul dintre cei mai importanţi savanţi ai lumii), care a declarat în repetate rînduri că omul, în tot ce face el, foloseşte doar o mică parte din creierul cu care a fost înzestrat. La fel, ne-ar ajuta extrem de mult şi ceea ce a spus la un moment dat Isus Hristos în Noului Testament, şi anume că dacă omul ar avea credinţa măcar cît un graunte de muştar, i-ar spune unui munte să se mişte din loc şi muntele s-ar mişca. Dacă am face o corelare între spusele celor doi, am înţelege, cu atît mai mult, că distanţa pînă la a face “minuni” e imensă, dar nu şi imposibil de străbătut.
Isus Hristos e cunoscut prin faptul că făcea multe minuni: citea gîndurile fariseilor şi ucenicilor, era rezistent la foame, oprea furtunile, etc. Îndrăznesc să spun că, reeşind din cele de mai sus, înţeleg cum de izbutea fondatorul creştinismului să facă acest gen de minuni, (folosind adică întreaga capacitate a creierului, el manevra cu maximă eficienţă energia corpului/legile sufletului), dar totodată recunosc că nu pot pătrunde cum de reuşea să facă şi minuni de genul “vindecarea bolnavilor” sau chiar “învierea morţilor”. Drept pentru care înţeleg odată în plus cît de mici suntem noi oamenii pe lîngă cel care a creat lumea şi legile ei. În afară de asta, eu zic că nu e chiar atît de necesar să încercăm a descompune minunile lui Isus, pentru că acest lucru ar însemna, conform filosofiei lui Blaga, distrugerea misterului şi a frumuseţii divine.
Telepatie
Această informaţie este raportată a fi "primită" în aceeaşi formă ca şi cum ar fi de la simţurile convenţionale. Telepatia este procesul care permite ca fiinţele să transmită informaţii de la unele la altele, fără a se folosi de limbajul verbal. Cei care au descoperit că telepatia se află printre fenomenele paranormalului erau adepţii mesmerismului (teoria magnetismului animal). Aceştia au observat că unele persoane cu capacităţi magnetice pot citi gânduri şi pot executa comenzi nerostite.
De ce să nu băgăm în seamă astfel de fenomene? Pentru că ele se manifestă fără ştirea noastră, aproape în fiecare zi? Se spune că ne aflăm într-un raport telepatic constant cu ceilalţi locuitori ai pământului şi ca suportăm numeroase proiecţii psihice, infinite iradieri telepatice, care ne parvin din toate părţile. Orice element din Univers, viu sau amorf, este un emiţător, adică un iradiant şi în acelaşi timp, un receptor, adică un iradiat. Cercetătorii psihologici şi neuropsihiatri au început să lărgească sensul şi definiţia telepatiei: "telepatia reprezintă comunicarea impresiilor de orice formă, de la o minte la alta, independent de canalele simţurilor". Ei susţin că telepatia dintre două persoane aflate în aceeaşi cameră este la fel cu telepatia care are loc între două persoane aflate la capetele opuse ale lumii.
Despre călătoria gândurilor
Sigmund Freud a considerat telepatia ca o facultate primitivă, care a fost pierdută de om în cursul evoluţiei sale. Conform afirmaţiilor lui, indivizii legaţi "telepatic" trebuie să aibă o legatură emoţională foarte puternică, iar evenimentul transmis pe această cale trebuie încărcat cu sentimente negative. Pe de altă parte, Carl Gustav Jung i-a acordat o importanţă mai mare, considerând telepatia o funcţie de sincronizare şi a descoperit prin experienţele sale că aceste fenomen ne influenţează visele.
N. Wiener, cunoscut cibernetician de origine americană, consideră că suportul material al telepatiei îl constituie, de fapt, undele cu frecvenţa de 10 Hz, adică cele corespunzătoare ritmului alfa şi că acestea ar fi active în stare de relaxare maximă. Însă psihofiziologii nu sunt de aceeaşi părere. Ei susţin că telepatia este o funcţie a inconştientului care se manifestă îndeosebi în marile trăiri emoţionale. Ca dovadă, aceştia aduc rezultatul experimentelor făcute pe animale. În timp ce acestora li se înregistrează electroencefalograma (EEG), la mare distanţă li se sacrifică puii, iar în acea clipă, pe EEG apare un impuls nervos.
Unii cercetători susţin că telepatia se realizează prin intermediul unui câmp biogravitaţional. Există şi oameni de ştiinţă adepţi ai psihotronilor, elemente considerate fără inerţie, care pot călători cu viteze inimaginabile şi care ar aduce informaţii din viitor în prezent.
Camille Flammarion spunea: "Acţiunea unei minţi asupra alteia, de la distanţă, transmiterea de gânduri, de sugestii mentale şi de comunicare la distanţă nu sunt mai extraordinare decât acţiunea magnetului asupra fierului, decât influenţa Lunii asupra mării, decât transportarea vocii umane cu ajutorul electricităţii sau decât minunile ştiinţei contemporane. Doar comunicările psihice sunt superioare şi acestea ne pot ajuta să dăm de urma cunoaţterii naturii umane. Telepatia poate şi trebuie să fie considerată de către ştiinţă o realitate incontestabilă. Mintea poate acţiona împotriva altei minţi fără intervenţia simţurilor. Forţele psihice există cu adevarat, deşi natura lor nu ne este cunoscută. Noi spunem că telepatia aparţine ordinului psihic şi nu celui fizic, psihologic, chimic sau mecanic, deoarece ea nu produce, transmite idei şi gânduri, iar aceasta se manifestă fără cooperarea simţurilor noastre".
Cei de lânga noi
Fenomenul de telepatie sau de transfer al gândurilor are loc atât în planul mental cât şi în cel psihic, unde este spontan în manifestare. Iniţiaţii antrenaţi pot trece de la un simţ la altul printr-un simplu act de voinţă, oricând doresc să facă acest lucru. Ei pot funcţiona atât în planul psihic căt şi în cel astral în acelaşi timp, deşi ei nu practică prea des acest lucru. Pe lângă simţul prezenţei altor vieţuitoare, telepatia poate fi considerată unul din simţurile adiţionale ale planului nostru psihic.Telepatia funcţionează şi-n vis!
Există momente în care visăm ce li se întâmplă celor apropiaţi chiar în acel moment. Spre deosebire de visele profetice, în care ni se înfăţişează lucruri ce se vor petrece într-un orizont de timp mai apropiat sau mai îndepărtat (subiectul fiind noi sau alţii), visele care coincid practic cu evenimentele din realitate se numesc telepatice. Cei care le-au studiat spun că ar fi un fel de captare a gândurilor celor dragi.
* Informaţiile sunt transmise ca un puzzle
Telepatia înseamnă comunicarea gândurilor, emoţiilor ori senzaţiilor fizice prin intermediul minţii. Ea nu apare însă doar în stare de veghe, cum s-ar putea crede, ci şi atunci când dormim. Cercetătorii au reuşit să demonstreze existenţa acestor vise telepatice, dar nu şi felul în care se realizează legătura nevăzută între emiţător şi receptor. Primele experimente în domeniu au fost realizate în 1880 de italianul G. B. Ermacora, iar rezultatele aveau să fie publicate nouă ani mai târziu, sub egida American Society for Psychical Research. Ermacora a lucrat împreună cu mediumul Maria Manzini, obţinând nişte rezultate remarcabile, dar nesupuse controlului şi rigorilor ştiinţitifice de astăzi. Cu toate acestea, Ermacora are meritul de a fi încercat să testeze valabilitatea viselor telepatice. Cercetări mai ample (pe durata a zece ani) au fost făcute în domeniu la Maimonides Institute din Brooklyn, New York, de o echipă de parapsihologi incluzându-i pe Montague Ullman, Stanley Krippner, Alan Vaughan şi Charles Honorton. Aceştia au recurs la monitorizarea undelor cerebrale şi a mişcărilor oculare ale subiecţilor adormiţi, timp în care, în altă încăpere, “emiţătorii” se concentrau asupra unor imagini, încercând să le transmită “receptorilor”. Experimentele au dovedit că respectivele imagini (ori emoţiile pe care le trezeau) chiar apăreau în visele “receptorilor”. Potrivit lui Montague Ullman, visele telepatice “sunt vii, colorate”, dar nu coincid perfect cu realitatea, ci furnizează informaţii pe care beneficiarul trebuie să le aşeze ca într-un puzzle pentru a desluşi înţelesul.
* Comunicarea în somn, mai puternică între îndrăgostiţi
Cel mai spectaculos test privind transmisia telepatică a avut loc în 1971 şi a inclus 2000 de persoane, participanţi la un concert al trupei rock Grateful Dead. Subiecţilor li s-a cerut să se concentreze asupra unor imagini proiectate şi să încerce să le transmită cu ajutorul minţii la un laborator de cercetări din Brooklyn, aflat la 45 de mile distanţă. Acolo se afla adormit mediumul Malcolm Bessent, care a recepţionat în vis imaginile respective, timp de şase nopţi! Stanley Krippner, din echipa de la Maimonides Institute, a admis că la reuşita experimentului se poate să fi contribuit şi faptul că mare parte dintre spectatorii se aflau sub influenţa substanţelor psihedelice. Una din imaginile transmise de fanii rockeri înfăţişa un om aşezat în poziţia yoghină lotus, chakrele lui (centrii energetici) fiind colorate luminos. Lui Bessent i-a apărut în vis un om “suspendat în aer sau cam aşa ceva” “folosindu-şi energia naturală”, dar şi “lumina solară…ca o coloană vertebrală”. Cele mai multe cazuri de vise telepatice apar la cuplurile de îndrăgostiţi sau la persoane între care există o legătură profundă, dat fiind că telepatia constă în intensitatea gândului emis. Cei apropiaţi nouă, de care suntem legaţi sufleteşte, pot produce transferuri de sentimente/senzaţii care ne apar în vise. Emoţiile sunt stimuli care ajung foarte uşor în subconştient, iar în vis emisferele cerebrale sunt mult mai "relaxate", deci mai receptive la vibraţii fine.
* Un caz relatat de Sigmund Freud
În visele telepatice, poate fi vorba însă nu doar despre trăiri, ci şi despre un eveniment care se petrece la mare distanţã sau în viaţa unei alte persoane. Este şi cazul relatat de Sigmund Freud în “Vis şi telepatie”. Un necunoscut i-a trimis renumitului psihanalist mai multe scrisori, povestind detaliat cum în noaptea de 16 spre 17 noiembrie a visat că soţia sa a născut gemeni. Omul pretinde că i-a văzut pe copilaşi “cât se poate de clar, dormind în patul lor”, unul bălai şi altul şaten, dar când să-i ia soţia să-i alăpteze, micuţii s-au căţărat în chiuvetă ca să lingă urmele de dulceaţă preparată de “mama” lor. “M-am trezit de patru sau cinci ori în timp ce visam, întrebându-mă dacă este adevărat că avem gemeni, fără să pot conchide cu toată tăria că doar am visat”, i-a scris omul lui Freud, neuitând să precizeze indiciul esenţial: fiica sa, Ilse, măritată la Berlin, aştepta să nască peste trei săptămâni, iar el urma să o viziteze împreună cu soţia lui, mama vitregă a gravidei. La trezire, povestindu-i nevestei ce a visat, aceasta s-a amuzat copios şi a întrebat:”Nu cumva a născut Ilse gemeni?” A doua zi, cei doi soţi au primit o telegramă, care-i anunţa că în dimineaţa precedentă, Ilse adusese pe lume un băieţel şi o fetiţă. Naşterea se produsese aşadar taman când omul avea acel vis ciudat. Explicaţia găsită de bărbatul în cauză a fost că fiica sa, care-i era foarte devotată, s-a gândit intens la el în clipele în care a devenit mamă. Interpretarea lui Freud este însă că visul ascunde dorinţa refulată a tatălui, de a-şi înlocui soţia cu fiica.
* Informaţiile sunt transmise ca un puzzle
Telepatia înseamnă comunicarea gândurilor, emoţiilor ori senzaţiilor fizice prin intermediul minţii. Ea nu apare însă doar în stare de veghe, cum s-ar putea crede, ci şi atunci când dormim. Cercetătorii au reuşit să demonstreze existenţa acestor vise telepatice, dar nu şi felul în care se realizează legătura nevăzută între emiţător şi receptor. Primele experimente în domeniu au fost realizate în 1880 de italianul G. B. Ermacora, iar rezultatele aveau să fie publicate nouă ani mai târziu, sub egida American Society for Psychical Research. Ermacora a lucrat împreună cu mediumul Maria Manzini, obţinând nişte rezultate remarcabile, dar nesupuse controlului şi rigorilor ştiinţitifice de astăzi. Cu toate acestea, Ermacora are meritul de a fi încercat să testeze valabilitatea viselor telepatice. Cercetări mai ample (pe durata a zece ani) au fost făcute în domeniu la Maimonides Institute din Brooklyn, New York, de o echipă de parapsihologi incluzându-i pe Montague Ullman, Stanley Krippner, Alan Vaughan şi Charles Honorton. Aceştia au recurs la monitorizarea undelor cerebrale şi a mişcărilor oculare ale subiecţilor adormiţi, timp în care, în altă încăpere, “emiţătorii” se concentrau asupra unor imagini, încercând să le transmită “receptorilor”. Experimentele au dovedit că respectivele imagini (ori emoţiile pe care le trezeau) chiar apăreau în visele “receptorilor”. Potrivit lui Montague Ullman, visele telepatice “sunt vii, colorate”, dar nu coincid perfect cu realitatea, ci furnizează informaţii pe care beneficiarul trebuie să le aşeze ca într-un puzzle pentru a desluşi înţelesul.
* Comunicarea în somn, mai puternică între îndrăgostiţi
Cel mai spectaculos test privind transmisia telepatică a avut loc în 1971 şi a inclus 2000 de persoane, participanţi la un concert al trupei rock Grateful Dead. Subiecţilor li s-a cerut să se concentreze asupra unor imagini proiectate şi să încerce să le transmită cu ajutorul minţii la un laborator de cercetări din Brooklyn, aflat la 45 de mile distanţă. Acolo se afla adormit mediumul Malcolm Bessent, care a recepţionat în vis imaginile respective, timp de şase nopţi! Stanley Krippner, din echipa de la Maimonides Institute, a admis că la reuşita experimentului se poate să fi contribuit şi faptul că mare parte dintre spectatorii se aflau sub influenţa substanţelor psihedelice. Una din imaginile transmise de fanii rockeri înfăţişa un om aşezat în poziţia yoghină lotus, chakrele lui (centrii energetici) fiind colorate luminos. Lui Bessent i-a apărut în vis un om “suspendat în aer sau cam aşa ceva” “folosindu-şi energia naturală”, dar şi “lumina solară…ca o coloană vertebrală”. Cele mai multe cazuri de vise telepatice apar la cuplurile de îndrăgostiţi sau la persoane între care există o legătură profundă, dat fiind că telepatia constă în intensitatea gândului emis. Cei apropiaţi nouă, de care suntem legaţi sufleteşte, pot produce transferuri de sentimente/senzaţii care ne apar în vise. Emoţiile sunt stimuli care ajung foarte uşor în subconştient, iar în vis emisferele cerebrale sunt mult mai "relaxate", deci mai receptive la vibraţii fine.
* Un caz relatat de Sigmund Freud
În visele telepatice, poate fi vorba însă nu doar despre trăiri, ci şi despre un eveniment care se petrece la mare distanţã sau în viaţa unei alte persoane. Este şi cazul relatat de Sigmund Freud în “Vis şi telepatie”. Un necunoscut i-a trimis renumitului psihanalist mai multe scrisori, povestind detaliat cum în noaptea de 16 spre 17 noiembrie a visat că soţia sa a născut gemeni. Omul pretinde că i-a văzut pe copilaşi “cât se poate de clar, dormind în patul lor”, unul bălai şi altul şaten, dar când să-i ia soţia să-i alăpteze, micuţii s-au căţărat în chiuvetă ca să lingă urmele de dulceaţă preparată de “mama” lor. “M-am trezit de patru sau cinci ori în timp ce visam, întrebându-mă dacă este adevărat că avem gemeni, fără să pot conchide cu toată tăria că doar am visat”, i-a scris omul lui Freud, neuitând să precizeze indiciul esenţial: fiica sa, Ilse, măritată la Berlin, aştepta să nască peste trei săptămâni, iar el urma să o viziteze împreună cu soţia lui, mama vitregă a gravidei. La trezire, povestindu-i nevestei ce a visat, aceasta s-a amuzat copios şi a întrebat:”Nu cumva a născut Ilse gemeni?” A doua zi, cei doi soţi au primit o telegramă, care-i anunţa că în dimineaţa precedentă, Ilse adusese pe lume un băieţel şi o fetiţă. Naşterea se produsese aşadar taman când omul avea acel vis ciudat. Explicaţia găsită de bărbatul în cauză a fost că fiica sa, care-i era foarte devotată, s-a gândit intens la el în clipele în care a devenit mamă. Interpretarea lui Freud este însă că visul ascunde dorinţa refulată a tatălui, de a-şi înlocui soţia cu fiica.
