Compuneri

                                                           O lectie de viata 

              Motto:
   "Acea prietenie e adevarata pe care n-o rupe nici speranta , nici teama, nici grija intereselor proprii,acea cu care oamenii mor ,pentru care ei mor"          (Seneca)

    Intr-o zi de toamna umeda si cetoasa care parea sa fie o zi obisnuita ca toate celelalte dar ma asteptau multe surprize ,fie bune fie mai putin bune aveau un sfarsit dureros.
    Ceea ce mi se parea nou  in acea zi era imaginea unui singur grup  de fete in care imi doream sa fiu acceptata pentru a avea si eu parte de atentia pe care ele o aveau zi de zi ."Viata omului numai atunci e pretioasa cand urmareste un ideal" iar eu aveam unul: era acela de a intra in acel  anturaj.
     M-am dus la scoala ca in fiecare zi de luni, chiar daca in fiecare zi cautam sa fiu acceptata printre ele ,ziua de azi era diferita iar eu imi pierdusem speranta ca o sa mai fiu vreodata printre cele mai populare fete din scoala.Dupa ce am intrat la ore am aflat ca a, fost chemata la un curs de muzica impreuna cu acele fete .Emotiile m-au cuprins si parea sa urmeze una din putinele mele zile cele mai frumoase .Eram entuziasmata si ma gandeam la fiecare gest pe care o sa il fac .In sfarsit a inceput si cursul iar eu eram printre ele ,a fost surprinzator cat de putin a durat sa ma trateze ca una de-a lor.Dupa ce ne-am intalnit de mai multe ori la aceelasi curs eu incepeam deja sa fa  parte din anturajul lor .Simteam ca mi-am implinit un vis .Ma simteam mereu in centrul atentiei si era bine chiar daca persoanele din acest anturaj nu mi se mai pareau atat de grozave .Am inceput sa aflu mai multe despre aceste persoane:primul era acela ca ele nu au devenit populare printr-un mod tocmai bun si al doilea ca ele se aflau in conflict cu un alt grup .Acum mi-as fi dorit sa nu mai fiu printre eledar vorba aia "boala vine cu pasi de elefant si pleaca cu pasi de furnica" ,acum imi era foarte greu sa ma retrag.
Am avut multe certuri cu aceste fete si imi era foarte greu sa rezist durerii pe care mi-o provocau insultele date de grupul rival sau chiar de cele din anturajul in care acum faceam parte.A trecut aproximativ jumatate de an si intr-un sfarsit dupa atata rivalitate cele doua grupuri au ajuns la un pact"nu suntem prietene dar nici rivale".Bucuria mea cea mai mare a fost asta si acum ma asteptam sa facem ceea ce ar fi fost normal sa faca un grup de varsta boastra ,dar nu a fost asa .Mi-au spus ca m-au folosit doar pentru a fi mai puternice in fata celorlalte dar ca as putea ramane totusi in acest grup .Si elefantul cade cand face un pas gresit ,acum chiar si eu eram la pamant.Am iesit de indata din acest anturaj regretand fiindca mi-am pierdut jumatate de an din copilarie .Mi-am promis ca nu voi mai avea slabiciunea de a mai face parte dintr-un anturaj doar pentru popularitate , de acum imi caut adevartii prieteni!
"Porunca ti s-a dat sa judeci omul dar ti s-a dat porunca si sa respecti omul.Nu e vorba de a respecta ci e vorba de acelasi om ."