Loading...

Bucuria naturii -Sfaturi naturiste

La baza sanatatii se afla sistemul imunitar, format din miliarde de celule. Inarmate ca o ostire, ele sunt gata sa riposteze la cea mai mica agresiune externa. Dar armatele au, si ele, momente de deruta si slabiciune. In cazul imunitatii, "capeteniile" care rezolva problema sunt terapiile naturale 



Lista cauzelor care slabesc imunitatea este destul de lunga. Cea mai mare grija pentru mentinerea sau intarirea imunitatii trebuie sa o aiba oamenii care fac eforturi psihice sau fizice exagerate, nu dorm suficient, sunt supusi radiatiilor nocive, temperaturi lor scazute, traiesc in medii cu gaze poluante. Tot atat de periculoase sunt alimentatia nesanatoasa, consumul de alcool si fumatul - chiar si 2-3 tigari pe zi afecteaza structura protectoare a corpului. Un efect negativ au si injuraturile, metalele cu energie negativa (de ex. plumbul), muzica cu caracter agresiv, zonele geografice geopatogene. O alta cauza importanta de scadere a imunitatii este disbacterioza - dereglarea echilibrului florei intestinale, al microflorei din cavitatea bucala, a mucoaselor si a pielii. Fabrica de imunitate se afla in intestine, iar disbacterioza este falimentul ei produs de om, prin consumul de alimente nesanatoase, de alcool si droguri.

Sistemul imunitar slabit este reprimat si mai mult atunci cand omul se indoapa cu tot felul de medicamente la moda, experimentandu-le pe cont propriu, fara sa consulte medicul. Analizele de laborator arata ca o mare parte dintre produsele farmaceutice nu au efectul preconizat. In schimb, folosirea lor indelungata sau in exces are urmari fatale pentru imunitate. De exemplu, antibioticele prescrise pentru afectiuni reumatice nu se elimina din organismul nostru timp de 5 ani, iar o cantitate mare acumulata in timp slabeste considerabil imunitatea.


Metode de intarire a imunitatii

* Saturarea organismului cu minerale si vitamine, de preferat luate din alimentatie. Vitaminele A, E si C franeaza inmultirea si raspandirea virusului gripal, iar vitaminele din grupa B contribuie la profilaxia urmarilor grave datorate gripei. 

* Imbunatatirea circulatiei sangvine prin eforturi fizice dozate rational (gimnastica, alergare, inot, munca in gradina); iesirea in aer liber (aer curat, apa, soare); frectii cu peria uscata, dimineata, si cu apa sarata, inainte de culcare. 

* Sauna si baile sudorifice favorizeaza descarcarea rinichilor, eliminarea surplusului de saruri si cresterea pH-ului cu 0,3-0,4 unitati. In conditiile acestea, se produce in organism o cantitate mai mare de ozon (O3), creste imunitatea, mor virusii, bacteriile si microbii.

* Kombucha. Se administreaza regulat, pentru prevenirea si vindecarea disbacteriozei (2-3 pahare pe zi). La fel de bune sunt si alte bauturi fermentate, ca iaurtul de casa, laptele acru, borsul etc.

* Gandirea pozitiva, bucuria si veselia stimuleaza producerea hormonului endorfina, care activeaza functiile sistemului imunitar. S-a dovedit stiintific cresterea imunitatii la oamenii care aud multe cuvinte bune, de alinare si de iubire.

* Alimentatie. In timpul procedurilor pentru intarirea imunitatii se recomanda o alimentatie preponderent vegetariana, cafeaua se inlocuieste cu sucuri proaspete de fructe, legume, iarba de ovaz verde, compoturi. Din meniul zilnic se elimina carnea, zaharul, sarea, se renunta categoric la bauturile alcoolice si la tigari. 



Retete stramosesti pentru intarirea imunitatii

Strabunii nostri nu foloseau cuvantul imunitate, in schimb stiau sa se protejeze de infectii, raceli si gripe, cu o sumedenie de remedii.
* Se purta la gat un catel de usturoi, o bucatica de stofa imbibata cu 2-3 picaturi ulei de brad sau ulei de trandafir.
* Se tinea sub limba o lingurita de tutun, timp de o ora, de 3 ori pe zi.
* Inainte de a iesi afara, in aer rece, se ungea fiecare nara pe interior cu sapun de casa.
* Se zdrobeau 3-4 catei de usturoi, se amestecau cu 3 rosii taiate marunt, cu o lingurita de ulei nerafinat. Se consuma in timpul zilei.
* Timp de o saptamana, zilnic, se inghitea cate o jumatate de lingurita de pulbere de pelin uscat. In casa, se puneau farfurii cu ceapa taiata in fiecare camera, sau se aprindea tamaie sau rasina de pin si se umplea camera cu fum, pentru 30-45 minute.
* Se turna 350 ml apa fierbinte peste o lingura cu varf de radacina rasa de telina, se infuza 4 ore intr-un vas acoperit si se bea cate o lingura, de 3-4 ori pe zi, cu 30 minute inainte de masa.


Alte recomandari

* Clatiti narile cu apa minerala calda sau picurati in ele, cu o pompita mica, o solutie facuta dintr-un pahar de apa calda + 1 lingurita de bicarbonat de sodiu + 5-8 picaturi de solutie de iod.
* Rocoina. Dimineata, pe nemancate, si inainte de pranz, se inghite cate o lingurita cu varf de rocoina (pasatul vrabiilor - Stellaria media). Puteti s-o amestecati cu un pahar de lapte batut degresat si cu o jumatate lingurita de scortisoara. Se bea cu inghitituri mici, timp de 10-14 zile.

* Se toaca 15-20 g radacina de lemn-dulce (o planta biostimulatoare ce imbunatateste formula sangelui, favorizeaza longevitatea, intareste imunitatea). Se infuzeaza in 250 ml de apa clocotita, pana la racire. Se bea lichidul cald, incepand cu cate o lingura. Treptat, cantitatea sporeste pana la 100 ml (4 linguri), de 3-5 ori pe zi, inainte de masa.

O alta varianta: o lingura de radacina se pune in 300 ml de apa rece, se aduce pana la fierbere, se tine pe un foc mic 15 minute, se strecoara si se bea cu inghitituri mici, inainte de mese, timp de 21 de zile.

* Infuzie de brusture. Curatarea sangelui de infectii se face cu ajutorul unei infuzii obtinute din 3 linguri radacina de brusture, oparite cu 500 ml apa clocotita. Se lasa in termos timp de 2 ore, apoi se strecoara si se beau cate 125 ml, de 4 ori pe zi, cu 30 minute inainte de masa.

* Suc de legume. Foarte des, slabirea sistemului imunitar duce la dezvoltarea infectiilor urinare. In cazul acesta, se bea timp de 15 zile, de doua ori pe zi, cate 100 ml de amestec obtinut din: 100 ml suc de patrunjel, 200 ml suc de telina si 400 ml suc de morcov. Dupa o pauza de 7 zile, se bea timp de 15 zile, de doua ori pe zi, cate 100-200 ml (in functie de greutatea corporala) de amestec preparat din: 200 ml suc de sfecla, 200 ml suc de castraveti si 500 ml suc de morcov.

* Ulei nerafinat. Zilnic, de 3 ori pe zi, se curata cavitatea bucala cu ulei nerafinat. Cu o ora inainte de masa, se tine in gura si se suge timp de 15 minute cate o lingura de ulei, pana se schimba culoarea lui, apoi se scuipa, iar gura se clateste cu apa calda, amestecata cu cateva picaturi de suc de lamaie.

* Balsamul vietnamez "Steluta" se foloseste in combinatie cu alte preparate naturiste. Pe timpul epidemiilor, poate fi folosit si pentru profilaxie, deoarece componentele sale au o actiune puternica antivirala. La primele simptome ale gripei sau racelii, cu o cantitate mica de balsam, se frectioneaza tamplele si nasul. Se foloseste si pentru inhalatii. In 500 ml apa clocotita, se pune unguent cat o gamalie de chibrit si se inhaleaza aburii. In caz de tuse, se frectioneaza tamplele si cutia toracica, timp de cateva zile, pana la diminuarea simptomelor. Concomitent se fac si inhalatii cu cu balsamul "Steluta". 

* Periaje aspre. Zilnic, se freaca tot corpul, cu o perie uscata cu par aspru, pana pielea devine de culoare rosie.



Propolisul

* Un remediu bun pentru curatarea sangelui si intarirea imunitatii este propolisul. * Se consuma cate 7-10 g de propolis curat (fara ceara), de 3 ori pe zi, inainte de masa. * O bucatica cat o maslina se mesteca timp de 15-20 minute, apoi se inghite. Pe timpul epidemiei de gripa, se recomanda sa tinem in coltul gurii o bucatica de propolis cand vizitam locurile aglomerate, dar si in timpul somnului, lipita de dinti. 

* Untul de propolis. Nu trebuie sa lipseasca din meniul persoanelor cu imunitate scazuta sau cu boli cronice ale aparatului respirator. Se consuma fara dozare. Preparare: un kilogram unt de calitate se aduce, intr-un vas emailat, pana la punctul de fierbere. Vasul se ia de pe foc si se amesteca cu 150-200 g de propolis dat pe razatoare. Se tine din nou pe foc, in bain-marie (un alt vas mai mare, cu apa la temperatura de 80 grade), timp de 30 minute. Se amesteca permanent cu o lingura de lemn. Se consuma uns pe o felie de paine integrala sau amestecat cu pilaf de cereale.

* Laptisor de matca. De trei ori pe zi, cu 40-50 minute inainte de masa, se tin sub limba cate 10 picaturi laptisor de matca, cu cate o picatura miere de albine sau 2-3 cristale de zahar. Dupa o cura de 10 zile, se face o pauza de 10 zile. Se repeta de 3-10 ori.



TREI LEACURI SIBERIENE



Tinctura de ciuperci

Un imunostimulator puternic este ciuperca Licoperdon Perlatum (in popor se numeste pufai, gogoasa, papalau), care la maturitate se preface intr-o pulbere fina. Un pahar de pulbere se pune intr-un borcan de un litru, se adauga 500 ml de tuica de casa (de 60-70 grade), se fixeaza capacul etans si se inveleste in polietilena de culoare neagra. Se tine, la oras, in partea de jos a frigiderului, iar la tara, poate fi ingropat in beci, la 20 cm adancime. Dupa 24 de zile, borcanul se deschide, se lasa putin sa se limpezeasca, si se strecoara prin panza. Se consuma cate o lingurita, dimineata, pe nemancate, cu 30 minute inainte de masa. 



Miere de pin 

Un kg de conuri de pin se spala, se taie fiecare in patru si se fierb in 3 litri de apa, pe un foc slab, pana devin moi. Se strecoara lichidul si se amesteca cu 1 kg de zahar. Se pune inca o data pe foc si se aduce pana aproape de fierbere, dar nici intr-un caz nu se fierbe. Se toarna in borcane, adaugandu-se 2-3 linguri suc de lamaie la fiecare 700 ml. Conurile ramase se piseaza, se amesteca cu putin sirop si se folosesc in loc de dulceata.



Vin negru cu plante aromate 

Este un remediu cunoscut pentru intarirea organismului si se prepara din 5 linguri de busuioc si 5 linguri de coada-soricelului, culese in perioada de inflorire, peste care se toarna un litru de vin negru dulce si 500 g de sirop din pepene verde. Siropul se prepara din suc strecurat si fiert pe un foc mic, pana volumul lui scade de 5-6 ori. Amestecul se macereaza timp de trei saptamani, se agita de cateva ori pe zi, apoi se strecoara. Se consuma timp de 10 zile, cate 100 ml, de 3 ori pe zi, dupa mese.



Retete cu miere



Lapte cu ovaz

* Un pahar de ovaz zdrobit se fierbe in 5 pahare de apa, pe un foc foarte slab, pana devine ca piureul. Se strecoara, se amesteca cu o cantitate egala de lapte de la tarani (daca se poate de capra) si se mai tine pe foc 5 minute. Dupa racire, cand ajunge la 35-38 de grade, se adauga 4-5 linguri miere de albine si se amesteca bine pana se dizolva mierea. Se bea cald, cate un pahar, de 3 ori pe zi, inainte de masa.


Lamaie cu plante si mirodenii

* Se toaca in robot 4 lamai fara samburi, dar cu coaja, 20 frunze de muscata cu petiol, 20 de migdale dulci, o lingura de scortisoara, 500 g miere de albine, cate 20 ml tinctura de paducel si de odolean (din farmacie). Amestecul se consuma cu 20 de minute inainte de masa, cate o lingura, pana se termina toata cantitatea.



Prune si caise uscate

* Se prepara o pasta din 500 g de prune uscate (fara samburi), cate 300 g de caise uscate, stafide, miez de nuca, seminte de floarea-soarelui decojite si lamai fara samburi. Lamaile se spala bine cu apa fierbinte in care s-a dizolvat putin bicarbonat de sodiu, folosind o perie aspra, sau se curata stratul exterior cu pori, ca sa eliminam substantele chimice cu care se stropesc lamaile. Se adauga 800 g miere de albine de calitate, se amesteca bine toate componentele si se pun la pastrat in frigider, in borcane de sticla. Amestecul se consuma de 3 ori pe zi, dupa mese. Adultii cate o lingura, iar copii cate o lingurita.



Albus si lamaie

* Se separa albusul de la doua oua proaspete de gaina (nu mai vechi de 36 de ore), se adauga suc de la o jumatate de lamaie si se amesteca (nu se mixeaza!) timp de 10 minute. Se adauga 400 ml apa fiarta si racita, se pune intr-un vas emailat pe un foc mic si se incalzeste pana la 51-52 de grade, amestecand permanent, apoi se ia de pe foc si se pune intr-un vas cu apa rece. Dupa racire, amestecul se strecoara prin 3-4 straturi de tifon, se mai adauga suc de la o jumatate de lamaie, 2 linguri miere de albine. Se consuma cate 1-2 linguri, la fiecare 3 ore, daca organismul este slabit. Pentru profilaxie, se consuma lunar, timp de 3-4 zile, cate 3 linguri pe zi, intre mese, in perioadele reci ale anului. Pentru copii pana la 7 ani, se da jumatate din doza, iar pentru cei peste 7 ani, se micsoreaza doza cu 1/3.


Infuzie de ceapa

* Daca apar primele semne de raceala, se prepara infuzie dintr-o ceapa de marime medie, taiata in 4, si un litru de apa fierbinte. Vasul se lasa acoperit 20 de minute, apoi se adauga o lingura de miere de albine si se bea pe timpul zilei in loc de apa. In caz de gripa sau raceala, starea omului se imbunatateste in 2 zile. Pentru bronsita sau pneumonie, se bea timp de 1-2 saptamani, concomitent cu alte tratamente.


Tuica si aloe

* Intr-un borcan de 500 ml se pun 2 linguri miere de albine si se umple cu frunze de aloe taiate marunt. Se toarna tuica cat incape in borcan, se inchide etans si se lasa la macerat 5 zile. Se consuma cate o lingura, de 3 ori pe zi, cu 30 minute inainte de masa. Se pastreaza in partea de jos a frigiderului.


Bautura fermentata

* Se prepara o bautura fermentata din: 10 l apa, un kg miere de albine, cate 500g frunze de iarba mare, flori de hamei, boabe de secara, care se lasa doua saptamani la fermentat, apoi se adauga inca 200-300 g miere de albine si se mai lasa inca doua saptamani la fermentat. Bautura se strecoara si se bea inainte de culcare, dupa schema urmatoare: * 3 zile, cate 200 ml, urmate de o pauza de 3 zile, * apoi 3 zile, cate 250 ml, urmate de o pauza de 7 zile, * inca 3 zile, cate 100 ml. Daca imunitatea este foarte slabita, cura se repeta luna urmatoare.



Leacuri rapide

* Amestecati cantitati egale de miere de albine cu ceapa rasa si mere rase. Mancati cate 2-3 lingurite de 3 ori pe zi.
* Intr-un borcan de 1 litru se amesteca 100-150 g de ceapa taiata marunt, 100 g miere de albine si un vin natural alb sau rosu. Se infuzeaza doua saptamani la intuneric, se strecoara si se bea cate 3-4 linguri pe zi, intre mese.

* Mierea de albine se foloseste si pentru bai, cand trebuie sa intarim imunitatea la un copil bolnavicios sau la un batran slabit de boli cronice. La o cada cu apa fierbinte sau calduta se adauga 250 g miere de albine. 

* Dimineata se consuma un galbenus de ou crud, amestecat cu o lingurita miere de albine si cateva picaturi suc de lamaie.

* Se prepara un elixir din parti egale de suc de lamaie, miere de albine si tinctura de usturoi. Prepararea tincturii: o sticla de culoare inchisa se umple 1/4 cu usturoi pisat, se toarna tuica de calitate pana se umple si se lasa la macerat 21 de zile. Se bea o data pe zi, seara, inainte de culcare, cate 30 ml de elixir.


Programul De Vara

Coacazul Negru(Ribes nigrum)
Coacazul negru este o tufa, un arbust, care creste spontan la margini de padure, acolo unde are suficienta lumina. El este cultivat si in gradini, avand locul lui privilegiat in preajma gardurilor, unde alcatuieste asociatii dense, ca un fel de hotar natural. Are fructele mici, negre si parfumate, dar gustul lor nu este prea imbietor. In schimb, calitatile terapeutice fac din coacazul negru o minune a naturii. El dezintoxica organismul, regleaza activitatile hormonale, elimina anemia, stimuleaza cresterea si consolidarea oaselor, ajuta la regenerarea organismului si prelungeste viata. In medicina popoarelor nordice si baltice, acest fruct, care se coace in semiumbra padurilor si a poienilor, este considerat un adevarat panaceu. Mirosul sau puternic, culoarea inchisa a sucului si vitalitatea sa extraordinara i-au inspirat pe primii vindecatori populari, care au considerat aceasta planta drept magica.



Sucul de coacaze negre

Un vechi proverb german spune despre acest suc ca este sanatos ca sangele de urs. Lesne de preparat, el n-ar trebui sa lipseasca din nici o casa. Coacazele negre se desprind de pe ciorchine si se spala foarte bine, se zdrobesc cu o furculita pana devin ca o pasta, care se pune apoi intr-un tifon curat si se stoarce cu mana. Se va obtine un suc negru, cu miros puternic si efecte terapeutice exceptionale; restul de fruct care ramane dupa stoarcere poate fi folosit la dulceata, prajituri ori inghetata.
Sucul de coacaze negre se administreaza intern, inainte de masa cu un sfert de ora, pe stomacul gol - 6-12 linguri la adulti si 5-10 lingurite la copii, eventual cu adaos de miere.



Coacazele negre uscate

Se culeg ciorchini de coacaz negru si se pun la uscat, foarte rasfirati, intr-un loc bine ventilat si cu foarte multa caldura (altfel fructele se strica). Indicat este ca fructele sa se expuna pe bucati de hartie, direct la soare, pana se deshidrateaza complet si devin zbarcite asemeni stafidelor. Din aceste coacaze negre uscate se prepara prin macinare cu rasnita electrica de cafea o pudra cu efecte vitaminizante extraordinare, care se foloseste intr-o multitudine de boli.



Siropul de coacaze negre

Este, dupa parerea parintelui medicinii naturiste, preotul Sebastian Kneipp, un elixir de sanatate pentru gat si caile respiratorii superioare. Fructele de coacaz se spala foarte bine (fara insa a le zdrobi prea tare) si se pun intr-un borcan intre straturi de miere - un strat de fructe de jumatate de deget grosime se acopera cu un strat de miere de un deget grosime. Se lasa vreme de doua luni, dupa care se filtreaza prin tifon sau se consuma ca atare. Acest preparat va fi gata chiar in mijlocul toamnei, fiind un extraordinar mijloc de protectie impotriva guturaiurilor, bronsitelor si puseelor reumatice, specifice acestei perioade.


Recomandari terapeutice



Oboseala cronica, suprasolicitare intelectuala - daca in aceasta vara nu v-ati putut inca permite o vacanta si cautati un mijloc regenerant rapid, atunci cu siguranta ca sucul de coacaze negre va va ajuta foarte mult. Beti cate 1-2 pahare pe zi, in reprize (in cazul cand nu va impacati cu gustul sau), vreme de macar o saptamana. Pentru cei care fac eforturi intelectuale mari este recomandat in mod special siropul de coacaze negre, din care se iau 1-2 lingurite, atunci cand apar starile specifice de ameteala, somnolenta, incapacitate de concentrare.

Dureri de gat, tuse, raguseala, amigdalita- siropul de coacaze negre are dublu efect: pe de o parte, actioneaza direct asupra agentilor microbieni, distrugandu-i si "reparand" tesuturile (epiteliile) lezate, iar pe de alta parte, mareste pe termen lung imunitatea locala, impiedicand imbolnavirea ulterioara. Se iau pana la 8 lingurite de sirop pe zi, fara apa, inghitind extrem de lent, asa incat planta sa poata actiona la nivelul zonei afectate.

Guta, reumatism - se recomanda cura depurativa cu suc de coacaze negre. Se bea dimineata 1/2 - 1 pahar, iar seara aceeasi cantitate, inainte de a manca. Coacazele negre, in special sucul lor, sunt un excelent depurativ, indepartand multe din reziduurile toxice din organism.

Bronsita, pneumonie, tuberculoza pulmonara - sucul de coacaze negre da rezultate extraordinare in aceasta categorie de afectiuni. Se pare ca secretul sau este actiunea imunostimulenta deosebit de eficienta, la care se adauga si efectele vitaminizante si remineralizante de exceptie. Se iau cate 3-4 linguri, de cinci pana la sase ori pe zi, in cure cat mai lungi cu putinta. Daca nu mai avem fructe proaspete din care sa preparam acest suc, putem continua cura cu pulbere de fructe uscate sau cu sirop de coacaze negre.

Tulburari de circulatie - fructele uscate ale coacazului consumate sub forma de pulbere, obtinuta prin macinare cu rasnita electrica de cafea - 2 lingurite de doua ori pe zi -, are efecte exceptionale asupra circulatiei periferice. Persoanele care au extremitatile reci, chiar si in anotimpul cald, ar trebui sa incerce o cura de 5-6 saptamani cu acest remediu. Aceeasi cura este indicata persoanelor carora li se umfla picioarele la caldura, care au fragilitate capilara si se invinetesc foarte usor.

Hepatita virala, gripa, infectii recidivante in general - pe perioada verii, se face o cura de suc - 6 linguri, inainte cu 10 minute de fiecare masa. In hepatita si afectiunile splinei, acest suc nu numai ca mareste foarte mult imunitatea, ci si ajuta la decongestionarea acestor organe. Pe parcursul anotimpului rece, pentru a mari imunitatea, se face o cura, de o luna minimum, cu pulbere de fructe uscate - se iau 4 lingurite pe zi, pe stomacul gol.

Anemie - sucul de coacaze negre are efecte cu adevarat magice in combaterea tuturor tipurilor de anemie. Se consuma zilnic 12 linguri de suc la adulti si 10-15 lingurite la copii, pe stomacul gol, in cure de minimum 4 saptamani. Pe timpul anotimpului rece, se consuma fructele uscate - 4-6 lingurite de pulbere, obtinuta prin macinarea cu rasnita electrica de cafea, pe zi.

Tulburari de crestere, tulburari glandulare la pubertate - se combina 2 lingurite de pulbere de coacaze negre uscate cu o lingurita de pulbere de macese si se pun intr-o cana de apa. Se lasa la macerat de seara pana dimineata, cand se combina cu 1-2 lingurite de miere si se bea acest preparat extrem de placut la gust, pe stomacul gol. In final, se consuma si pulberea de fruct ramasa pe fundul canii. O cura de trei luni, in care se consuma acest macerat, are efecte vitaminizante, consolideaza oasele, mareste capacitatea de invatare si de efort intelectual. Este un excelent tratament si pentru copii bolnaviciosi ori cu intarzieri de crestere.

Afte, boli ale gingiei (gingivita, paradontoza) - o lingura de coacaze negre uscate se fierbe cinci minute intr-o jumatate de cana de apa, la foc mediu, dupa care se filtreaza. Cu acest decoct se fac clatiri ale gurii de 3-4 ori pe zi. Se recomanda mestecari indelungate ale pulberii obtinute din fructele uscate.

Intepaturi de viespe, albina, tauni etc. - se freaca imediat locul afectat cu cateva fructe de coacaz negru. Senzatia de durere sau mancarime, precum si tumefierea, dispar repede.

Oboseala vizuala, miopie progresiva - coacazele negre, fructele si frunzele, cresc acuitatea vizuala(inclusiv cea nocturna), favorizeaza corectarea anumitor deficiente ale vederii. Se fac cure indelungate (3-6 luni) cu pulbere sau cu macerat de coacaze negre.

Cresterea la copii - coacazele negre crude, la fel ca si sucul, stimuleaza formarea tesuturilor, a oaselor mai ales. Se consuma zilnic 100-200 g de coacaze negre sau se bea un pahar de suc. In afara sezonului, se ia inainte de fiecare masa jumatate de lingurita de pulbere de coacaze negre.

Sensibilitate la infectii (respiratorii, intestinale, renale) - se consuma zilnic 100 g de fragi si 100 g de coacaze negre. In afara sezonului se ia o jumatate de lingurita de pulbere de coacaze negre si o jumatate de lingurita de pulbere de macese pe zi.

Articulatii umflate, dureroase - sucul si ceaiul de coacaze negre (obtinut cu apa calduta din fructe si frunze) are efecte antiinflamatoare si depurative ideale, fiind in mod deosebit indicat in cure de 21 de zile pentru reumatici.

Reumatism cronic degenerativ - se recomanda cura cu suc (500-750 ml pe zi) sau, in afara sezonului, un pahar de macerat dimineata si doua cani de ceai fierbinte (obtinut din fructe si frunze) spre seara.

Ateroscleroza, arterita, trombagenita obliteranta, hipertensiune - in toate aceste cazuri se recomanda o cura de fructe - 500 g pe zi, vreme de doua saptamani.

Litiaza renala (cu urati) - in fiecare zi se bea de dimineata o cana de suc proaspat, iar seara o cana de ceai fierbinte de fructe si frunze. In a zecea zi de cura se bea un litru din ceaiul obtinut dintr-o lingura de frunze de mesteacan, o lingura de boabe de ienupar si o lingura de frunze de coacaz negru, la un litru de apa clocotita.

Alcoolism - doua linguri de fructe uscate si o lingurita de seminte de patrunjel se fierb la foc domol in trei sferturi de litru de apa, vreme de 15 minute, dupa care se lasa sa se raceasca. Se bea tot acest preparat o data, pe stomacul gol; cura dureaza 6 luni. Pot aparea reactii puternice de voma, diaree, ca semn al dezintoxicarii organismului. Daca cura nu este intrerupta cateva saptamani si nu este consumat alcool, dependenta dispare relativ repede si apare chiar o anumita intoleranta la alcool.

Tulburari specifice debutului menopauzei - pulberea de fructe uscate, la fel ca si ceaiul fierbinte, are efecte usor sedative, opreste hemoragiile, normalizeaza activitatea endocrina. Se beau una-doua cani de ceai pe zi sau se iau trei lingurite de pulbere pe stomacul gol.


Afinele


Cu fructul lor ca niste margele negre, brumate, afinele inglobeaza in ele toata energia solara captata pe platourile muntoase pe care cresc. Sunt fructe specifice marilor inaltimi, facute special, parca, pentru a completa hrana destul de saraca a oamenilor de munte. O portie de afine valoreaza cat 3-4 casete cu vitamine, cu specificatia ca vitaminele A, E, F, Pp si B (B1 si B2) continute de afine sunt mult mai usor de asimilat, deoarece sunt in formula naturala. Cat despre actiunile terapeutice, lista impresioneaza nu atat prin marime, cat prin efectul neobisnuit al acestor alimente-medicament sau, mai bine zis, medicamente-aliment care sunt afinele.

Fructul proaspat de afin, dar mai ales cel uscat, ajuta la regenerarea vaselor de sange, la normalizarea glicemiei si la regenerarea purpurei retinei, creste sensibilitatea fotoreceptorilor de la nivelul ochiului, neutralizeaza infectiile din intestin, dilata usor vasele coronare, protejeaza organismul contra radioactivitatii. Mirtilina, o substanta continuta de fructe si frunze, penetreaza celula bacteriei si ii slabeste vitalitatea, iar administrata intern, scade glicemia. Pigmentii care dau nuanta albastruie fructului protejeaza corpul impotriva radioactivitatii si regleaza anumite procese imunitare. Din lista de afectiuni in care se folosesc cu succes fructele de afin am selectat cateva:

Ateroscleroza cerebrala, tulburari de circulatie encefalica - se consuma in fiecare zi 200-300 g de fructe proaspete, inainte de fiecare masa. In afara sezonului se consuma o lingurita de pulbere de afine uscate de trei ori pe zi.

Diaree, enterocolita de fermentatie - pulberea de afine uscate este un leac care actioneaza fara gres in aceste afectiuni. In cazurile acute se ia o lingurita rasa din doua in doua ore. Suplimentar, se poate bea un ceai cald din fructe si frunze pentru rehidratare.

Enterocolite de putrefactie - se face o cura de afine proaspete - 300-500 g zilnic - repartizate in trei portii egale. Prima portie se ia dimineata pe stomacul gol, iar restul inainte de mesele principale.

Oxiuroza - se face un macerat dintr-o lingura de fructe zdrobite la 400 ml apa rece; in afara sezonului, se pune pulbere de fructe in apa si se lasa la temperatura camerei, vreme de 8 ore; se bea in trei reprize, in decursul unei zile.

Diabet, maladii vasculare ale diabeticilor - se pun la inmuiat de seara pana dimineata doua linguri de frunze maruntite in jumatate de litru de apa. Dimineata se strecoara, se pune licoarea obtinuta deoparte, iar frunzele se oparesc cu o cana de apa clocotita si se lasa sa se raceasca 20 de minute. Se combina cele doua extracte si se bea acest amestec, pe parcursul unei zile, pe stomacul gol. Tratamentul se tine 40 de zile, apoi se face pauza 14 zile, dupa care se repeta.

Infectii urinare - se folosesc fructele uscate si macinate, se ia cate un varf de cutit din doua in doua ore. Se poate face si o tinctura dintr-o cana de afine zdrobite si frunze de afin taiate marunt, peste care se toarna patru cani de alcool diluat (50) sau rachiu. Se lasa la macerat 10-14 zile, timp in care sticla se scutura de doua-trei ori pe zi. Se strecoara in sticle inchise la culoare. Se consuma circa doua-trei linguri pe zi.

Arterite ale membrelor inferioare, sechele dupa infarct, coronarite - se bea macerat de fructe uscate (o lingurita de pulbere la un pahar de apa) in cure de sase luni, doua-trei pahare pe zi.

Tulburari specifice varstei a treia - o serie intreaga de probleme, cum ar fi tulburarile vasculare, tulburarile de vedere (presbitia) si senilitatea se atenueaza daca se bea zilnic jumatate de litru din preparatul obtinut prin combinarea unei cani de macerat la rece de afine cu o cana de decoct de afine. Maceratul se obtine la fel ca in reteta anterioara, in timp ce decoctul se obtine astfel: o lingura de fructe zdrobite se fierb 2-3 minute intr-o cana de apa, se lasa la racit, dupa care se combina cu maceratul.

Candidoza bucala si digestiva - jumatate de kilogram de afine proaspete consumate zilnic, vreme de o saptamana, elimina aceasta afectiune, care de altfel este destul de refractara la tratamentele clasice.

Tulburari produse de folosirea antibioticelor - sechelele abuzului de antibiotice (tulburari de imunitate, infectii cu ciuperci parazite, tulburari digestive, hormonale s.a.) sunt atenuate si, gradat, eliminate, daca se consuma doua saptamani la rand cate 300 g de afine crude. Pe timpul iernii se fac cure indelungate cu afine, de-a lungul carora se beau una-doua cani de macerat de afine uscate zilnic.

Faringite, stomatite, afte - se face o infuzie din doua lingurite de afine uscate zdrobite, peste care se toarna 200 ml apa clocotita; se infuzeaza 20-30 minute. Se face gargara de mai multe ori pe zi, din care una inainte de culcare.

Micoze, eczeme, rani sangerande - se fierbe o lingurita de fructe uscate intr-un pahar de apa, vreme de 5 minute, la foc domol; se filtreaza, dupa care cu solutia obtinuta se fac lotionari cu un tampon de vata; fructele ramase dupa filtrare se aplica pe locul afectat sub forma de cataplasme, folosindu-se un pansament steril.





Programul de toamna-Terapia cu flori de fan
                                                                                                            Fanul de vara a fost cosit, pe dealurile din zona de munte se pregateste cositul otavei... Inainte ca toamna sa coboare pe plaiuri, mireasma divina a fanului va mai asterne o unda de blandete peste pamant. Mirosul fanului̊ nu e insa unicul dar pe care Dumnezeu ni-l trimite ca sa ne invete ca lumea a fost rupta candva din Rai... Florile de fan au in ele puterea divina de-a vindeca. Demult, cand sticlutele cu medicamente nu gasisera inca drumul satelor noastre si nu se stia mai nimic despre "doftori" si "poticarasi", farmacia se afla in ograda din fata casei, acolo unde cresteau flori de fan. 

Fara sa vi-l prezentam ca pe un leac bun la toate, fanul si terapia cu flori de fan reprezinta un ajutor fara seaman al sanatatii, peste masura de ieftin si foarte simplu de aplicat 



Un leac popular stravechi

Florile de fan sunt folosite in medicina populara din cele mai vechi timpuri, in toate zonele Europei. Multe din traditiile legate de folosirea florilor de fan s-au pierdut. Primul fan era folosit mai ales pentru marirea rezistentei la boli, purificare, intinerire, infrumusetare. Florile din al doilea fan (otava) erau folosite contra racelii, a bolilor de piept si gat, pentru tratarea infectiilor, a reumatismului si a bolilor de rinichi. Fanul de pe coastele mai umbrite si mai umede era folosit pentru tratarea bolilor cauzate de frig si umezeala, in timp ce cel de pe coastele insorite si uscate, mai aromat, era folosit pentru inviorare, revigorare, marirea rezistentei la boli. In lumina datelor stiintifice de astazi, multe din aceste traditii isi gasesc justificarea.


Florile de fan au fost una din principalele "arme" terapeutice ale celebrului terapeut naturist si preot Sebastian Kneipp - parintele medicinii naturale - care spunea: "Florile de fan nu mi-au inselat niciodata increderea, incepand cu tratarea intoxicatiei sangelui, a membrelor degerate si terminand cu tratamentul reumatismului, al diatezei scrofuloase sau al afectiunilor spastice ale abdomenului inferior". Multi alti terapeuti naturisti - cum ar fi Kuhn, Suvorin, Maria Treben s.a. - au folosit miraculoasele flori de fan pentru tratarea celor mai diverse afectiuni. Cu toate acestea, nu trebuie sa credem ca ele reprezinta un panaceu universal, in privinta aceasta fiind foarte oportuna reproducerea unei afirmatii apartinand aceluiasi Sebastian Kneipp: "Sa nu va inchipuiti ca in toate afectiunile citate, florile de fan singure sunt de ajuns; fiecare boala si fiecare pacient in parte necesita un tratament diferentiat, care sa aiba in vedere si alti factori terapeutici". Terapia cu flori de fan cere in paralel o alimentatie judicioasa, precum si efectuarea altor tratamente specifice.



Compozitia florilor de fan

O mana de flori de fan contine, de obicei, nu mai putin de zece specii de plante medicinale, care alcatuiesc o formidabila reteta de sanatate cu nenumarate actiuni terapeutice. Pentru a va face o idee cat mai precisa asupra valorii acestui leac natural, vom nominaliza numai zece plante, din totalul de 60 pe care le intalnim frecvent prin fanete:


- Patlagina (Plantago major si Plantago lanceolata) este una din plantele cele mai folosite in medicina populara pentru uz extern. Este antiinflamatoare, calmanta, antiseptica, cicatrizanta, ajuta la refacerea tesuturilor. Este utilizata pentru calmarea usturimilor, a mancarimilor, pentru a urgenta cicatrizarea ranilor, pentru combaterea infectiilor cutanate.- Piciorul cocosului (Ranununculus acris) este o planta iritant-revulsiva, antispastica, antinevralgica, antibiotica. Este utilizata popular pentru tratarea reumatismului, a nevralgiilor, a dermatozelor si a durerilor de spate (nevralgie sciatica).

- Sanzienele galbene (Galium verum) sunt cicatrizante, grabesc refacerea tesuturilor, infrumuseteaza pielea, ajuta la refacerea pigmentatiei normale.
- Sunatoarea (Hipericum perforatum) este prin excelenta o planta calmanta la nivelul pielii, fiind indicata contra alergiilor, a mancarimilor si usturimilor, a bolilor de ficat. Utilizata sub forma de bai, are proprietati calmante si hipnotice (produce somnul).
- Trifoiul rosu (Trifolium pratense) este o planta antiseptica, antireumatica, antiasmatica si antiinflamatoare, decongestiva, calmant usor.
- Drobita (Genista tinctoria) este utilizata traditional in uz intern pentru tratarea hipotiroidiei, a afectiunilor renale si dezintoxicare (seminte). Actiunile sale sunt inca putin cunoscute din punct de vedere stiintific.-
 Florile si frunzele de fragi (Fragaria vesca) au proprietati cicatrizante si sunt folosite pentru tratarea gingivitelor si pentru grabirea cicatrizarii ranilor.
- Menta (Mentha) este antiinflamatoare, reconfortanta, stimuleaza respiratia, fiind un bun antiseptic pentru caile respiratorii superioare.
- Angelica (Angelica archangelica) se gaseste in fanul recoltat toamna din zona montana, de pe terenuri mai umede si cu sol nisipos. Utilizata extern, are proprietati regenerative epiteliale, antiinflamatoare si cicatrizante. Se pare ca, utilizata extern cu consecventa, accelereaza vindecarea unor boli interne (infectii, tulburari de asimilatie, tulburari nervoase).
- Branca ursului (Heracleum sphondylium) apare in fanul recoltat in lunile iulie-august-septembrie din zona montana. Are proprietati tonice nervoase si antitumorale. Este un remediu traditional pentru scleroza in placi.



Cum obtinem florile de fan?

Florile de fan se obtin prin scuturarea fanului, imediat dupa uscare. Atunci, prin "sita" facuta de paiele uscate sunt cernute flori, seminte si frunze ale plantelor medicinale care cresc laolalta cu iarba. Pentru obtinerea acestor flori, fanul trebuie scuturat cat este proaspat (imediat dupa uscare), altfel se scutura singur si florile se pierd, ori se degradeaza in timpul depozitarii. Valoarea terapeutica cea mai mare o au florile obtinute din fanul din anul respectiv, in timp ele pierzandu-si puterea curativa. Daca nu am obtinut din timp flori de fan, vom putea folosi la nevoie fanul ca atare, avand grija insa sa marim concentratia extractelor folosite.


Retete cu flori de fan

Baia fierbinte cu flori de fan

Mod de preparare: In cinci litri de apa fiarta se adauga 10-15 maini de flori de fan. Se lasa sa infuzeze vreme de 15-20 minute, amestecand din cand in cand. Se filtreaza infuzia si se toarna fierbinte in apa de baie, potrivindu-se temperatura apei asa incat sa se ajunga la 38-40 grade C. Baia dureaza 20-30 de minute, timp in care apa trebuie mentinuta mereu calda, prin adaugarea de apa fierbinte sau infuzie fierbinte de flori de fan.



Efecte terapeutice

Baia fierbinte cu flori de fan activeaza circulatia, permite preluarea principiilor active din plante cu repeziciune, mareste pe moment capacitatea de aparare a organismului in fata infectiilor. Este un remediu excelent contra infectiilor renale si a cistitei, a reumatismului, guturaiului si gripei in faza incipienta. Este recomandata cu precadere persoanelor cu mare sensibilitate la frig si la curentii de aer rece.

Baile fierbinti partiale, cum ar fi cea de sezut sau a membrelor, se fac intr-un lighean, numai cu infuzie racita pana la temperatura de 37-39̊ C, fara adaos de apa.



Contraindicatii si precautii

La baia completa cu flori de fan, cresterea temperaturii se va face gradat, pornind de la temperatura de 36-37 ̊ C.

Nu vor face aceste bai fierbinti persoanele hipertensive, care sufera de ischemie cardiaca, epilepsie, tromboflebita, arterita obliteranta in forme grave si cele care au suferit accidente vasculare.



Baia cu macerat la rece din flori de fan

Mod de preparare: In 10 litri de apa se pun la inmuiat 15-20 maini de flori de fan timp de 10-12 ore, la temperatura camerei (de dimineata pana seara, de exemplu). Dupa trecerea timpului de macerare, se filtreaza maceratul si se adauga in apa de baie, care trebuie sa aiba o temperatura sub 40̊ C.



Avantaje si dezavantaje                                                                                                                                  Este una din modalitatile cele mai naturale de extragere a principiilor active din florile de fan, pastrand in plus anumite proprietati bioenergetice ale acestora. Acest extract este indicat cu predilectie pentru tratamentele de fond, mai ales ale bolilor psiho-somatice (boli fizice care apar pe fond nervos) si nervoase. Aceste bai au aroma cea mai placuta (foarte apropiata de cea a fanului), fiind din acest motiv foarte agreate.


Principalul dezavantaj al acestei forme de preparare este ca anumite principii active din florile de fan (cum ar fi taninurile - foarte utile in tratamentul bolilor de piele) nu sunt extrase prin aceasta modalitate. Din acest motiv a fost imaginat extractul complet pe care vi-l vom prezenta in continuare.


Baia cu extract complet din flori de fan

Mod de preparare: In 5 litri de apa se pun la inmuiat 7-10 maini de flori de fan, timp de 8-10 ore, la temperatura camerei (de dimineata pana seara). Se filtreaza maceratul si se pune deoparte intr-un vas. Florile de fan ramase, la care se mai adauga 3-4 maini de flori proaspete, se pun la fiert 1-2 minute in 5 litri de apa clocotita, dupa care se lasa sa mai infuzeze timp de 20-30 de minute. Dupa ce s-a racit acest decoct, se filtreaza si se combina cu maceratul la rece obtinut initial, dupa care se toarna in apa de baie.



Avantaje si dezavantaje

Acest extract contine atat principiile active obtinute prin macerare, cat si cele extrase la temperaturi inalte, fiind din acest motiv cel mai activ, dar este mai greu de elaborat.


Cataplasma cu flori de fan

Cataplasma calda: O mana de flori de fan se oparesc cu o cana de apa clocotita, vreme de 10-15 minute. Se scot apoi florile de fan si se filtreaza. Se invelesc in tifon si se aplica pe locul afectat, cat se poate de calde.
Cataplasma rece: O mana de flori de fan se macina cu rasnita de cafea sau se maruntesc in piua. Se adauga peste ele putina apa calduta (la 37-42 grade C) si se lasa sa stea vreme de 1-2 ore. Se invelesc in tifon si se aplica pe locul afectat.
Cu ajutorul florilor de fan, se trateaza cu succes urmatoarele boli: cistita si bolile renale, cancerul, bolile de piele, reumatismul, febra, insomnia, migrena.


Tratamente cu trandafiri


Din antichitate si pana in prezent, trandafirul a fost pretuit nu numai pentru frumusetea si parfumul sau deosebit, dar si pentru calitatile lui vindecatoare. Medicii antici aveau dreptate cand scriau ca trandafirul este un medicament natural universal. In medicina chineza si tibetana, petalele de trandafir se foloseau pentru curatarea ficatului de toxine, ridicarea tonusului organismului. Ceaiul aromat se recomanda pentru imbunatatirea vederii, auzului si activitatii muschiului cardiac la persoanele varstnice. Femeilor care nu pot sa devina mamici medicina orientala le propune siropul din flori de culoare alba si roz, iar in caz de sterilitate masculina, siropul de flori rosii si bordo. Persoanele afectate de depresie erau sfatuite sa-si stropeasca zilnic locuinta cu infuzie de trandafir.

In Grecia antica si mai tarziu in Europa, medicii foloseau apa de trandafir in cazuri de afectiuni psihice, boli de inima si de rinichi. Bolile de plamani se tratau cu fumul petalelor uscate, iar bolnavilor de tuberculoza li se prescria inhalarea miresmelor de trandafiri proaspeti.



Remedii cu trandafiri

Petalele de trandafir

Se culeg dimineata, cand aerul este curat si umed, de preferat dupa o ploaie sau roua abundenta. Se aleg florile complet desfacute, dar nu vestejite. Ca sa nu se piarda nimic din calitatile lor utile, florile nu se spala. Petalele se folosesc pentru prepararea leacurilor, in stare proaspata sau uscata.

Stomatita. Se taie marunt 3 linguri de petale, se infuzeaza in 2 pahare de apa clocotita pana la racire si se clateste gura de cateva ori in timpul zilei.
Conjunctivita. O lingura de petale uscate se infuzeaza in 200 ml apa clocotita 30 minute, apoi se strecoara si se lasa la racit. De cateva ori pe zi, se sterg ochii cu infuzie, iar inainte de culcare, tampoane de vata imbibate cu infuzie se lasa pe pleoape 30 minute.
Amigdalita. Se amesteca parti egale de petale de trandafir (proaspete sau uscate) cu miere de albine. Amestecul se tine in gura 20-30 de minute, apoi se scuipa. Se repeta de doua ori pe zi, timp de 3-4 zile.
Paradontoza, stomatita. Pulberea din flori uscate amestecata cu miere de albine este un remediu pentru orice proces inflamator in cavitatea bucala. Cu amestecul aromat se frectioneaza gingiile bolnave.
Raceala, bronsita, faringita, nevroze, avitaminoza. Se bea ceai din petale uscate de trandafir (o lingurita la un pahar de apa fierbinte).
Spondiloza. Se macereaza 7-10 petale de trandafir in 125 ml de tuica timp de 5 zile. Locurile bolnave se frectioneaza cu solutie inainte de culcare, apoi se leaga cu un fular de lana sau blana de iepure.
Boli de piele. Pentru diminuarea iritatiei in cazuri de eczema, psoriazis, cosuri, erizipel, prurit alergic, pe locurile afectate se aplica un strat de petale proaspete, care apoi se fixeaza cu plasture sau tifon. Plagile infectate si arsurile se vindeca mai repede daca se aplica zilnic cate un strat de petale proaspete.
Constipatie. Se recomanda mestecarea meticuloasa si inghitirea a 8-10 petale proaspete de trandafir, de 2-3 ori pe zi, cu 30 minute inainte de masa.
Accesele de migrena, vertij, greata, slabiciune. S-a demonstrat stiintific ca inhalarea aromei de flori de trandafir vindeca aceste afectiuni. Persoanele cu sistemul nervos slab, predispuse la depresii, nevroze, trebuie sa foloseasca de asemenea cat mai des inhalarea aromei de trandafir. Intr-un lighenas cu apa fierbinte, se pun cateva flori de trandafir si se lasa in camera unde se afla persoana afectata. Metoda da rezultate si in cazuri de raceala, gripa, guturai.
Astm bronsic. Amestecati 10 linguri de petale de trandafir cu 500 g dovleac tocat, o lingura de frunze de patlagina taiate marunt si un litru de vin rosu (natural). Amestecul se aduce pana aproape de fierbere, apoi se ia de pe foc. Dupa racire, se adauga 2 linguri de miere de albine. Se consuma cate o lingura, de 5 ori pe zi, timp de 3 zile, apoi urmeaza o pauza de 3 zile. Cura dureaza pana la consumarea produsului. Dupa o pauza de o luna, poate fi repetata.
Uleiul de trandafiri                                                                                                                                Insomnie, depresie. Se inhaleaza, de mai multe ori pe parcursul zilei, aroma uleiului de trandafiri.
Angina pectorala: bolnavilor li se recomanda purtarea unui medalion cu un tampon de vata imbibat cu o picatura de ulei de trandafir.
In caz de otita: 2-3 picaturi de ulei se picura in ureche, de trei ori pe zi.                                        Blefarita: se ung pleoapele inflamate de 2-3 ori pe zi cu ulei de trandafir, timp de o luna. In acelasi timp, se bea si ceai din petale de trandafir.
Celulita: 12 picaturi de ulei de trandafir se amesteca cu 100 ml ulei de masline. Se frectioneaza locurile cu probleme, dupa un dus cald.                                                                                                       Arsuri, ulcer varicos, escara: se aplica ulei de trandafir sub forma de comprese.
Apa de trandafir

Stramosii ne-au lasat secretele folosirii unui remediu usor de preparat, care se numeste apa de trandafir. O mana de petale proaspete sau uscate se pun intr-un vas emailat sau de sticla. Peste flori se toarna apa fiarta si racita si se lasa sa infuzeze 5-6 ore. Varianta rapida: peste o lingura de petale se toarna un pahar de apa fierbinte, se acopera si se lasa pana la racire.



Recomandari:                                                                                                                              Reumatism: se fac bai calde la picioare.                                                                                                 
Dureri lombare: se aplica in zona lombara comprese fierbinti cu apa de trandafir.
 Raceala: inainte de culcare, bolnavii se incalta cu sosetele inmuiate in apa calda de trandafir si stoarse putin.                                                                                                                                          Vertij, ameteala puternica: se leaga fruntea cu un prosop inmuiat in apa de trandafir rece.
Pentru ridicarea tonusului vital, corpul se infasoara strans cu un cearceaf inmuiat in apa rece de trandafir. Deasupra se inveleste cu un cearceaf uscat, apoi cu o plapuma.                              Transpiratie abundenta: corpul se sterge de doua ori pe zi (seara si dimineata) cu apa de trandafir. Concomitent, se fac de 3-4 ori pe saptamana bai cu frunze de nuc.
Encefalopatie traumatica, distonie vegetativa vasculara, nevroze: zilnic, timp de doua saptamani, se face o ablutiune a spatelui, de la zona cervicala, peste omoplati, cu apa de trandafir calduta. Procedura se foloseste si de catre oamenii sanatosi pentru intarirea imunitatii si ridicarea capacitatii de rezistenta a sistemului nervos.
Alte metode: corpul se frectioneaza usor cu buretele imbibat cu apa de trandafir. Ca efectul sa fie mai puternic, spatele se bate cu un buchet de crengute de mesteacan trecut prin apa, pana la aparitia senzatiei de caldura placuta. Procedura ajuta si bolnavii cu probleme ale aparatului locomotor, mai ales cu dureri de coloana, dureri lombare, depuneri de saruri.



Baia cu infuzie de trandafir -este un remediu excelent pentru afectiunile sistemului nervos, deoarece are efect de tonifiere, inlatura oboseala, anxietatea, ajuta inima, curata pielea. Jumatate de pahar de petale se infuzeaza intr-un litru de apa clocotita. Se acopera vasul timp de 20 minute, apoi tot continutul se toarna in cada. Daca se adauga si 4-5 linguri de suc de sfecla, efectul terapeutic va creste considerabil. Pentru bai, puteti folosi florile vestejite, din vaza.

HAMEI(Pazitorul somnului)

Frumusete din gradinile manastirilor
Episcopul de Regensburg, Albertus Magnus, scrie intr-un articol ca fructele in forma de conuri "fac capul greu", dar le lauda, in acelasi timp, eficienta. La inceputul Evului Mediu, conurile de hamei erau folosite doar pentru prepararea berii, dar ulterior au aparut si pernele umplute cu hamei pentru combaterea dereglarilor de somn. Astazi, efectul sedativ al hameiului a fost testat stiintific.

Extractul de hamei s-a dovedit a fi si un adevarat "talent" in materie de frumusete: taninurile si vitaminele pe care le contine intaresc parul si ingrijesc pielea (in unele centre de frumusete din Europa se practica baile si compresele cu bere). In plus, s-a descoperit faptul ca hameiul contine fitohormoni asemanatori estrogenilor si ca impiedica, deci, aparitia timpurie a ridurilor.


Tinctura impotriva tenului cu impuritati - se pun 2 linguri de conuri intr-o strecuratoare, se toarna peste ele 2 cesti cu apa clocotita, se lasa sa se infuzeze - cu capac - vreo 10 minute si se tamponeaza zonele afectate cu infuzie calda.




CASTANE(Purtatoare de noroc)


Cei ce poarta in buzunar trei castane sunt feriti de boli, asa se credea in Evul Mediu timpuriu. Legatorii de carti au preparat multa vreme din fructele amarui un lipici care sa protejeze hartia de mucegai. In schimb, faptul ca extractele din castane intaresc venele, stimuleaza irigarea sanguina si calmeaza mancarimile a fost descoperit mult mai tar- ziu. Astazi, substantele active din frunze, coaja si fructe sunt utilizate la prepararea unor produse cosmetice care intaresc tesutul si previn senzatia de "picioare grele". Si pentru ca au un efect protector impotriva razelor ultraviolete, extractele pot fi gasite si in compozitia unor creme si uleiuri solare.



 Masca pentru picioare "grele" - se fierb 4 linguri de castane decojite in 100 ml apa, aproximativ 30 de minute, si cand s-au inmuiat castanele se zdrobesc si piureul astfel obtinut se intinde intr-un strat subtire pe toata suprafata gambelor. Se invelesc picioarele cu un prosop de bucatarie, se sprijina pe o perna, astfel incat sa fie mai sus decat corpul, se lasa "masca" sa actioneze 20 de min si se clatesc cu apa rece.




GALBENELE(Vraja dragostei)

In Evul Mediu, florile portocalii nu erau doar o podoaba indragita de pus in par. Femeile tinere amestecau florile uscate cu miere si otet, si cu alifia astfel preparata se ungeau seara la culcare, ca sa-si viseze iubitul.

Hildegard von Bingen vorbea si ea despre "calendule", pe care le folosea impreuna cu ghimbirul pentru alinarea durerilor de stomac si vindecarea afectiunilor splinei. Si despre culoarea lor luminoasa care amelioreaza vederea doar privindu-le. Astazi, producatorii de cosmetice incorporeaza extractele de galbenele in creme hranitoare pentru fata si corp si chiar in alifii pentru vindecarea ranilor (pentru ca mentin umezeala din piele si calmeaza).



Crema pentru piele uscata - se topesc - intr-o craticioara - 100 g de vaselina, se adauga doi pumni de galbenele proaspete sau uscate, si se lasa sa fiarba, pana ce crema devine portocalie. Se filtreaza, se lasa sa se raceasca si se pastreaza la frigider.





ROINITA(Elixir vindecator)

In Evul Mediu era considerata drept "elixirul tineretii vesnice": femeile se spalau pe fata cu ceai de roinita, pentru a scapa mai repede de impuritati. Dar frunzele ei cu miros de lamaie erau folosite si in cazul afectiunilor pielii, al dereglarilor de somn, al tulburarilor circulatorii si al depresiilor.

Cea mai renumita licoare vindecatoare a fost preparata in anul 1805, la Bruxelles, de catre calugarita Marie Clementine Martin. Pentru munca de infirmiera in timpul bataliei de la Waterloo, ea a obtinut o renta anuala de 160 de taleri (de aur), cu care a infiintat la Kln, in 1826, o intreprindere care produce si astazi cunoscutul "Klosterfrau Melissengeist", un remediu impotriva racelii, a sen- sibilitatii la schimbarile de vreme si a nervozitatii launtrice, compus din alcool, roinita (melisa), gentiana, ghimbir si scortisoara.



Comprese impotriva pielii cu impuritati - puneti pe foc 6 lingurite de roinita uscata cu 2 linguri de ulei de masline si 1/4 de litru de vin alb si lasati-le sa fiarba incet vreme de 10 minute. Strecurati lichidul, inmuiati in el (cald, nu fierbinte) un prosop de in si tineti compresa circa 10 minute pe fata.




SALVIE(Protectie secreta)

In 1630, in timpul marii epidemii de ciuma, s-a constatat ca unii dintre hotii care au jefuit cadavrele nu s-au molipsit de cumplita boala. Odata prinsi, acestora li s-a crutat viata in schimbul "secretului" lor: legenda spune ca ei se frecasera cu salvie inmuiata in otet, la care s-au mai adaugat cimbru, levantica si rozmarin. Inca din Evul Mediu, frunzele de salvie erau arse pentru "curatirea" incaperilor in care zaceau persoane grav bolnave. In plus, ele erau folosite impotriva febrei, a racelilor si a durerilor de dinti. Si astazi, extractele antibacteriene intra in compozitia unor creme impotriva impuritatilor pielii, a unor deodorante si sampoane pentru par gras, deoarece stopeaza producerea transpiratiei.



Decoct pentru clatitul parului gras - se toarna 1/4 l de apa clocotita peste 4 linguri de frunze de salvie, se lasa sa se infuzeze 10 minute si se strecoara. Lichidul se aplica pe pielea capului (parul se fie spalat), se lasa sa actioneze 5 minute si se clateste.




ARNICA(Remediul-minune)


Datorita efectului sau anti-inflamator, calugaritele o foloseau deja cu secole in urma pentru vindecarea vanatailor si contuziilor. In acelasi timp, fiind un stimulator al circulatiei sanguine, arnica intra in compozitia apei de par. Extractele de arnica se numara, de asemenea, printre substantele componente ale unor medicamente pentru inima si circulatie, cu care celebrul scriitor Johann Wolfgang Goethe, de pilda, isi linistea "falfaielile inimii".

Intre timp, s-a putut demonstra ca flavonoidele din arnica amelioreaza efectiv irigarea sanguina si intaresc inima. Dar pentru ca arnica poate sa aiba un numar prea mare de efecte secundare, se recomanda folosirea unor produse gata preparate, cumparate din farmacii, si respectarea stricta a dozelor prescrise.




Musetelul (Matricaria chamomilla)
Imagine cu planta: Musetelul (Matricaria chamomilla)
Descriere: Alte denumiri: mamorita, maraiul-ciinelui, matricea, moruna, musete-de-cimp, roman, romanita, romasca. Creste pe ogoare, soluri argiloase, cimpii, luminisuri, costise, pe lanuri de cereale, cimpuri de porumb, trifoi, cartofi si sfecla. Valorosul nostru musetel este izgonit tot mai mult din cauza folosirii excesive a ingrasamintelor chimice si a combaterii buruienilor prin erbicide. Dupa ierni bogate in zapada si primaveri cu multa umezeala, poate fi intilnit foarte des. Receptaculul este, spre deosebire de al musetelului salbatic, concav, mirosul deosebit de aromat si placut. Nu cred ca este necesara o descriere mai amanuntita a acestei flori atit de cunoscute. Capitulele florale terminale se colecteaza din mai pina in august, de preferat in orele amiezii. Nu este o exagerare daca citez musetelul ca pe un „leac universal”, mai ales pentru copiii mici. Pruncilor li se poate da ceai de musetel la orice indispozitie, mai laes contra crampelor si a durerilor abdominale (colici). El ajuta si in balonari, diaree, eruptii, dureri de stomac si secretii stomacale abundente, tulburari menstruale (cum ar fi amenoreea) si alte afectiuni ale organelor pelviene, in insomnii, epididimita, febra, dureri de pe urma ranilor si dureri de dinti. Musetelul are efect sudorific, calmant, antispasmodic, dezinfectant si antiinflamator in inflamatii de tot felul, mai ales ale mucoaselor. Extern, musetelul se administreaza sub forma de comprese si spalaturi in conjunctivie si alte inflamatii ale ochilor, in eruptii cutanate care provoaca mincarimi sau supuratii, ca gargara in dureri de dintit, precum si in spalarea ranilor. Cind avem suparari, ar fi bine sa bem de fiecare data cite o ceasca cu infuzie de mustel; ne-am linisti inainte ca inima sa ne fie afectata. Foarte indicata este o perna uscata cu musetel, aplicata calda local. Baile si spalaturile cu musetel au un efect calmant, cu influenta benefica asupra intregului sistem nervos. Dupa boli grele sau stari de epuizare va veti simti curind mai bine si linistiti sufleteste. In ingrijirea dumneavostra cosmetica sa nu uitati musetelul. Daca faceti saptaminal o baie a fetei cu infuzie de musetel, veti vedea cum tenul dumneavoastra inloreste si culoarea fetei se imporspateaza. Si in ingrijirea parului ar trebui sa folositi infuzia de musetel, mai ales daca aveti parul blond. Spalindu-va astfel pe cap, parul va va deveni mai vaporos si va capata un luciu frumos. Musetelul usureaza scaunul fara a avea efectul laxativ si este astfel indicat indirect in tratamentul intern al hemoroizilor, care pot fi tratati extern cu alifie de musetel. Aceasta pomada poate fi folosita si pentru vindecarea ranilor. Guturailul si sinuzita se amelioreaza repede daca se inhaleaza vapori de musetel. Dupa un astfel de tratament trebuie stat, bineinteles, la caldura. Uleiul de musetel era folosit inca din antichitate ca frectie contra nevralgiilor si a reumatismului articular. La vechii egipteni, musetelul era considerat, datorita puterii sale de a scade febra, drept floarea zeului soare. Numele de Matricaria este derivat din latinescul „mater” = mama, deoarece musetelul este utilizate in bolile mamelor si ale femeilor in general! In vechile carti despre plante medicinale se poate citi ca uleiul de musetel alunga oboseala membrelor, iar musetelul fiert in apa si aplicat pe vezica bolnava calmeaza durerile. Medicul naturist Johann Kunzle relateaza despre o femeie din sta, numita vrajitoarea musetelului si foarte cautat de bolnavi; a ajutat cinci persoane cu auzul slab sa-si recapete auzul, prajind o ceapa-de-mare, Urginea maritima (care se cultia in horticultura), in ulei de musetel si picurind de mai multe ori uleiul cald in ureche. Aceasta „vrajitoare” facea sa se miste iarasi membrele paralizate, cu ajutorul frictiunilor cu ulei de musetel. Consta durerilor de ochi punea la fiert musetel in lapte si il apica sub forma de comprese clade pe ochii inchisi, care se vindecau curind. In continuare, preotul Kunzle istoriseste: „Un tesator nu mai putea dormi decit sezind; altfel avea senzatia ca se sufoca. Femeia l-a privit pe om drept in ochi si i-a declarat ca el nu poate urina, ceea ce omul i-a confirmat, i-a spus sa-si pregateasca imediat o sticla mare de vin pe care sa-l firaba cu mustel din care sa bea, un pahar plin dimineata si unul seara. Urmarea a fost ca a reusit sa elimine o cantitate incredibila de urina, mai intii tulbure, apoi tot mai clara; in opt zile era vindecat”.

Mod de folosire: -prepararea ceaiului: se opareste 1 lingurita (cu vrad) de flori de musetel cu 1 litru de apa si se lasa sa stea putin. -adaos la baie: pentru baile in cada se iau de 2 ori cite 2 miini pline, pentru baile fetei si spalatul parului cite 1 pumn plin de flori de musetel; cantitatea respectiva sa opareste si se lasa sa „traga” -comprese: 1 litru de lapte in clocot este turnat peste 1 lingura (cu virf) de musetel, se lasa sa stea putin, se strecoara si se fac comprese calde. -aburi de musetel: 1 lingura (cu vief) de musetel este oparita cu 1 litru de apa in clocot. Vaporii se inhaleaza stind cu capul sub un prosop. -perna de plante: se umple un saculet de pinza de in cu flori uscate de musetel si se insaileaza. Se inalzeste bine intr-o tiagie uscate si se aplica local. -ulei de musetel: se umple o sticla pina la git, fara a se indesa, cu flori proaspete de musetel culese in soare si se toarna peste ele ulei de masline presate la rece. Uleiul trebuie sa acopere florile. Sticla se lasa, bine astupata, 14 zile in soare. Se pastreaza la frigider! -alifie de musetel: 200 grame de grasime de porc se infierbinta ca pentru a frige ceva si se adauga 2 miini de flori proaspete de musetel; vor da in clocot, ridicindu-se spumegind. Se amesteca, se acopera si se pune totul peste noapte inrt-o incapere racoroasa. A doua zi se incalzeste inca o data usor si se stoarce printr-o bucatica de pinza de in. Din experienta a reiesit ca cel mai bine se procedeaza astfel: Se pune o bucatica de pinza de in intr-o sista, aceasta se fixeaza peste un vas cu cioc si se stoarce. Pasta alifioasa este amestecata apoi uniform, dupa care se toarna in borcane curate.

Calmantul durerilor

Numele latinesc, Chamomilla, este derivat dintr-un cuvant grecesc si inseamna "marul pamantului". Pe la mijlocul secolului 15, o celebra carte aparuta la Leipzig, in Germania, ii lauda virtutile, spunand despre el ca "rafineaza, fluidizeaza si are un puternic efect calmant". La fel ca si-atunci, florile de musetel se folosesc astazi pentru bai de aburi calmante in tratamentul eczemelor sau al racelilor, dar si sub forma de infuzie pentru combaterea afectiunilor stomacale. 

                                                                                                                                                                                             Masca pentru tenul descuamat

Se pun intr-un mojar 10 g de flori uscate de musetel, se maruntesc si se amesteca cu 6 linguri de miere. Se intinde pasta astfel obtinuta pe fata (cu o spatula sau cu o lingurita), se lasa sa actioneze circa 15 minute, se indeparteaza, iar resturile se spala cu apa calduta.

Intaritor al colului uterin

Cum se folosea in Evul Mediu                                                                                                          "Pulbere de musetel, cam doua grame si jumatate, bauta in vin, precum si planta impreuna cu florile fierte in apa, iar aburii sa urce pana in uter, in acest fel se leapada copilul. De aceea femeile si mai ales moasele trebuie sa aiba totdeauna o provizie din aceasta planta, ca s-o poata folosi la nevoie." (Jakobus Tabernaemontanus, "Cartea ierburilor", 1731)

"In special florile poseda o putere linistitoare, de calmare a crampelor si convulsiilor, pe care au vadit-o in numeroase feluri, potolind frigurile galbene, balonarile si colicile renale, crampele abdominale si digestia proasta, ca si durerile de dupa nastere, cel mai bine la bolnavii care nu au prea mult sange." (Samuel Hahnemann, "Lexiconul farmacistului", 1793)

Denumiri populare: Musetel de camp, romanita, poala Sfintei Marii, matrice. Denumirea botanica "Matricaria" provine din cuvantul latin "matrix" (mama, stramoasa, uter).

Denumire stiintifica: "Matricaria recutita", familia Asteraceae.

Similitudini: Capsorul florii, gol in interior, seamana la structura cu uterul, organul cavitar al femeii. Parfumul puternic aromat ne face sa banuim mari forte tamaduitoare. Musetelul are o esenta benefica si relaxanta. Prin distilarea florilor se obtine un ulei albastru de anilina, care are proprietati racoritoare si dezinflamatoare.

Pornind de la aspectul sau prietenos, mirosul placut si actiunea binefacatoare, musetelul este pus in legatura cu planeta Venus, dar in acelasi timp, frunzele filigranate si uleiul de culoare albastra indica o corespondenta cu Mercur. Insa floarea aminteste totodata de discul soarelui, motiv pentru care celtii vedeau in aceasta planta un atribut al lui Baldur, zeul soarelui.

Substante active: Principala substanta activa din flori este uleiul eteric care contine bisabolol si chamazulena. In afara de aceasta, in flori se mai gasesc sesquiterpenlactone (matricina, matricarina si altele), flavonoide, cumarine si mucilagiu.

Proprietati terapeutice: Efect antiinflamator, cicatrizant, antimicrobian, antimicotic, antispastic, usor calmant, favorizeaza menstruatia.



GINECOLOGIE

Cei mai multi dintre noi au, probabil, amintiri mai placute sau mai putin placute, legate de musetel, inca din anii copilariei, cand mama sau bunica ne punea sa inhalam aburii plantei de cate ori aveam guturai, ne tratau durerile de gat cu tinctura diluata de musetel pentru gargara sau ne faceau un ceai contra durerilor de burta. Toate aceste domenii de utilizare sunt justificate in continuare si astazi, caci s-a demonstrat ca si cantitatile infime de ulei eteric din musetel pot contribui la eliminarea toxinelor produse de streptococi si stafilococi. Este un fapt dovedit acela ca florile de musetel contin in uleiul lor eteric substante antibiotice (ex. chamazulena), care impiedica inmultirea bacteriilor si a ciupercilor. De aceea, planta constituie un remediu eficient pentru femeile care au scurgeri de origine bacteriana sau infectii micotice acute ale vaginului. Fiindca musetelul usuca totusi pielea, el ar trebui folosit mai ales ca prim ajutor si remediu destinat stadiului acut al afectiunilor respective.
* Inflamatii si mancarimi. Infuzia preparata din flori poate fi intrebuintata sub forma spalaturilor vaginale, pentru reducerea inflamatiei si calmarea mancarimilor. Ori se utilizeaza uleiul eteric, amestecat cu iaurt natural si introdus in vagin (ex. 1 picatura de ulei albastru de anilina la 2 linguri de iaurt). Desigur, se pot face comprese, spalaturi, tamponari sau bai de sezut, in care se pun tinctura-mama sau tincturi diluate. Contra mancarimilor de la intrarea in vagin sau a eczemelor din zona perineului, mai ales dupa administrarea de antibiotice, tratamentul local cu musetel s-a dovedit de fiecare data util. De aceea, n-ar trebui sa ne mire faptul ca proprietatile antibiotice ale musetelului erau elogiate deja intr-un vechi descantec englez cu noua ierburi: "Aminteste-ti, musetelule, ce ai fagaduit, ce ai infaptuit: ca nimeni n-a fost rapus de o boala, daca a inghitit musetel".

* Actiune antispastica si usor calmanta. Suferinte menstruale de tip convulsiv: amelioreaza durerile la ciclu ale tinerelor fete, atat prin infuzia din flori, cat si prin tinctura-mama sau prin dilutiile homeopate (D6 sau C30). 

Un preparat deosebit de interesant pentru combaterea acestor neplaceri menstruale este produs de firma de remedii antropozofice Weleda: Chamomilla Cupro culta.

In gradina de plante medicinale a firmei, parcelele cu musetel sunt ingrasate cu solutii diluate de cupru. In al doilea si al treilea an, plantele ingrasate cu metal sunt transformate in compost pentru rasadurile noi. Abia a treia generatie este recoltata si prelucrata, pentru a deveni medicament.
O alta particularitate a acestui remediu inspirat din practicile alchimistilor o reprezinta faptul ca nu se prelucreaza florile, ci radacina. Potrivit conceptiei antropozofice, radacina actioneaza in primul rand asupra organelor senzoriale, din care cauza remediul Chamomilla Cupro culta s-a dovedit eficient, mai ales in spasmele de origine nervoasa. Nu in ultimul rand, musetelul homeopatic (ex. dilutiile D6 ori C30) este indispensabil in tratarea copiilor, indeosebi la aparitia dentitiei. Musetelul (ex. D6) potoleste durerile, elimina spasmele, calmeaza nelinistea interioara a copiilor si ii face sa doarma mai bine, ceea ce inseamna o adevarata binefacere pentru mame.


Spalaturi vaginale contra mancarimilor

* Turnati 250 ml apa in clocot peste 2 linguri de flori de musetel.

* Infuzati cam 15 minute, strecurati si lasati lichidul sa se raceasca pana la temperatura corpului.

* Amestecati infuzia de musetel cu 1-2 linguri de zer sau otet de mere (preferabil bio).

Administrare: Amestecul cald (la temperatura corpului) poate fi turnat intr-un irigator si introdus cu prudenta in vagin, fie deasupra toaletei, fie in cada, stand in picioare. In locul irigatorului, se poate intrebuinta si o seringa curata, de unica folosinta, cu capacitatea de 10 ml. Cu aceasta spalatura vaginala se previne iritarea vaginului, in urma contactului sexual, ori se curata vaginul, atunci cand exista o scurgere urat mirositoare sau care provoaca mancarimi. In faza acuta, spalaturile se pot repeta de doua-trei ori pe zi. Daca scurgerea si mancarimile persista, e recomandabil sa clarificati problema consultand un ginecolog.



plante pentru ceai, indicat in durerile menstruale

20 g Hb. Hyperici (sunatoare), 15 g Hb. Millefolii (coada-soricelului), 20 g Fol. Melissae (roinita), 20 g Hb. Alchemillae (cretisoara), 25 g Flor. Chamomillae (musetel).

Pentru o cana de 200 ml, turnati apa in clocot peste 1-2 lingurite din amestecul de mai sus, infuzati 8-12 minute si apoi strecurati. Contra suferintelor menstruale de tip convulsiv se pot bea, zilnic, 1-3 cani, timp de cateva saptamani sau luni, fara intrerupere.

Sugestii de recoltare: Florile se culeg intr-o zi cu soare, in iunie sau iulie, dimineata cat mai devreme, si apoi se lasa la uscat, cel mai bine pe o tesatura de matase, intorcandu-le neaparat de pe o parte pe alta, de mai multe ori pe zi. Momentul ideal pentru recoltare este luna in crestere, sub semnul Taurului sau al Scorpionului.

Restrictii de administrare: Daca se cunoaste o predispozitie alergica la plantele din familia Asteraceae (compozite) sau in mod special la musetel, renuntati la utilizarea plantei.




Argila

Prezentare generala                                                                                                                         Nu exista, inca, o explicatie stiintifica despre modul cum actioneaza argila. Face mult bine deoarece, odata intrata in organism, ea se indreapta acolo unde se afla raul. Se spune ca se intampla asta pentru ca a fost inzestrata de Dumnezeu cu inteligenta... Sa-I multumim Lui pentru darul binecuvantat si sa folosim cu incredere acest panaceu universal.

Calitati curative si actiune farmaceutica                                                                                     Stiati ca argila are o compozitie asemanatoare cu aceea a corpului nostru? Contine minerale (calciu, magneziu, siliciu, fier, potasiu etc.), fapt care ii permite sa curete toxinele din sange. Acest amestec de silicati si fragmente de cuart si mica, este un adevarat miracol pentru sanatate. Se pare ca silicatul de aluminiu ii confera proprietatile cicatrizante, iar alti produsi de care dispune ii explica proprietatile antitoxice. Completeaza necesarul de compusi anorganici, restabileste echilibrul acido-bazic, reglementeaza digestia, stimuleaza activitatea glandelor endocrine si combate hiperaciditatea.

Se gaseste sub diverse sortimente: argila alba, galbena, rosie, verde si gri, cea mai buna (in sensul continutului de informatii si energii benefice) fiind cea galbena (are cel mai mare continut de fier, magneziu si calciu), urmata de argila alba. 
Fie ca e folosita intern, fie ca doar ia contact exterior cu organismul, ea se localizeaza in final spre locul afectat, absoarbe ceea ce este nociv, apoi expulzeaza, de regula pe calea tubului digestiv. Este absolut uluitor cum acest pamant viu si misterios, dar binecuvantat de Dumnezeu, indiferent ca ia contact cu organismul pe cale bucala, anala, vaginala sau dermica, se indreapta exact catre locul in care se afla cantonat raul care a afectat organismul...
Asadar, argila:                                                                                                                                                  -are o remarcabila putere de absortie, dar si putere antitoxica;                                                                     -are deosebite proprietati cicatrizante;                                                                                             ---potenteaza fortele de aparare ale organismului;                                                                                           -ajuta la echilibrarea radioactiva a corpului;                                                                                         -reincarca celulele organismului cu energie vitala, revigorandu-le;                                                       -ajuta la normalizarea tensiunii arteriale;                                                                                        ---protejeaza bolnavii de diabet;                                                                                                                           -are efect tonic asupra sistemului nervos si alunga stress-ul.
Afectiuni pentru care se recomanda: afectiuni ale cailor respiratorii; arsuri; probleme ale ochilor; ulcer si gastrita; insufiecienta hepatica si biliara; colite nefritice sau litiazice; probleme ale tenului.

Recomandari                                                                                                                                                                       Pentru uz extern - pudra de argila

- cataplasme reci cu pudra, pe piept si spate, alternativ in tratarea bronsitelor

- cataplasma cu pudra impotriva arsurilor 
Pe tifon se aplica cataplasme groase de argila rece, timp de o ora.
- cataplasma impotriva arteritei 
In afara crizelor dureroase: 3 cataplasme pe zi, calde + un pahar de apa argiloasa ce va fi baut pe stomacul gol, dimineata, iar altul inainte de cina cu o jumatate de ora.
- cataplasma cu pudra de argila pentru acnee 
Amestec de pudra de argila cu apa (apa de tarate de grau da un randament mai bun), aplicata pe fata, sub forma de masca;
- masti cosmetice cu pudra de argila pentru ten
Pudra de argila se amesteca cu diferite fructe, legume, iaurt, miere de albine, ulei de masline, galbenus de ou, in functie de tipul de ten;
- bai de argila 

Pentru intregul corp, se pot face bai de argila, in cada de baie. Pentru o cura se folosesc 10 pungi de argila (a 1 kg fiecare). In prima zi, se pun in cada 2 pungi de argila, peste care se adauga putina apa, pentru a se inmuia. Apoi, se adauga apa calda si se face baie, 40 de minute. Dupa baie, nu se goleste cada. A doua zi, se scoate doar apa, cu un furtun, si se adauga alte doua pungi, peste cea din cada. Se inmoaie, apoi se face baie. La fel se procedeaza si in urmatoarele zile, pana se epuizeaza intreaga cantitate de argila. Apoi, se poate continua, inca 6 zile, fara a mai pune alta argila. Schimbati doar apa. Are un efect deosebit asupra intregului organism, ajutand la eliminarea toxinelor si la intarirea sistemului imunitar.


Pentru uz extern - apa de argila

- inhalatii cu apa argiloasa impotriva guturaiului si sinuzitei

- bomboane din argila impotriva durerilor in gat 
Se va suge, ca o bomboana, o bucatica de argila, pana la dizolvarea completa
- comprese cu apa de argila pentru ochi inlacrimati, blefarita, conjunctivita, cataracta 
O suta de grame de argila se pun intr-un litru de apa si apoi aplicati comprese local, pe ochiul inchis, de 1-3 ori pe zi.
- gargara cu  apa argiloasa in tratarea amigdalitei si bronsitei.


Pentru uz intern - apa de argila

- apa de argila impotriva gastro-duodenitei si ulcerului gastro-duodenal 

Un pahar cu apa de argila inainte de mesele principale cu o jumatate de ora + cataplasme aplicate pe stomac sau duoden; arsuri la stomac. Se bea amestecul dupa fiecare masa sau atunci cand apar durerile.
- apa de argila in tratamentul impotriva insuficientei hepatica si biliara 
Apa de argila + cataplasme pe ficat, de 1-2 ori pe zi;
- apa argiloasa in colicele nefritice sau litiazice (dureri produse de pietrele renale) 
Dimineata, pe stomacul gol, un pahar de apa argiloasa, iar dupa-amiaza cataplasme pe ariile renale                                                                                                                                        


Apa de argila 

Se poate folosi ca agent terapeutic fie sub forma de apa, careia i s-a adaugat continutul necesar de argila, apa pe care o folosim in special in cura interna, fie sub forma de cataplasme sau pansamente. 

Dizolva intr-o jumatate de pahar cu apa o lingura de argila alba. Apa argiloasa va fi preparata cu cateva ore inainte de a fi bauta (4-8 ore), astfel: intr-un pahar sau cana (numai sticla sau portelan, nu plastic) de apa (plata sau de izvor, nu de chiuveta - contine clor) o lingurita de argila (lingura sa fie de lemn - spatula, nu se va folosi metal). Se ia inainte de masa cu o jumatate de ora. In perioada curei de argila, nu se bea alcool de nici un fel. Cura dureaza 3 saptamani.

Pasta de argila 

Pentru cataplasme sau pansamente, se va pregati o pasta omogena ce rezulta din dizolvarea argilei pisate in apa (femeile sa nu aplice terapia in timpul ciclului menstrual). Se pregateste cu minimum 4 ore inainte de folosire. Se va aplica rece, pe locuri bolnave calde (abcese, furuncule, rani) si se va tine 1-1,5 ore. Aceleasi cataplasme reci se pot tine 2-3 ore sau chiar toata noaptea, pe locuri bolnave (ficat, plamani, rinichi). In acest caz, se aplica pe o bucata de panza care serveste drept suport, ce se aplica pe locul bolnav. Cand este vorba de procese cronice, este de preferat sa se aplice calde, iar pansamentul sa adere intim pe locul ce trebuie tratat. Se va aplica de 1-3 ori pe zi, in functie de necesitati si toleranta. In cazul in care provoaca dureri se vor aplica usor caldute si se vor tine mai putin.
Nu doar cicatrizeaza, cand e vorba de o rana, dar si revitalizeaza zona sau organul in profunzime, acolo unde este aplicata. Tratamentul trebuie individualizat, in functie de boala sau organism, deoarece argila capteaza, dreneaza si elimina toate impuritatile tesuturilor, ale sangelui si ale limfei.

Precautii                                                                                                                                                   Orice tratament cu argila este binevenit, intrucat nu are efecte secundare sau contraindicatii.

Cand "minunea" devine un fapt real

Se aduna din ce in ce mai multe scrisori de multumire adresate d-lui ing. chimist Mircea Bocan. Tratamentul cu o anumita argila, pe care l-a recomandat in urma cu nici sase luni, a vindecat deja mii de oameni. Nici un alt articol prezentat in revista noastra nu s-a bucurat de un asemenea ecou. De aceea, ne simtim datori sa revenim cu noi amanunte si explicatii pentru toti cititorii nostri care inca nu au incercat acest tratament.

- D-le Mircea Bocan, interviul pe care ni l-ati acordat anul trecut a starnit un veritabil reviriment, iar vindecarile miraculoase datorate tratamentului cu argila v-au adus o popularitate de exceptie. Care este secretul argilei?

- Nu-i nici un secret! Argila este cunoscuta si folosita inca din antichitate, cu rezultate de exceptie in diverse afectiuni. Avand un bogat continut de minerale naturale (Fe, Ca, Mg, Al, Si, Na, K etc.), virtutile argilei sunt numeroase: are o remarcabila putere de absorbtie; are putere antioxidanta; potenteaza fortele de aparare ale organismului; are proprietati cicatrizante de exceptie; reincarca celulele organismului cu energie vitala, revigorandu-le; este antiseptica, antitoxica, cu proprietati bactericide; este un agent natural de revigorare fizica. In concluzie, este capabila sa inlocuiasca o intreaga farmacie, fara sa creeze efectele secundare pe care le dau medicamentele. Este meritul "Formulei As" ca a scos "de la naftalina" un tratament de mult uitat, care are efecte terapeutice de exceptie. Pacat ca, pe fondul ecoului national produs de revista dvs., numerosi asa-zisi oameni de bine comercializeaza fel de fel de tipuri de argila, luate la intamplare. Mai nou, au inceput sa afirme ca argila pe care o import este radioactiva. Vreau sa precizez ca aceasta argila a fost analizata microbiologic si radioactiv atat in Canada, la "Lakefield Research Institute Ltd" din Peterborow (unul dintre cele mai mari institute de profil din lume), cat si la Institutul de Sanatate Publica "Prof. Dr. Iuliu Moldovan" din Cluj-Napoca. Ambele analize mentioneaza ca argila nu are incarcare radioactiva si poate fi destinata consumului uman.

- Pana acum, mii de oameni bolnavi au folosit argila dvs. in scop terapeutic. In ce boli si-a dovedit eficienta?

-Pe baza rezultatelor clinice primite de la utilizatori, am constatat ca acest tip de argila are rezultate in foarte multe boli. Dintre acestea, as mentiona: - afectiuni ale aparatului digestiv si anexe: ulcer, gastrita, colita, enterocolita, rectocolita, hemoroizi, constipatie (daca nu exista modificari anatomice ale colonului), pancreatite cronice, hepatite cronice, colecistite fara calculi, diaree, dizenterie; - afectiuni renale: infectii urinare rebele, calculi renali si nisip (mal) renal, insuficiente renale; - tulburari metabolice si dereglari glandulare diverse: diabet zaharat tip Ii, hiper si hipotiroidie, noduli tiroidieni, noduli mamari (tumori benigne), spasmofilie; - tulburari ale aparatului cardiovascular: hipertensiune arteriala de origine renala, ameliorarea circulatiei arteriale si venoase, hipotensiune; - afectiuni ale aparatului uro-genital: tulburari de menopauza, dereglari ale ciclului menstrual, fibromatoza uterina in faza incipienta, afectiuni ale prostatei. Rezultate bune se obtin si in dureri reumatice, migrene, plagi, ulcere varicoase, bronsite, anemii, stari de stres, acnee.

- In ce consta, practic, cura cu argila?

- Cura de argila (cura de baza) este obligatorie pe durata a 3 saptamani, timp in care se bea apa argiloasa foarte tulbure, de 3 ori pe zi. Cura de intretinere se continua in urmatoarele 4-6 luni, luandu-se doar o doza dimineata, timp de 10 zile consecutiv, in fiecare luna. In functie de vechimea bolii, de varsta, de stresul acumulat, de conditiile de munca si de viata ale fiecaruia, cura de intretinere poate varia de la 10 zile pe luna la 15-20 de zile sau, in cazurile mai grave, cateva luni la rand, fara intrerupere. Daca dupa cura de baza problemele nu sunt rezolvate, aceasta poate fi prelungita cu 1-2 saptamani. Supradozarea nu are efecte secundare.

Cand bolnavul este dependent de medicamente (pentru boli cardiovasculare sau diabet), este necesar ca la inceputul tratamentului sa nu se renunte la ele. Se vor controla atent tensiunea arteriala sau glicemia la 3-4 zile, iar, cand acestea incep sa scada, se va micsora treptat doza de medicamente, proportional cu scaderea tensiunii sau a glicemiei, la indicatiile medicului curant, pana cand medicatia nu va mai fi necesara. Persoanele care au facut mult timp tratamente cu antibiotice se vor vindeca mai greu, iar durata tratamentului (atat a curei de baza, cat si a curei de intretinere) va fi mult mai lunga. Este important ca in timpul curei de argila sa nu se consume antibiotice deloc. Se vor lua doar medicamentele strict necesare.

Pentru copii de orice varsta (incepand de la o luna de viata), tratamentul este acelasi ca si pentru adulti, dar doza de argila se reduce la jumatate.

Preparare: intr-un pahar de sticla sau intr-o cana de portelan se pun 100-150 ml apa. Se adauga o lingurita plina cu argila sau un bulgaras de argila de marimea unei nuci mici. Argila sub forma de bulgarasi nu trebuie faramitata, intrucat se dizolva singura in apa. Pregatirea argilei se face din ajun: se lasa de dimineata pana seara, cand se amesteca bine cu o spatula de lemn si se bea rapid apa foarte tulbure, pe stomacul gol, cu 30 de minute inainte de masa. Sedimentul (ca un zat de cafea) se arunca si se pregateste apa cu argila pentru masa urmatoare. Acest procedeu se repeta de trei ori pe zi, inaintea meselor principale. Esential este sa se bea apa argiloasa foarte tulbure inainte de masa, nu dupa masa. Cei care postesc sau nu mananca dimineata ori seara, pot sa consume argila linistiti, fara a manca nimic dupa aceea. Este important sa nu se foloseasca in manipularea argilei metalul sau plasticul, ci numai sticla, portelanul si lemnul.

- Cum se prepara argila pentru uzul extern?

-In uz extern, argila poate fi utilizata sub forma de cataplasme, pentru noduli tiroidieni, gusa, noduli mamari, prostata, dureri articulare.

Cataplasma: din argila si putina apa se face o pasta groasa, consistenta, care se aplica pe locul bolnav in grosime de 0,5-1 cm, fie direct pe piele, fie pe un tifon. Cataplasmele se aplica de 2-3 ori pe zi, timp de 2-3 ore, sau se lasa de seara pana dimineata.

Masca de frumusete: se ia un castravete mic, care se rade pe razatoarea mica. Se stoarce sucul, in care se dizolva o lingurita de argila sau un bulgaras, amestecandu-se pana ce se obtine o pasta omogena. Se intinde uniform pe toata fata, se lasa 10-15 minute sa se usuce bine, apoi se spala fata cu apa calduta. In cazul acneei, pe langa cura interna, masca va fi aplicata zilnic.

- Tratamentul cu argila are si contraindicatii?

- Argila nu are nici un efect secundar, deci nu poate face nici un rau. Ca orice cura naturala, poate provoca o aparenta deteriorare a starii generale a organismului in prima faza (7-10 zile), ca urmare a eliminarii toxinelor din organism. Daca in primele zile de tratament urina si scaunul vor prezenta modificari (miros urat, usoara constipatie sau diaree, urina cu sediment, tulbure si inchisa la culoare), nu trebuie sa se intrerupa tratamentul! Atunci se elimina toxinele si organismul se purifica, urmand ca dupa aceasta perioada sa inceapa faza de vindecare.

In timpul curei de argila exista doua restrictii alimentare: sa nu se consume grasimi animale, respectiv carne de porc grasa, untura, slanina (se pot consuma carne macra de orice fel, unt, margarina, lactate); sa nu se consume alcool.

- Cat costa doza de argila necesara pentru un tratament?

- Chiar daca acum importam argila, am pastrat acelasi pret: 200.000 lei pachetul cu 2 kg de argila, cantitate suficienta pentru cura de 3 saptamani si pentru alte 4-5 luni de tratament de intretinere. Distribuirea argilei se face numai prin colet postal, cu plata ramburs. Fiecare colet este insotit de instructiuni privind administrarea argilei. Mentionez ca, la ora actuala, nu colaboram cu nimeni din tara, deci sfatuiesc bolnavii sa nu cumpere argila de la cei care spun ca sunt colaboratorii mei, distribuitori ai acestei argile. O spun cu regret, dar au fost numeroase cazuri cand oamenii bolnavi au fost escrocati de fel de fel de sarlatani, care ziceau ca ma reprezinta...Florentin Popa



Argila terapeutica se poate comanda telefonic, de luni- vineri, intre orele 9-17,

la tel. 058/83.34.87 sau in scris, la adresa:Mircea Bocan - str. Avantului nr. 19, bl. J6, ap. 8, Alba-Iulia, jud. Alba, cod 2500



Confesiunile unor bolnavi sanatosi

Din noianul de scrisori de multumire, am selectat doar fragmentele cele mai concludente, ce cuprind afectiunile vindecate sau ameliorate prin tratamentul cu argila, ca exemplu pentru cititorii nostri care se confrunta cu probleme similare.

- Ioan Oancea - Soseaua Nationala nr. 194, bl. D, sc. E, ap. 5, tel. 032/13.48.43, Iasi. "Eu fac dializa de 6 ani si nu mai am pic de diureza. De 4 ani ma mananca pielea incontinuu, la disperare. Incepand tratamentul cu argila, am scapat de ulcer, de hemoroizi, mi s-a atenuat simtitor mancarimea de piele si am un somn odihnitor. In Iasi, suntem 200 de persoane care facem dializa la aparat si 300 de persoane care fac dializa peritoniala. Mare parte din pacienti consuma argila dvs. I-am intrebat pe multi despre eficienta tratamentului cu argila. O parte au raspuns ca li s-a stabilizat tensiunea arteriala, altii au scapat de ulcer si de hemoroizi, cei mai multi insa au inceput sa aiba diureza din ce in ce mai mare si spera sa scape definitiv de dializa. Mie, care am un rinichi polichistic congenital, de cand consum argila mi s-au spart 5 chisturi, semn ca in curand vor disparea. Argila dvs. face adevarate minuni!"

- Irina Vasiluta - str. Col. V. Tomoroveanu nr. 10, bl. 10, sc. C, ap. 1, Botosani. "Mamei mele i se descoperise un chist mamar, in urma unei consultatii la Institutul Oncologic din Cluj. Neputand ramane in spital, pentru ca nu erau locuri, si fiind foarte alarmata de evolutia bolii sale, a apelat la cura cu argila. In prezent, starea sanatatii mamei mele s-a imbunatatit, chistul mamar s-a retras, dar nu de tot. Mama se simte mult mai bine si doreste sa continue tratamentul, in speranta ca nodulul se va resorbi complet."

- Gera Radi - Micro 20, bl. G5, ap. 44, Galati. "Sotul meu, care are limfom Hodkin, a facut cura cu argila de la dvs. si se simte foarte bine. Mananca bine, doarme bine, are o stare generala buna, iar evolutia ganglionilor a stagnat."

- Viorica Braescu - str. Ardeluta nr. 4, bl. G13, sc. C, ap. 40, Piatra-Neamt. "Argila dvs. face adevarate minuni! Fiica mea avea stari subfebrile din cauza unei infectii urinare, complicata cu anexita, noduli mamari si chisturi ovariene. Dupa multe tratamente cu antibiotice, care nu au avut nici un efect, a incercat si cura cu argila. A scapat de starile subfebrile, nodulii mamari si chisturile au inceput sa se micsoreze si se simte extraordinar."

- Livia Godeanu - Cart. Imparatul Traian, bl. M39, sc. 2, ap. 10, Craiova. "Sufar de neoplasm mamar drept cu adenopatie si aveam dureri foarte mari de sale, avand si noduli uterini. In urma tratamentului cu argila, situatia mea s-a ameliorat foarte mult: spatele nu ma mai doare, zona neoplasmului s-a dezumflat, ganglionii de la subsuoara s-au retras si nu mai sunt durerosi, pot sa-mi misc mana cu usurinta."

- Ileana Berbec - str. Albastrelelor nr. 3, bl. G1, sc. 2, ap. 15, com. Magurele, jud. Ilfov. "Mamei mele, diagnosticata acum 2 ani cu cancer de col uterin, in urma tratamentului cu raze cobalt, i-a aparut o fistula recto-vaginala, medicii recomandandu-i operatia (anus contra naturii), pentru inchiderea si vindecarea acesteia. A inceput tratamentul cu argila in urma cu o luna si, la controlul efectuat pe 1 martie a.c. la Spitalul <> din Bucuresti, rezultatul a fost nesperat de bun, rana incepand sa se inchida fara operatie."

- Diana Anca Ilima - sat Gilortu, com. Branesti, jud. Gorj. "Eu sufar cu glanda tiroida, iar mama mea are multe boli, dintre care cele mai grave sunt un nodul la san si hemoroizi, care o chinuiau ingrozitor. Am urmat tratamentul cu argila atat eu, cat si mama mea si am constatat ca are efecte miraculoase. Amandoua ne simtim extraordinar. Mama mea a scapat de hemoroizi, nodulul s-a mai redus, nu mai oboseste si are o reala pofta de viata. Inainte, eu tuseam incontinuu si eram nervoasa; de cand am terminat tratamentul, nu m-am mai infundat in gat si nu mai tusesc deloc."

- Gheorghe Domnisoru - str. Mestecanis nr. 3, ap. 25, Brasov, tel.068/31.39.15. "Rezultatul tratamentului cu argila, pe care l-am terminat de 3 zile, este deosebit de multumitor. Sotia mea si-a rezolvat probleme de rinichi, a eliminat nisipul biliar, a scapat de balonari si de constipatie. Partial, a rezolvat si problema retentiei de apa din organism. Eu am scapat de eructatii, totodata reglandu-mi functionarea intregului tract digestiv."

- Antoanela Asan - str. Dunarii nr. 68, Giurgiu. "Se implineste aproape o luna de cand am inceput cura, si rezultatele sunt uimitoare. Inca nu am facut analize, dar este sigur ca pentru mine argila este un miracol. Mama, care este bolnava de ciroza decompensata cu complicatii (anemie, ulcer, diabet), se simte din ce in ce mai bine, a scapat de culoarea cadaverica, stomacul nu o mai supara deloc si nu mai are toate acele simptome provocate de diabet. Pot spune ca argila ne-a readus speranta in casa. Va multumim ca ati facut posibil acest lucru. Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa va rasplateasca!"

- Veronica Nita - B-dul Petrochimistilor, bl. B30, sc. C, ap. 2, Pitesti. "Tratamentul cu argila mi-a reglat tensiunea arteriala; nu am mai luat medicamente hipotensive. De asemenea, am scapat de constipatie si de problemele legate de ulcer."

- Oana Mateescu - str. Visarion nr. 5, sector 1, Bucuresti. "Cu ajutorul argilei, am reusit sa ma vindec de o colibaciloza care ma chinuia de peste doi ani."
- Rodica Balan - str. Musatin nr. 9, bl. H15, ap. 5, Iasi. "Am respectat intru totul recomandarile dvs. si pot sa va spun ca ma simt excelent. Inainte, dormeam 3-4 ore pe noapte; acum, dorm 7-8 ore si ma trezesc odihnita. Mi-am reglat scaunul, in prezent avand un tranzit intestinal normal. Dar cea mai mare realizare este ca am scapat de hipertensiunea arteriala care ma chinuia ingrozitor. Din a treia saptamana de tratament, am observat ca nu mai trebuie sa iau medicamente."
- A. Ciobanu - str. Valea Ursului nr. 4, Campulung Muscel, jud. Arges. "Am facut tratamentul cu argila timp de trei saptamani si cred ca problema mea cu sanii e rezolvata mai mult de jumatate (displazie mamara bilaterala cu nodul mamar si retractie mamelon). Nu mai stiu ce inseamna durerile de san. Am scapat si de constipatie. Psihicul meu, care era <> din cauza stresului enorm (sunt functionar public), acum e la cote maxime."

- Ioan Labu - str. dr. Ioan Senchea nr. 140, Fagaras, jud. Brasov. "In urma curei cu argila, atat eu, cat si sotia mea am obtinut rezultate foarte bune, constand in imbunatatirea functiilor hepatice si biliare si vindecarea completa a colitei de fermentatie si a constipatiei cronice."

- Elena Lungu - str. Constructorilor nr. 7, Bl. E2, ap. 68, Galati. "Vreau sa va multumesc din suflet pentru tratamentul cu argila, al carui rezultat este excelent. Ma simt foarte bine, am scapat de constipatie, mi-am reglat tensiunea arteriala, mi-au disparut doi ganglioni care trebuia sa fie operati, iar pe fond alergic nu am mai facut crize de sufocare si voma, cum faceam inainte."

- dr. Ecaterina Szanto - str. Caius Iacob nr. 17, bl. I, ap. 13, Arad: "Mama mea a urmat tratamentul cu argila dvs. la indicatia d-lui prof. dr. Alexandru Maruta din Bucuresti si, in ciuda diagnosticului sever (neo rectal operat), se simte foarte bine."

- Georgeta Desliu - str. Podului nr. 11, Campina, jud. Prahova. "Sunt in a 15-a zi de cura. Tensiunea oscilanta, care ma chinuia groaznic de cativa ani, a inceput sa se stabilizeze. Glicemia mi-a scazut de la 196 la 135."
- Mihail Brughiu - com. Cerna, jud. Tulcea. "Sufeream de infectie urinara si eram in prag de dializa. Tratamentul dvs. m-a salvat. Dializa nu mai e necesara."
- Costina Chivu - str. Matei Basarab, bl. 45, sc. A, ap. 12, Slobozia, jud. Ialomita. "Dupa trei saptamani de tratament cu argila, calculul de 12 mm de la rinichiul stang al sotului meu a fost dizolvat! Pur si simplu nu a mai aparut nimic la ecografie."

Ing. chimist MIRCEA BOCAN

"Un panaceu universal"



- De zece ani, "Formula AS" va confirma succesul tratamentelor cu argila. Ati gasit explicatia pentru toate aceste efecte terapeutice?

Argila ALGO are o compozitie chimica speciala. Analizele au demonstrat ca alaturi de gama integrala de minerale naturale, adaptate perfect organismului uman, contine si anumite microelemente regasite numai in algele marine, care-i sporesc efectul terapeutic. Datorita acestei compozitii, argila are puterea sa regleze metabolismul si sa imbunatateasca procesele vitale ale intregului organism. Mai mult, asa cum spunea marele medic Jean Valnet, argila "poseda inteligenta naturii". Pe langa continutul bogat in minerale naturale, valoarea terapeutica este sporita de incarcatura energetica, de vibratia moleculei, chiar si memoria argilei. De aceea este obligatoriu ca argila sa fie pura, sa nu i se modifice structura moleculara, iar noi facem selectia argilei manual, astfel incat sa ramana 100% naturala, fara tratare chimica sau mecanica.


- In ce afectiuni s-au observat cele mai impresionante vindecari cu ajutorul argilei?

Pe baza rezultatelor comunicate de consumatori, in mare majoritate cititori ai revistei "Formula AS", pot spune ca argila are aproape rol de panaceu universal. Cele mai spectaculoase rezultate au fost obtinute in urmatoarele afectiuni:


Probleme ale tubului digestiv

Prin caracterul sau bazic, argila neutralizeaza excesul de acid gastric si are efect cicatrizant, ceea ce explica rezultatele de exceptie in ulcere gastro-duodenale, melene, gastrite, gastro-duodenite si colite de orice natura. De asemenea, argila elimina infectiile cu Helicobacter Pylori, care genereaza gastritele, dar si anumite parazitoze intestinale.
Este important de precizat faptul ca efectul curei cu argila nu este la fel de eficient la cei care au urmat tratamente indelungate cu antibiotice, efectul acestora asupra florei microbiene intestinale fiind devastator. La aceste persoane se impune prelungirea curei pana la 2-3 luni, cu o doza de argila mai mare, pentru ca microbii sunt mai rezistenti. Efecte terapeutice deosebite s-au observat si in cazul polipilor intestinali, responsabili (dupa parerea specialistilor) de aparitia cancerului de colon. O cura cu argila, de 2-3 luni, este suficienta pentru disparitia totala a polipilor.


Toxiinfectii alimentare, enterocolite

In cazul toxiinfectiilor alimentare, o doza mare de argila pune, in cateva ore, bolnavul "pe picioare". De obicei, el ramane sensibil si va suferi de colite si de alte probleme digestive. Dozele mari de argila - consumata atat dizolvata in apa, cat si mestecata, pur si simplu - panseaza tot tractul digestiv, distrugand microbii care au generat toxiinfectia.


Afectiuni ale glandei tiroide, noduli tiroidieni

Argila regleaza activitatea glandei tiroide, indiferent daca este hiperactiva sau hipoactiva, iar bolile tiroidiene neoperate se rezolva spectaculos. Dupa cure interne prelungite, de circa 2-3 luni, utilizandu-se in paralel si cataplasmele cu argila pe zona glandei tiroide, se observa regresia sau chiar disparitia nodulilor tiroidieni.


Afectiuni renale

Argila are un efect de exceptie in calculoza renala. Bolnavii ne-au declarat ca au scapat de calculii renali, unii dintre ei dizolvandu-se, altii fiind maruntiti si eliminati in mod natural. De asemenea, argila curata si depunerile de nisip din vezica urinara, rezultate evidentiate de analizele medicale pe care pacientii le-au facut ulterior. Pe langa curatarea rinichiului, argila restabileste echilibrul glandelor endocrine si astfel nu mai apar in exces oxalati sau urati, substante care produc calculii renali. In conditiile in care se face si o cura de intretinere cu argila, este diminuat si riscul de refacere a calculilor.
Efecte terapeutice spectaculoase se obtin in insuficienta renala, boala de care m-am vindecat si eu, cu ajutorul argilei. Vindecari rapide se observa mai ales la rinichii imbolnaviti din cauza infectiilor la distanta (amigdalite, carii etc.). In unele cazuri, dupa o cura cu argila, bolnavii dependenti de dializa au facut, in loc de trei sedinte de dializa pe saptamana, numai doua sau una singura; altii, care faceau o singura dializa, au scapat definitiv de acest chin. Ne bucura atitudinea unor medici urologi, care observand rezultatele tratamentului cu argila asupra pacientilor dependenti de dializa ii indruma pe bolnavi sa urmeze in paralel si aceasta cura naturala.
Un alt efect terapeutic important al argilei este capacitatea ei de a elimina Escherichia Coli, principala cauza de aparitie a infectiilor urinare. Exista insa si unele cazuri grave (cand rinichiul nu mai este functional sau exista chisturi renale), la care argila nu mai are nici un efect. Ajuta la diureza, dar nu mai poate trata rinichiul bolnav.


Diabet zaharat de tip II

Dupa o cura de 3 saptamani cu argila, bolnavii de diabet tip II isi pot reduce (la sfatul medicului, bineinteles) doza de medicamente, valoarea glicemiei scazand pana aproape de limitele normale.


Afectiuni reumatice, guta

Argila amelioreaza reumatismul in mod spectaculos - durerile articulare sunt diminuate dupa numai doua saptamani de tratament, ca urmare a efectului antiinflamator al argilei. De asemenea, prin efectul ei detoxifiant, argila reduce depozitele de urati din tesuturile cartilaginoase, ameliorand astfel crizele de guta. In cazul durerilor reumatice, foarte eficiente sunt si cataplasmele cu argila, care se aplica pe tesutul afectat. In acelasi timp, s-a observat si imbunatatirea circulatiei periferice, iar bolnavii cardiaci se simt mult mai bine.


Afectiuni ale prostatei

Rezultate foarte bune s-au inregistrat si in cazul bolnavilor de prostata, la care inflamatia patologica a prostatei s-a diminuat, iar pacientii au urinat mai putin in timpul noptii. De asemenea, bolnavii ne-au comunicat si rezolvarea rapida a prostatitelor.


Dereglari ale activitatii sistemului nervos

Toti cei care consuma argila constata o imbunatatire substantiala a activitatii sistemului nervos, declarand ca se simt mult mai tineri si au "pofta de viata". Aceste efecte se datoreaza continutului de minerale si oligoelemente naturale, perfect adaptate organismului uman, care in doze optime elimina anemiile, stresul, apatia, migrenele, insomnia etc. Argila are efecte bune si in unele boli psihice, prin aportul optim de minerale, astfel incat simptomele bolnavilor sunt diminuate, ca urmare a imbunatatirii activitatii cerebrale.


Alergii

Actiunea benefica a argilei se observa foarte bine si in cazul alergiilor. Exista extrem de multe tipuri de alergii, unele de etiologie necunoscuta. Multi consumatori care au luat argila pentru alte afectiuni ne-au comunicat ca au scapat de alergiile pentru care se tratasera de-a lungul anilor.


Ulcer varicos

Bolnavii care sufera de ulcer varicos se vindeca foarte repede cu ajutorul cataplasmelor cu argila. Dupa circa 3 saptamani de aplicatii, ranile se cicatrizeaza. Este recomandat ca, in paralel, sa se faca si cura interna, care consolideaza rezultatele tratamentului.


Cancere

Argila este un adjuvant remarcabil in tratamentul oncologic clasic. S-a constatat o imbunatatire considerabila a starii generale de sanatate a bolnavilor de cancer, fara a afirma, totusi, ca argila poate vindeca aceasta boala groaznica. Initial, bolnavii de cancer au apelat la tratamentul cu argila pentru efectul detoxifiant, atunci cand faceau tratamentele cu citostatice, radioterapie etc. Majoritatea lor au declarat ulterior ca argila le-a imbunatatit starea generala de sanatate in timpul cat au urmat tratamente antitumorale: starea de slabiciune le-a disparut, iar efectele secundare ale radioterapiei sau ale chimioterapiei au fost mult diminuate. De asemenea, datorita efectelor antistres ale argilei, multi pacienti au avut o stare psihica mai buna, fiind mai putin depresivi si mai optimisti in fata bolii.


Detoxifiant general

Argila are un efect antitoxic demonstrat. Ea capteaza particulele de metale grele, daunatoare pentru organism, si le elimina pe caile naturale. La prima cura cu argila, consumatorilor li se tulbura puternic urina, semn ca rinichiul se curata. Concomitent, transpiratia si materiile fecale sunt foarte urat mirositoare, fapt ce demonstreaza ca substantele toxice si infectiile sunt eliminate din organism.
Nu exista o explicatie stiintifica a efectelor terapeutice ale argilei. Chiar daca a fost studiata de numerosi cercetatori, nimeni nu a reusit sa-i descopere exact mecanismul de actiune. Insa este clar ca argila contine toate elementele necesare functionarii normale a organismului, iar aportul de minerale naturale are efecte benefice asupra sanatatii.


- Eficienta argilei este mai mare daca se consuma o perioada mai lunga? 

Cura de baza de 3 saptamani si curele de intretinere (10 zile pe luna, timp de 4-5 luni) sunt de ajuns pentru rezolvarea majoritatii problemelor de sanatate cu care se confrunta consumatorii. In functie de bolile de care sufera si de felul cum se simt, ei isi pot prelungi cura de intretinere cu argila, pentru ca nu are contraindicatii. Curele de intretinere consolideaza rezultatul curei de baza, stiut fiind faptul ca 2-3 zile de stres sunt suficiente pentru pierderea mineralelor acumulate in decurs de o luna. Tratamentul cu argila este recomandat tuturor varstelor si nu are efecte secundare.



- Care este pretul argilei?

Aducem argila din strainatate si am fost nevoiti sa-i actualizam pretul la cursul euro, dar si sa acoperim costurile de transport, care s-au dublat. Comercializam argila terapeutica ALGO la pretul de 55 lei pachetul de 2 kg, doza suficienta pentru cura de 3 saptamani si pentru 5 luni de tratament de intretinere. Distribuirea argilei se face prin colet postal, cu plata ramburs. De asemenea, argila ALGO pot fi comandata direct de pe site sau procurata din farmaciile si magazinele cu produse naturale din toata tara.



OPINIA CONSUMATORILOR


O scurta privire prin miile de scrisori primite de d-l Mircea Bocan atesta ca "minunile" pe care le face argila nu sunt vorbe-n vant... Pentru a atesta puterea sa tamaduitoare, am luat, la intamplare, cateva declaratii ale celor care au urmat cura cu argila, pe care vi le prezentam mai jos.

MIHAELA SURU - Resita: "Am fost diagnosticata cu noduli tiroidieni si am fost programata pentru operatie dupa trei saptamani. In tot acest timp, am luat tratamentul prescris de medici, dar in paralel am urmat si cura interna cu argila si am aplicat cataplasme cu argila in zona glandei tiroide. Cand am fost la controlul preoperator, medicii mi-au facut din nou analizele si o ecografie. Au fost mirati sa constate ca valoarea hormonilor tiroidieni revenise la parametri optimi si ca nu au mai gasit nici un nodul. In concluzie, nu mai era cazul de operatie! Tot in acea perioada, aveam valoarea colesterolului peste 300, iar dupa cura cu argila, a scazut la 144. Si VSH-ul mi-a scazut - de la 62, pana la limitele normale. De atunci am continuat cura de intretinere cu argila aproape permanent si nu am mai avut probleme de sanatate. Ma simt minunat, sunt perfect echilibrata si nu mai iau nici un medicament."

MARIA CHIRCEA - Targu-Mures: "Am apelat la cura cu argila pentru ameliorarea unor simptome ale menopauzei si in prezent ma simt foarte bine. Nu mai am bufeuri si nici celelalte simptome neplacute ale menopauzei."

OLIVIA MATEI - Sat Geamana, jud. Arges: "Am avut mari probleme cu rinichii (infectie urinara, pietre la rinichi si nisip la vezica urinara) si m-am vindecat dupa o cura prelungita cu argila ALGO. Nu credeam ca un leac atat de simplu poate inlocui o intreaga farmacie! O recomand cu caldura tuturor celor care sufera de rinichi, face adevarate minuni!" 

DORINA CRISTEA - Bucuresti: "De cand am inceput cura cu argila, sunt un alt om! De atunci, o consum in fiecare zi, fara intrerupere. Ma simt ca la 20 de ani (pe 19.10.2009 implinesc 51 de ani), am un tonus ridicat, nu ma mai doare nimic, muncesc mult si cu placere si toata lumea se mira cat de bine arat."

CIULCU ION - Onesti: "Am constatat personal ca tot ce s-a scris in revista Formula AS se adevereste intocmai. Dupa cura cu argila nu a mai fost necesar sa iau medicamente pentru reglarea tensiunii arteriale, durerile reumatice s-au ameliorat simtitor si nu mai simt efectele colitei."

ELISABETA VARGA - com. Sanger, jud. Mures: "Am 63 de ani si sufar de multe boli. Cu argila d-lui Bocan mi-am rezolvat (aproape vindecat) majoritatea problemelor de sanatate care ma chinuiau. Tensiunea arteriala s-a reglat uimitor - de la 190/100 am ajuns la maximum 140/80. Din cauza unei constipatii cronice facusem hemoroizi, dar cu ajutorul argilei am scapat de chinuri. Ulcerul gastro-duodenal s-a vindecat - acum pot manca orice, fara sa mai am probleme. Va multumesc din suflet pentru ca ne puneti la dispozitie aceasta minune a naturii, cu care ma simt mult mai bine!"

CRISTINA CALINESCU - Com. Mavrodin, jud. Teleorman: "Acum trei ani am descoperit efectele binefacatoare ale argilei ALGO. Starea mea de sanatate s-a ameliorat simtitor: hipertensiunea a scazut, nodulii tiroidieni au regresat, iar problemele digestive au fost invinse. Si fetele mele au urmat cura cu argila si starea lor de sanatate s-a imbunatatit."

MIRELA STROESCU - Campina: "Folosesc din 2001 argila ALGO si pot sa spun ca datorita acestui leac natural nu mai sunt internata in spitale tot timpul. Mi-am rezolvat infectia urinara, pielonefrita, litiaza renala, hipertiroidia si multe altele. Multumesc din suflet pentru minunea pe care ne-o puneti la dispozitie!"

FLORIN IONUT HULEA - Galati: "Ma confruntam de cativa ani cu o problema grava de sanatate - o colita de fermentatie, din cauza careia nu puteam sa consum deloc fructe si legume crude. Am folosit argila ALGO, iar boala mea a ramas o amintire. Mananc aproape orice, fara sa mai am acele crize care ma chinuiau ingrozitor."

POMPILIA MARIN - Voluntari, jud. Ilfov: "Am fost diagnosticata cu diabet de tip II, iar doctorii mi-au recomandat o multime de medicamente. Am urmat tratamentul, dar glicemia mea nu scadea deloc. Auzisem de argila d-lui Bocan de la o vecina, care se vindecase de un ulcer varicos, si m-am hotarat sa urmez si eu acest tratament natural. Dupa patru saptamani de cura cu argila, glicemia mi-a scazut de la 174 la 121. Voi prelungi perioada de tratament, cu speranta ca-mi voi rezolva complet problema glicemiei, pentru ca nu vreau sa fiu dependenta de insulina."

Dr. STEFANIA P. - Constanta: "Am auzit de argila d-lui Bocan de la un pacient bolnav de ulcer gastro-duodenal, cu inceput de melena, pe care chiar eu l-am consultat si i-am prescris medicatia adecvata. L-am sfatuit sa nu incerce astfel de paleative, pentru ca nu au fundamente stiintifice. Totusi, a urmat cura cu argila fara acceptul meu. La examinarea endoscopica, efectuata dupa o luna, am fost surprinsa de rezultate. Am constatat ca pacientul nu mai prezenta inflamatii ale mucoasei gastrice, iar tesutul lezat era sanatos, perfect cicatrizat. Am recomandat si altor pacienti cu probleme asemanatoare argila, in paralel cu medicatia alopata, si am observat aceleasi rezultate de exceptie. Fiind o adepta a medicinii naturale (am competenta in fitoterapie), consider ca tratamentul cu argila este benefic in afectiunile gastroenterologice, avand efecte vizibile si de durata."



Argila terapeutica ALGO se poate comanda la tel. 0258/86.56.77, pe site-ul www.argila-algo.ro sau in scris, la adresa: MIRCEA BOCAN, str. Ioan Ratiu nr. 19, bl. J6, ap. 8, cod 510145, Alba-Iulia, jud. Alba


Creţişoara (Alchemilla vulgaris)
Cunoscută în limbajul popular şi ca brumărie, făină-de-in, umbra muntelui sau umbrarul doamnei, creţişoara creşte, mai ales, pe la margini de păduri şi în cîmpiile umede din zone mai înalte şi muntoase. În timpul înfloririi, planta este culeasă în întregime, iar mai tîrziu numai frunzele. Creţişoara este renumită, mai ales, ca plantă de leac pentru femei. În limba germană se mai numeşte şi "Frauenknraut" – planta femeilor sau "Frauenhilf" – ajutorul femeilor.
Utilitatea extractului de creţişoară este dată de mulţi specialişti în fitoterapie, mai ales, în tratarea sterilităţii. Creţişoara n-ajută numai în tulburări menstruale, leucoree (poala albă, scurgeri), afecţiuni ale organelor pelviene şi indispoziţii la vîrsta menopauzei, ci, luată la începutul pubertăţii, împreună cu coada şoricelului, influenţează benefic această perioadă. Pentru cazurile tinerelor fete cărora nu le vine ciclul menstrual, în ciuda medicamentelor prescrise de doctor, creţişoara împreună cu coada şoricelului (amestecate în părţi egale) vor fi cele care vor regla aceasta problemă.
În tratarea şi în prevenirea chisturilor ovariene şi fibroamelor uterine, efecte extraordinare are asocierea de creţişoară (flori şi frunze) şi frunze de zmeur. Se macină plantele iar pulberile lor se amestecă în proporţii egale. Din acest amestec se face o infuzie combinată: 4-6 linguriţe de amestec din cele două plante se lasă să stea în 1/2 l de apă călduţă, de seara pînă dimineaţa, cînd se filtrează; maceratul se lasă deoparte, iar planta rămasă după filtrare se opăreşte cu încă 1/2 l de apă clocotită şi se lasă să se răcească, pînă ajunge la temperatura camerei. În final se filtrează infuzia astfel obţinută şi se combină cu maceratul pus deoparte anterior, obţinîndu-se aproximativ un litru de preparat, care se administrează pe parcursul unei zile. Tratamentul este de lungă durată – minimum 2 luni – şi va fi însoţit de o dietă lactovegetariană cu multe fructe şi legume proaspete, fără zahăr şi alimente conservate sau cu aditivi.
În leziunile postnatale, în relaxarea organelor pelviene ale femeilor care au avut naşteri grele sau în predispoziţia spre avorturi (pentru fixarea sarcinii) şi fortificarea fibrelor uterine, creţişoara este de mare folos. Începînd cu luna a treia, astfel de femei ar trebui să bea ceai de creţişoară. Este un mijloc de terapie blîndă în toate bolile "de femei" şi ajută, împreună cu traista ciobanului, chiar în histeroptoza (prolaps uterin) şi hernii inghinale. În aceste cazuri, se consumă în timpul zilei, încetul cu încetul, 4 ceşti cu ceai de creţişoară pregătit pe cît se poate din plante proaspăt culese. În afară de acestea, se masează locurile afectate cu tinctură de traista ciobanului. Prolapsul uterin este o afecţiune extrem de neplăcută, care apare la femeile de vîrsta a treia, pe fondul slăbirii organismului şi al scăderii tonusului unor ţesuturi care susţin uterul şi care nu-şi mai exercită corespunzător funcţia, provocînd căderea acestuia. Această afecţiune mai poate fi prevenită şi tratată prin administrarea interna şi externă a tincturii de creţişoară. Se face un tratament intern, de lungă durată, de minimum 2 luni, timp în care se iau 4 linguriţe de preparat pe zi, diluate în apă. Extern, se fac băi de şezut zilnice, cu infuzie concentrată de creţişoară (6 linguri la litru). Extern şi intern, creţişoara are o acţiune puternic astringentă, mărind tonusul ţesuturilor, favorizînd redobîndirea elasticităţii acestora, prevenind şi combătînd prolapsul.
Strămoşii noştrii întrebuinţau această plantă, în combinaţii diverse cu coada şoricelului, atît intern cît şi extern, pentru vindecarea rănilor, la epilepsii şi hernii, fiind folosită şi ca mijloc diuretic şi cardiotonic, în febra pricinuită de leziuni, răni purulente şi abcese neglijate. Cu efectul său astringent, ceaiul de creţişoara vindecă foarte rapid rănile în urma unei extracţii dentare. După mai multe clătiri ale gurii, rana se închide în decursul unei zile. Ceaiul de creţişoară îndepărtează slăbiciunile musculare şi articulare şi ajută în anemii.
Iată un citat dintr-o carte foarte veche de plante medicinale: "Dacă un om a avut hernie, fie el tînăr sau bătrîn, să pună să fiarbă un pumn de creţişoară într-o măsură de apă, atît cît laşi un ou tare să fiarbă şi să bea fiertura".
În medicina populară actuală, această plantă îşi ocupă locul binemeritat. Medicul naturist şi preotul elveţian Johann Kunzle releva aceasta: "Două treimi din toate operaţiile femeieşti ar deveni de prisos dacă planta asta de leac ar fi fost folosită din timp şi vreme mai îndelungată; căci ea vindecă toate inflamaţiile organelor pelviene, febra, arsura, supuraţia purulentă, abcesele şi herniile. Orice lăuză ar trebui să bea 8-10 zile din acest ceai; mulţi copii ar mai avea parte de mama lor şi mulţi văduvi de soţiile lor dacă ar fi cunoscut acest dar dumnezeiesc. Aplicată extern, zdrobită şi făcută compresă, creţişoara vindecă răni, înţepături, tăieturi. Copiii care, în ciuda alimentaţiei bune, au o musculatură slabă, se întăresc prin uzul continuu al acestui ceai". Pentru prepararea ceaiului de creţişoară se foloseşte, de regulă, 1 linguriţă (cu vîrf) de plantă la 500 ml de apă. Planta se opăreşte şi se lasă să stea puţin.
Creţişoara care creşte la înălţimi mai mari şi are partea inferioară a frunzelor argintie se întrebuinţează, mai ales, în obezitate: 2-3 ceşti/zi. Combinată cu traista ciobanului, creţişoara ajută contra atrofiei musculare şi în bolile musculare grele, incurabile. Această plantă medicinală extrem de valoroasă se foloseşte şi în scleroza multiplă.

Brânca-ursului (Heracleum sphondylium)

Extrasul prin metode perfect naturale (tinctura)din planta brânca-ursului este printre cele mai puternice revigorante, întineritoare si stimulente naturale ale activitatii sexuale. Este un adevarat elixir contra sterilitatii masculine si feminine, contra menopauzei premature si a andropauzei premature, precum si contra frigiditatii si impotentei. Contine substante active care actioneaza simultan asupra glandelor endocrine, a sistemului nervos si a aparatului cardiovascular.

Mod de preparare:Se culeg frunze si tulpinile de brânca-ursului, se taie marunt si se introduc într-o sticla. Se toarna alcool rafinat de 38-40 grade si se lasa doua saptamâni la loc calduros.

Intern: câte 30 picaturi, de doua ori pe zi, împreuna cu ceai de cretisoara



Actiuni: Intern: afrodiziac, antiblenoragic, antihisteric, antispastic digestiv, antispastic uterin puternic si cu actiune rapida, carminativ, hipotensor, reglator al activitatii nervoase, stimulent al activitatii gonadelor, stimulent al imunitatii locale nespecifice (la nivel renal si genital), tonic digestiv, tonic general, vasodilatator genital, vasodilatator periferic, vermifug. 

Extern: detersiv, rezolutiv.



Indicatii: INTERN: adjuvant în boli venerice (gonoree, sifilis, chlamidya, etc), amenoree, anexita, digestie dificila, balonari frecvente însotite de colici, frigiditate, impotenta hormonala si vasculara, insuficienta renala, îmbatrânire prematura, menopauza prematura, metroanexita, stari de oboseala si epuizare ca urmare a efortului fizic si intelectual exagerat, sterilitate feminina, sterilitate masculina. EXTERN: antrax (adjuvant), descâlcirea parului, rani purulente, scleroza multipla (adjuvant).



Precautii: supradozarea acestui remediu din brânca ursului produce reactii de tip alergic, vasodilatatie periferica si hipotensiune. Problemele de prostata manifestate sau latente pot fi activate de brânca ursului, caz în care tratamentul va fi întrerupt pentru o perioada de timp.

Contraindicatii: este contraindicata femeilor gravide. Dupa tratamentul extern cu brânca ursului este interzisa expunerea la soare, deoarece are proprietati fotosensibilizante.


Actiuni ale extractului de brânca ursului:

Relanseaza activitatea glandelor sexuale la barbati. În urma administrarii vreme de 60 zile s-au constatat cresteri de pâna la 500% (în unele cazuri si mai mult) a concentratiei de spermatozoizi, precum si o marire semnificativa a motilitatii acestora.
Stimuleaza puternic activitatea ovarelor la femei, fiind un foarte puternic reîntineritor, util în tratarea amenoreei, sterilitatii, menopauzei premature.
Mareste afluxul de sânge în zona aparatului genital, atât la barbati cât si la femei, fiind un puternic afrodiziac.
Favorizeaza relaxarea mucoaselor uterine la femei, mareste cantitatea de secretii vaginale cu rol de lubrefiere, induce totodata o stare usor euforica.
Scade tensiunea arteriala, stimulând foarte puternic circulatia sanguina periferica.

Actiuni terapeutice:                                                                                                                                   -adjuvant în boli venerice (efectul de stimulare a imunitatii locale si intensificarea circulatiei sangvine în zona genitala face ca remediul sa fie recomandat ca adjuvant în tratarea anexitei si metroanexitei, dar si a bolilor venerice ca gonoree, sifilis, chlamidya, etc. a caror vindecare poate fi considerabil accelerata),
-frigiditate (ca afrodiziac feminin brânca ursului este ideala, actionând simultan pe mai multe „fronturi”, cum ar fi :stimuleaza activitatea ovarelor, favorizeaza relaxarea musculaturii vaginale si uterine prin efectul sau antispastic),
-impotenta hormonala si vasculara (are actiune terapeutica rapida datorita puternicului efect de stimulare a secretiei gonadelor si de dilatare a vaselor din zona genitala – o actiune extraordinar de importanta pentru cei la care impotenta apare pe fondul restrângerii calibrului vaselor sanguine),
-menopauza prematura, amenoree (are un intens efect emenagog, provocând reaparitia ciclului menstrual, dupa tratament de 4-9 saptamâni),                                                                                  -sterilitate masculina (analizele de laborator realizate la 6 saptamâni dupa începerea curei cu acest extract hidroalcoolic au evidentiat în multe cazuri cresterea numarului spermatozoizilor, precum si îmbunatatirea motilitatii acestora în cazul barbatilor cu sterilitate),
 -sterilitate feminina (o cura de 3 luni cu acest extract hidroalcoolic a dus la (re)dobândirea fertilitatii unor femei cu disfunctii ovariene care vreme de mai multi ani încercasera fara succes felurite tratamente pentru a putea concepe un copil. Înca se stiu foarte putine lucruri despre mecanismul prin care acest extract are acest cvasi-miraculos efect de redobândire a fertilitatii, cert este însa ca multe cupluri au deja copii frumosi si sanatosi dupa tratamentul cu brânca ursului).

 

Lemnul dulce (Glycyrrhiza glabra)

Lemnul-dulce este o planta iubitoare de soare si lumina, care creste in albiile secate ale raurilor si in luncile neimpadurite. Are frunzele fine si inchise la culoare, florile mici si albe si o radacina foarte puternica, care strapunge solurile dificile si pietroase. Il intalnim in Oltenia, in sudul Moldovei (judetul Vrancea) si in Banat, fiind adus din indepartata Indie si aclimatizat in tara noastra cu mii de ani in urma. Este o planta care a produs in ultimul deceniu o adevarata revolutie in industria farmaceutica, efectele sale hormonale foarte puternice, dar nu numai ele, trezind un imens interes oamenilor de stiinta din intreaga lume. Sute de studii i-au fost dedicate, iar aplicatiile practice si rezultatele terapeutice obtinute cu ea au fost pe masura, asa incat in prezent este una din cele mai folosite plante de pe glob. Iata in continuare cateva reguli de recoltare si de preparare, precum si efectele medicinale ale acestei plante de exceptie.

Recoltarea lemnului-dulce
De la aceasta planta se foloseste radacina, foarte bogata in substante zaharoase, de cateva zeci de ori mai dulci decat zaharul (de unde si denumirea de lemn-dulce). Recoltarea se face in general toamna, dar si la inceput de iarna. Rizomul plantei se dezgroapa cu o cazma, apoi se spala in apa rece, dupa care se despica in fasii mici (pentru a nu mucegai) si se pune la uscat in strat subtire, in locuri calduroase si bine aerisite. Atunci cand fasiile de radacina devin casante si se rup usor la indoire, planta este suficient de uscata si se poate depozita in saci de hartie, intr-un loc racoros si lipsit de umiditate.

Tinctura
Este cel mai eficient preparat pe baza de lemn-dulce, care pune foarte bine in valoare proprietatile hormonale ale acestei plante. Se obtine prin macerarea a 10 linguri de planta maruntita, in jumatate de litru de alcool de 70 de grade, vreme de doua saptamani, intr-un borcan inchis ermetic. Dupa trecerea acestui interval de timp, continutul borcanului se filtreaza prin tifon, iar tinctura se trage in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza de regula o lingurita de tinctura, diluata in jumatate de pahar de apa, de 3-4 ori pe zi.

Pulberea
Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea a radacinilor uscate. Se administreaza o jumatate de lingurita de 3 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se tine sub limba vreme de cateva minute, dupa care se inghite cu apa. Este recomandata mai ales acolo unde aportul de alcool este contraindicat: ulcerul gastric, gastrita hiperacida, bolile hepatice grave.

Infuzia combinata
Se obtine prin punerea la macerat a 3-4 lingurite de lemn-dulce intr-o cana de apa, de seara pana dimineata, dupa care se filtreaza. Extractul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa se opareste cu inca o cana de apa clocotita si se lasa sa se raceasca. Dupa racire, infuzia se filtreaza, iar in final se combina cele doua extracte, obtinandu-se astfel un preparat ce poate fi folosit atat intern, cat si extern.

Recomandari
Osteoporoza (prevenire si combatere) - se face un tratament cu tinctura de lemn-dulce vreme de 3 saptamani, cu 2 saptamani de pauza. Se ia cate o lingurita diluata in jumatate de pahar de apa, de 3 ori pe zi. Acest preparat este foarte bogat in estrogeni naturali, substante hormonale care favorizeaza la femei asimilarea calciului si mentinerea densitatii osoase normale. Tratamentul este mult mai eficient daca se asociaza cu o alimentatie vegetariana cu multe cruditati, indicatie valabila si pentru urmatoarea categorie de afectiuni:

Tulburari specifice premenopauzei (bufeuri, transpiratie, iritabilitate) - se face vreme de trei luni un tratament cu tinctura de lemn-dulce. Se iau in fiecare zi 3-4 lingurite de tinctura, vreme de 2 saptamani, dupa care se face o saptamana de pauza, dupa care se reia administrarea preparatului vreme de 2 saptamani s.a.m.d. Femeile care au urmat aceasta cura au relatat ca primele imbunatatiri ale starii de sanatate apar inca din primele saptamani de administrare.

Hepatita virala de tip A, B, C - cercetari facute in Japonia de catre profesorul K. Yasuda si colaboratorii sai au pus in evidenta faptul ca tratamentul cu lemn-dulce favorizeaza stagnarea hepatitelor virale. La un grup de pacienti cu hepatita B si C tratati cu aceasta planta s-a observat dupa zece ani o rata a cirozei si a cancerului hepatic semnificativ mai mica (sub 50%) decat la grupul martor. De asemenea, s-au tratat cu un extraordinar succes carcinoamele hepatice, mai ales in faza incipienta (studiul profesorului Arase Y.). Mai mult, aceasta planta s-a dovedit ca stimuleaza secretia de interferon - substanta folosita frecvent in tratarea acestei afectiuni. Se administreaza pulbere de lemn-dulce: o jumatate de lingurita de 4 ori pe zi, in cure de 15 zile, cu 10 zile de pauza.

Gastrita hiperacida, ulcerul gastric si duodenal - in anul 1987, un medic bulgar, G. Brailski, a tratat cu lemn-dulce un grup de pacienti ce sufereau de ulcer gastric. Dupa 40 de zile de tratament, 47% dintre ei erau vindecati, iar la 32% dintre ei se redusesera semnificativ dimensiunile leziunilor. Planta se administreaza sub forma de pulbere: jumatate de lingurita, de 4 ori pe zi, pe stomacul gol.

Reumatism, reumatism degenerativ - se ia lemnul-dulce sub forma de tinctura, 3-4 lingurite pe zi, in cure de 21 de zile, cu 10 zile pauza. Tinctura de lemn-dulce stimuleaza productia de hidrocortizon de catre corp, substanta care reduce rapid inflamatia tesuturilor, ea fiind de altfel frecvent folosita si in terapia alopata. Planta stimuleaza producerea de catre corp a cortizonului natural, ceea ce justifica si utilizarea sa in lupusul eritematos, ca tratament de sine statator sau ca adjuvant.

Infertilitate la femei, frigiditate - se face o cura cu tinctura de lemn-dulce, din care se iau 3-4 lingurite pe zi, pe o perioada de 14 zile, cu 14 zile de pauza. Tratamentul da rezultate mai ales in cazurile de amenoree (absenta ovulatiei), precum si in infertilitatea sau in frigiditatea care apare la femei cu valori crescute ale testosteronului (hormonul masculin). In anul 1988, profesorul japonez Takahashi a administrat lemn-dulce la femei care sufereau de sindromul ovarelor polichistice si nu puteau ramane insarcinate - dupa cateva luni, 25% dintre ele ramasesera insarcinate.

Tuse uscata, tuse iritativa, bronsita acuta si cronica - se face gargara cu infuzie combinata de lemn-dulce si se beau 1-2 cani din acest preparat pe zi. Tratamentul se face vreme de 10 zile si are efecte exceptionale de calmare a tusei, de eliberare a cailor respiratorii de secretii si de marire a capacitatii de autoaparare a organismului.

Matreata si iritatii la nivelul pielii capului - dupa spalarea normala a capului, se face o inmuiere a parului vreme de cinci minute, intr-un lighean, cu infuzie de lemn-dulce.

Reactii alergice - se face o cura cu tinctura de lemn-dulce, de 10 zile, timp in care se iau 2-4 lingurite pe zi. Acest preparat stimuleaza secretia de cortizon natural, substanta antialergica si antiinflamatoare puternica, care fara a vindeca aceasta afectiune, amelioreaza foarte mult simptomele.

Observatii
Infuzia combinata de lemn-dulce are efecte exceptionale de contracarare a urmarilor nocive ale aspirinei, protejand stomacul, sporind imunitatea, blocand dezvoltarea microorganismelor invadatoare. Are de asemenea efecte febrifuge, fiind recomandat consumul acestei infuzii in timpul racelii si gripei, mai ales daca recurgem la aspirina ca atare sau la alte medicamente cu acid acetilsalicilic.

Administrarea de tinctura sau de pulbere de lemn-dulce diminueaza efectele adverse ale administrarii steroizilor (cortizon, prednison etc.) si le potenteaza efectele terapeutice.

Precautii la tratamentul cu lemn-dulce
Lemnul-dulce este un medicament puternic si, ca atare, se impun anumite masuri de precautie atunci cand il folosim. In primul rand nu va fi administrat perioade lungi de timp, fara intrerupere. O cura nu trebuie sa dureze mai mult de 4, maximum 6 saptamani, urmate de 2-3 saptamani de pauza. In cazul folosirii unor doze mai mari de
12 grame zilnic, o cura nu va dura mai mult de 3 saptamani, cu 3 saptamani de pauza.
In cazul femeilor care fac tratamente de infrumusetare, contra simptomelor menopauzei ori impotriva sterilitatii, este ideala o combinatie intre lemnul-dulce, semintele de marar si iarba de cretisoara - o triada de aur pentru mentinerea echilibrului hormonal la femei, deopotriva puternica si echilibranta.

Pentru cresterea si redobandirea fermitatii sanilor - se fac cure de cate 15-20 de zile cu tinctura de lemn-dulce, incepand cu ultima zi a ciclului menstrual. Zilnic, se iau 3-4 lingurite de tinctura, pe stomacul gol, fiecare doza administrandu-se dizolvata in apa. Tratamentul este mult mai puternic decat cel cu seminte de marar, efectele estrogene ale lemnului-dulce fiind foarte intense.

Combaterea hirsutismului si a masculinizarii la femei - se face un tratament de 21 de zile cu tinctura de lemn-dulce, administrat de 3 ori pe zi, inainte de mesele principale. Dupa cele 21 de zile de administrare, se fac 12 zile de pauza, dupa care se poate relua. Acest preparat are efecte estrogene directe, scade concentratia de hormoni masculini si, in timp, favorizeaza amplificarea caracterelor feminine: pielea catifelata, accentuarea contrastului intre talie si bazin, incetinirea ritmului de crestere a pilozitatilor si oprirea aparitiei lor pe noi zone.

Contraindicatii la tratamentul cu lemn-dulce
Administrarea de lemn-dulce este contraindicata in cazurile de hipertensiune grava, sarcina (poate produce nasterea prematura), boli tumorale in faze foarte avansate, hipotiroidie pronuntata, ciroza avansata, boli biliare aflate in faza acuta. Persoanele care fac tratamente cu medicamente care contin digoxina nu vor lua intern lemn-dulce.
Persoanele cu probleme cardiace care iau lemn-dulce vor lua si suplimente nutritionale pe baza de potasiu, intrucat nivelul acestuia scade la administrarea acestei plante.


Specie ierboasă măruntă, foarte întâlnită în flora spontană a ţării noastre, crescând aproape oriunde.
În scopuri medicinale, această plantă se recoltează primăvara (aprilie-mai), când înfloreşte în masă şi încă nu s-au format multe seminţe. Colectarea şi pregătirea materiei prime  se face fie prin tăierea cu foarfeca a plantei la nivelul coletului, întotdeauna sub rozeta de frunze, fie, acolo unde terenul permite, prin smulgerea plantei cu rădăcină cu tot (în acest caz rădăcina se îndepărtează ulterior). Materia primă recoltată se prelucrează sau se supune uscării fără a fi fragmentată, mărunţirea executându-se doar atunci când partea aeriană de la traista ciobanului este complet uscată.
Aceste reguli trebuiesc urmate deoarece, în cazul lezării sau secţionării organelor plantei, acesta va sintetiza cantităţi mari de substanţe de apărare (izotiocianaţi), compuşi care ajunşi în organismul omului, inhibă funcţia tiroidei şi pot declanşa alergii.
În timpul uscării plantei, enzimele implicate în sinteza izotiocianaţilor se distrug şi acest neajuns dispare.

Proprietati, recomandari
 Din planta recoltată, condiţionată şi uscată corect, se prepară o infuzie cu virtuţi oficinale. Traista ciobanului se mai poate utiliza sub formă de tinctură sau infuzie din părţile aeriene proaspete (se obţin din planta verde întreagă).
Extractele pe bază de traista ciobanului au efect trofic asupra musculaturii cardiace şi a uterului. De asemeni, utilizate corespunzător, acestea reglează şi normalizează tensiunea arterială. Datorită acestor proprietăţi fitoterapeutice, traista ciobanului se recomandă ca adjuvant în bolile cardiace cu aritmie, însoţite de hipertensiune, hipotensiune sau tensiune oscilantă. Prin acţiunea principiilor conţinute asupra musculaturii uterine, planta se utilizează în caz de atonie uterină sau după naştere, în scopul refacerii tonicităţii uterului.
Posedând efecte hemostatice, traista ciobanului se recomandă a fi administrată în cazul sângerărilor uterine (menstre abundente, metroragii) al celor  nazale (epistaxis) şi al celor gastrice - dacă acestea sunt provocate de ulcer.
Acţiune antihemoragică se datorează atât compoziţiei propriu-zise a plantei, cât şi unor ciuperci (fungi) care parazitează specia (M. Alexan, O. Bojor, Fl. Crăciun).
La femeile hipertensive, mai ales la obeze, tratamentele mai îndelungate cu ceai sau tinctură de traista ciobanului, previn hemoragiile nazale, fluxurile menstruale abundente, dar şi alte dereglaje menstruale, precum şi anemiile secundare produse de hemoragii. De asemeni, prin stimularea glandei tiroide, ajută la slăbit. Deoarece majoritatea acestor cazuri sunt asociate cu constipaţia, se vor folosii, în amestec cu traista ciobanului, plante cu principii laxative.
 Datorită acţiunii antitumorale, ca adjuvant, traista ciobanului se foloseşte, în tratamentul general al cancerului (E. F. Voinea) sau doar în neoplaziile stomacului sau a uterului (A. Duke, M. J. Bogenschutz-Godwin, J. duCellier, P.A. K. Duke).
Extractele de traista ciobanului prezintă, de asemenea, efecte favorabile în stările de stres psihic şi în anxietate.
Traista ciobanului mai este indicată în tratamentul litiazei urinare urice, fiind însă contraindicată în cazul litiazei oxalice.
Ca adjuvant, planta se mai utilizează în hipercorticism şi în hipotiroidie.

  Precautii
Traista ciobanului nu este o plantă toxică, contraindicaţiile trebuind privite sub spectrul unor posibile reacţii adverse de altă natură decât toxicologică.
Consumul de traista ciobanului în stare crudă produce o creştere rapidă a elementelor figurate albe (leucocite). Copii mici care gustă întâmplător această plantă fac febră, fiind duşi la medici, care nu pot constata existenţa vreunei afecţiuni. Reacţia imunitară provocată de planta proaspătă ar putea fi valorificată şi coordonată în tratamente medicale specializate, dar din păcate există un mare dezinteres în acest sens.
Deoarece stimulează contracţiile uterine, traista ciobanului nu se utilizează în sarcină (poate produce avort).
Întrucât traista ciobanului se comportă ca un excitant nervos, se recomandă evitarea utilizării sale, în caz de: insomnie cronică, hiperexcitabilitate nervoasă sau sexuală
epilepsie, boala lui Parkinson, depresie.
Persoanele care suferă de hipertiroidie sau de hipocorticism nu vor recurge la tratamente pe bază de traista ciobanului.
Principiile din plantă interacţionează în mod negativ cu anticoagulantele, cu anticoncepţionalele şi cu corticoterapia.
Administrată în doze mari, traista ciobanului provoacă palpitaţii.
 
Administrare
Infuzia de traista ciobanului se prepară din 1 linguriţă de plantă mărunţită la 250 ml apă. Se beau 3-4 astfel de ceaiuri zilnic.
Sub formă de tinctură, se administrează câte 3 linguriţe zilnic, care se adaugă  în lichde reci (infuzie, apă, apă cu lămâie şi miere).
Curele cu traista-ciobanului se efectuează timp de 15 zile consecutive cu 15 zile pauză, în cel puţin 6 reprize. Femeile vor începe administrarea cu 10 zile înaintea datei ideale de apariţie a fluxului menstrual.


Napul

Îsi are originea în Europa de Nord. Inca din epoca primitiva era folosita ca hrana.

Indicatii                                                                                                                                                                                             Folositi din belsug napul în supe si în ciorbele de carne, pentru ca, în afara aromei placute pe care o raspândeste, acesta are si proprietati curative. Si, dupa ce veti fi luat cunostinta de cele ce urmeaza, va veti întreba la ce se refera expresia „a avea sânge-n vine".

Aceasta radacina comestibila contine, între altele, vitaminele A, B, C, iod si cupru; aceste elemente contribuie la stabilizarea sistemului nervos si întaresc imunitatea naturala.
Experienta si analizele au demonstrat ca napul purifica sângele si mareste debitul de urina.
El constituie un adjuvant excelent în tratarea acneei si a unor eczeme, cu conditia sa fie consumat crud.
Este bine sa mâncati frunze de nap; ele au un efect benefic asupra organismului, fiind foarte bogate în saruri minerale: calciu, fier, cupru - necesare, împreuna cu clorofila prezenta si ea în frunze, la refacerea sângelui (nuclee celulare, celule, leucocite si hematii, hemoglobina).

Prin fierberea napului se obtine un magiun foarte util în tratarea afectiunilor cailor respiratorii: 100 g de nap bine spalat se fierb într-un litru de apa sau de lapte, timp de un sfert de ora. Se strecoara si se îndulceste cu miere. Se consuma patru cesti pe zi.
De asemenea, este unanim recunoscuta actiunea expectoranta a siropului de nap; acesta este eficient în tratarea guturaiului, anginelor, frisoanelor: se scobesc câtiva napi si se umplu cu zahar. Siropul se colecteaza dupa câteva ore. Se aduna acest sirop si se pastreaza cel mult trei-patru zile într-un flacon închis ermetic. Se iau patru lingurite pe zi.
Consumat crud, napul creeaza uneori probleme persoanelor cu afectiuni ale aparatului digestiv. In acest caz, se recomanda sa se fiarba putin, atât cât sa i se înmoaie celuloza.
Cu toate acestea, trebuie stiut ca, în general, napii tineri se digera destul de usor.

Am comite o eroare regretabila daca nu am mentiona sucul de nap pentru calitatile sale remineralizante, diuretice si pentru efectele salutare asupra cailor biliare.                                                                                                                                                                
Uz extern                                                                                                                                     Pentru „coacerea" abceselor, furunculelor si a panaritiilor: se coace în cuptor un nap spalat, necuratat de coaja. Se zdrobeste pâna la obtinerea unei paste si se aplica sub forma de cataplasma. Se fixeaza cu ajutorul unui bandaj. Se schimba cataplasma de doua ori pe zi.
Angina: se taie rondele doi napi, se pun într-o cratita umpluta pe trei sferturi cu apa si se lasa sa fiarba 20 de minute. Se strecoara. Dupa racire, se face gargara de mai multe ori pe zi. 


Propolisul
Denumirea de propolis vine din limba greaca si intr-o traducere aproximativa ar insemna “partea din fata a cetatii”. De ce aceasta denumire? Pentru ca albinele care produc aceasta substanta o folosesc pentru consolidarea, captusirea si izolarea stupului, care devine astfel o adevarata cetate. Propolisul in contact cu apa din precipitatii se intareste si devine dur si impermeabil ca piatra, nepermitand umezelii sa patrunda in stup. Apoi, propolisul este un antiseptic foarte puternic, anihiland bacteriile, ciupercile parazite si chiar virusurile, creand un mediu aproape perfect steril.
In fine, atunci cand patrunde in stup un pradator, cum ar fi razatoarele mici, acesta este ucis de veninul albinelor si apoi este invelit in ceara si propolis, impiedicand astfel descompunerea lui si infectarea mediului ambiant.                                                                                                                De fapt, propolisul este un extract din mugurii arborilor (in special din mugurii de plop, dar nu numai), care este cules si prelucrat de albine primavara devreme. Este, asadar, un produs de origine vegetala, care pastreaza multe din proprietatile plantelor din care a fost obtinut, fiind imbogatit insa cu anumite substante secretate de albine.                                                           Rezultatul este un cicatrizant, un regenativ, un antiseptic, un reglator hormonal si un stimulent imunitar de exceptie, pe care il vom cunoaste mai detaliat in cele ce urmeaza. Vom prezenta propolisul numai sub forma de tinctura, pentru ca administrat ca atare, fiind aproape deloc solubil, va trece pe traiectul digestiv si va fi eliminat fara a avea o actiune eficienta asupra organismului. Iata asadar proprietatile si indicatiile tincturii de propolis.
Actiuni:                                                                                                                                         INTERN: analgezic usor, antihemoragic, antifungic puternic (actiune puternica asupra Candida albicans), antiseptic puternic al cailor respiratorii medii si superioare, antiseptic intestinal si urinar bun, antiviral mediu, bacteriostatic si bactericid  bun (anihileaza streptococii, stafilococii, salmonella, proteus), febrifug bun, regenerant epitelial puternic, stimuleaza procesele de regenerare in ansamblu, stimulent imunitar bun.                                                                                   EXTERN: antiinfectios puternic si cu spectru larg, cicatrizant puternic, analgezic mediu, regenerativ epitelial puternic.
Indicatii:                                                                                                                                       INTERN:                                                                                                                                                        -guturai, gripa in faza incipienta, dureri de gat (traheita, faringita), bronsita cronica, tuse uscata, tuse chintoasa, tuse convulsiva: se iau 5-6 lingurite pe zi dintr-un amestec format din jumatate de lingurita de tinctura si o lingurita de miere                                                                                   -enterita, colita acuta si cronica, infectii virale la nivelul intestinului si al tubului digestiv in ansamblu: se iau 50 de picaturi de tinctura de propolis intr-o ligurita de miere sau pe o bucatica de paine, de 3-4 ori pe zi                                                                                                                  -hipertensiunea, ateroscleroza: se combina in proportii egale tinctura de propolis cu tinctura de usturoi (allium sativum). Se administreaza 30-50 de picaturi de 4 ori pe zi, pe stomacul gol, inainte de mesele principale. Amestecul de tincturi se poate lua ca atare, nediluat, sau in miere - adjuvant in hepatita de toate tipurile: se iau 30 de picaturi de tinctura de propolis in miere de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul dureaza 3 luni                                                                   -adjuvant in febra tifoida, meningita (adjuvant), boli infectioase insotite de febra: se ia 1 lingurita de propolis de 3 ori pe zi                                                                                                                   -tulburari ale menopauzei: vreme de un an se face un tratament cu tinctura de propolis. Se iau 20 de picaturi amestecate cu o lingurita de miere de 3 ori pe zi, dimineata, la pranz si seara            -nefrita, pielo-nefrita, cistita, infectii reno-urinare in general: se ia 1 lingurita de tinctura de 3-4 ori pe zi. Tratamentul dureaza 5-7 zile                                                                                                          -prostatita, adjuvant in adenomul de prostata: se iau 50 de picaturi de tinctura de 3 ori pe zi, pe stomacul gol. O cura dureaza 3 luni si se reia la nevoie                                                                                -infectii cu protozoarul Giardia lambria:se ia o lingurita de tinctura pe o bucata de paine de 3 ori/zi, inainte de mesele principale.Tratamentul dureaza o saptamana si se poate relua la nevoie.                                                                                                                                                           
 EXTERN:                                                                                                                                                       -amigdalita, faringo-amigdalita, laringita: o bucatica de vata pusa in varful unei mici baghete se inmoaie bine in tinctura de propolis. Se aplica cu ajutorul acestui dispozitiv tinctura direct pe locul afectat. Efectele sunt rapide                                                                                                             -cancer mamar (adjuvant), cancer al pielii (adjuvant): se inmoaie un tampon de vata in tinctura de propolis, dupa care se stoarce foarte incet deasupra locului afectat, lasand preparatul sa scalde locul si sa se intareasca de la sine. Se reia operatia de 3-4 ori la intervale de 2-3 minute, dupa care se lasa zona tratata sa se zvante la aer. (a se vedea si combinatia de tincturi de la tratamentul alunitelor si negilor, care etse extrem de activ si in cancerul de piele si in tumorile exteriorizate)                                                                                                                                  -rani deschise, arsuri de toate tipurile: se aplica intocmai tratamentul de mai sus, de la cancerul pielii. In cazul ranilor se face o dezinfectie prealabila cu alcool.                                                      -eczeme infectioase: se aplica tinctura de propolis cu un tampon de vata in asa fel incat zona afectata sa fie cat mai mult timp scaldata de preparat, care va patrunde astfel cat mai mult in profunzime. Se vor face 2 asemenea aplicatii cu tinctura pe zi, dupa care locul se va lasa sa se zvante vreme de o jumatate de ora. In cazul eczemelor uscate se va aplica ulterior o pelicula de unguent de tatananeasa (symphytum officinali) sau gallbenele (calendula officinalis)                   -alunite, negi: se combina in proportii egale tinctura de propolis cu tinctura de tataneasa si tinctura de rostopasca. Se aplica acest remediu intocmai ca si la cancerul de piele
Administrare interna: se ia de regula ½ lingurita de tinctura diluata intr-o lingurita de miere, de 3-4 ori/zi                                                                                                                          Contraindicatii: alergie la propolis. Pentru a evita fenomenele neplacute, in cazul in care nu stiti daca aveti sau nu intoleranta la aceasta tinctura, veti face un test aplicand-o mai intai din abundenta pe o portiune mica de piele, urmarind efectele care apar. In cazul in care ea nu determina nici un fel de reactii nedorite (mancarimi, inrosire, iritatie) se poate folosi cu succes. 

Usturoiul (Allium sativum)

 Este cea mai studiata planta medicinala din lume. Nu, nu este o gluma! Numai in ultimii cincisprezece ani s-au facut nu mai putin de 200 de cercetari clinice si de laborator, despre efectele sale terapeutice, record neatins de nici o alta planta medicinala de pe glob. Este adevarat, il cunoastem mai degraba ca aliment, insa virtutile sale gastronomice palesc in fata uluitoarelor sale aplicatii in medicina. Ce-i drept, usturoiul are si un blazon de aparat, el fiind mentionat pentru prima oara intr-un tratat medical sanscrit, cu 5000 de ani in urma. Comparati cele cinci milenii de recunoastere oficiala a usturoiului ca medicament, cu cei 10-15 ani, cat este durata de viata a hapurilor chimice contemporane, ca sa va dati seama de valoarea remediului despre care vom vorbi in acest articol. In Europa, cu 2500 de ani in urma, Dioscoride, Galen, Hipocrate si alti medici celebri ai antichitatii laudau calitatile medicinale ale usturoiului, cu care tratau bolile de plamani, tulburarile de circulatie si tumorile albe. Acelasi lucru avea sa-l faca si ilustrul savant si alchimist Paracelsus in Evul Mediu, cand usturoiul, laolalta cu cateva uleiuri esentiale aduse din Arabia, erau - dupa parerea sa - singurele remedii cu adevarat eficiente contra teribilelor epidemii de ciuma. Mai aproape de timpurile noastre, si Pasteur, parintele microbiologiei si unul din fondatorii medicinii moderne, a fost uluit de proprietatile medicinale ale usturoiului, pe care l-a recomandat ca antiinfectios in primul razboi mondial.

Tromboza, tromboflebita - exista nu mai putin de 10 studii, facute in spitale universitare din Germania, Statele Unite, China si Coreea, care au urmarit efectul usturoiului asupra trombozei, si toate au aratat o reducere semnificativa a tendintei de formare a cheagurilor de sange, la pacientii tratati cu el. Consumul a 4-6 catei de usturoi pe zi este, asadar, un remediu sigur pentru prevenirea si chiar pentru tratarea tromboflebitei si a trombozelor in general. Trebuie insa mentionat ca efectele usturoiului apar in timp si nu se pune problema ca pacientii cu risc de aparitie a complicatiilor trombozei sa renunte la medicatia prescrisa pentru a face tratament exclusiv cu usturoi.

Cancerul de colon si cancerul gastric - mai multe cercetari epidemiologice arata ca la populatiile unde usturoiul intra in dieta zilnica, exista un risc mult diminuat de dezvoltare a cancerului de colon si de stomac. Doza de usturoi consumata este de minimum 2 catei pe zi.

Cancerul de esofag si laringe - Cercetatorii de la Nanjing Cancer Institute din China au comparat incidenta cancerului la cateva mii de oameni care consumau 1-2 catei de usturoi zilnic cu cea in randul celor care consumau usturoi cel mult o data pe luna. Rezultatele studiului indica faptul ca primul lot de subiecti au prezentat cu 69% mai putine cazuri de cancer fata de lotul doi. Interesant este ca la cei care consuma si ceapa pe langa usturoi, rata imunitatii la aceste forme de cancer ajunge pana la cifra record de 83%.

Cancerul de rect - un colectiv de medici americani de la Universitatea Carolina de Nord, condus de dr. Lenore Arab, a analizat mai multe studii realizate pe consumatorii constanti de usturoi. In raport se arata ca un consum regulat de usturoi reduce riscul cancerului de colon si de rect cu 10% (la cei care consuma preponderent carne) si cu pana la 50% (la cei care, pe langa faptul ca sunt consumatori de usturoi, au si o dieta preponderent vegetariana, cu multe cruditati).

Gripa - trei-patru catei de usturoi consumati zilnic reduc cu cel putin o treime sansele de a ne imbolnavi de gripa in timpul unei epidemii, arata studii facute de medicii israelieni. Aceasta, pentru ca usturoiul, pe langa faptul ca are un efect de intarire a imunitatii, contine substante care distrug sau incetinesc ritmul de inmultire al virusilor gripali.

Infarct miocardic - riscul de infarct scade foarte mult la persoanele care tin periodic o cura cu usturoi, arata un studiu italian. Pe langa faptul ca normalizeaza tensiunea arteriala si desfunda vasele de sange ingrosate de depunerile de colesterol, usturoiul este si un excelent protector al sistemului nervos, direct implicat in declansarea crizelor cardiace care duc la infarct. Mai ales persoanele peste 50 de ani ar trebui sa faca macar de patru ori pe an o cura de o luna cu usturoi consumat proaspat sau sub forma de mujdei preparat cu ulei de masline si lamaie.

Diabet - daca ceapa, despre care am vorbit in articolul trecut, este un foarte bun hipoglicemiant, se considera ca usturoiul o completeaza, prevenind in buna masura complicatiile bolii diabetice. Utilizarea regulata a unor doze terapeutice cu usturoi (minimum 5 grame pe zi) are efect de prevenire al arteriopatiilor diabetice, precum si al bolilor cardiace produse de aceasta boala.

Viermi intestinali - un leac traditional de mare actualitate este laptele cu usturoi, a carui reteta este detaliat prezentata in cadrul acestui articol. Preparatul este foarte util, mai ales pentru copii, care atunci cand se joaca, pot ajunge in contact si pot ingera ouale diferitilor paraziti intestinali. Mai ales ei este bine sa faca periodic cure preventive de cate 2-3 saptamani cu decoct de usturoi in lapte, minimum jumatate de pahar pe zi.

Tratamente interne cu usturoi
Raceala (rinita, bronsita, laringita produsa de virusul gripal) - un studiu al medicilor britanici, prezentat in 2007 de BBC, arata ca usturoiul are efecte semnificative de reducere a efectelor racelii comune.
USTUROIUL Doi-trei catei de usturoi sau o portie de mujdei luata zilnic reduce simptome ale racelii cum ar fi catarul respirator, durerile de cap, accelerarile ritmului cardiac. De asemenea, tratamentul cu usturoi reduce considerabil timpul de vindecare. Extern, aplicat sub forma de cataplasme pe spate si pe piept, el este si o metoda foarte buna de combatere a tusei si a raguselii.

Efeminare la barbati - suplimentele de usturoi adaugate in hrana persoanelor de sex masculin stimuleaza testiculele sa aiba o secretie endocrina mai mare, crescand nivelul de testosteron. Or, testosteronul este chiar hormonul masculinitatii, care determina cresterea masei musculare in detrimentul tesutului adipos specific feminin, determina cresterea apetitului sexual, precum si trasaturi de caracter specific masculine, cum ar fi curajul, spiritul de initiativa, combativitatea. Concluzia este simpla: consumati macar de 3 ori pe saptamana usturoi din belsug, pentru a va amplifica in mod natural barbatia, chiar si daca nu considerati ca aveti probleme in acest sens.

Ateroscleroza - un studiu german realizat pe 280 de persoane, timp de 4 ani, arata ca usturoiul previne formarea placii de grasime in artere si poate chiar sa diminueze dimensiunea ateroamelor existente. Oamenii care au consumat cca. 6-7 g de usturoi zilnic au avut cu 18% mai putine depuneri de colesterol in artere la sfarsitul studiului, decat cei din grupul martor. La femei, efectul a fost mai pronuntat, ajungandu-se la reduceri de pana la 25% a nivelului colesterolului, in urma tratamentului cu usturoi.

Circulatie deficitara - cercetari realizate in Germania, in 1996, asupra persoanelor cu afectiuni ale arterelor periferice (se produc diminuari serioase ale circulatiei la nivelul picioarelor) au aratat ca, in cazul consumului regulat de usturoi, distanta pe care aceste persoane bolnave o pot parcurge pe jos, fara sa aiba dureri in membre, creste considerabil. Imbunatatirea este de pana la 80%. Doza zilnica de usturoi folosita in studiu: 7 grame.

Adjuvant in HIV/SIDA - usturoiul a fost utilizat intr-un program medical din China, pe pacientii cu SIDA, pentru tratarea infectiilor care prolifereaza pe fondul acestei afectiuni. Rezultatele au fost incurajatoare, atat in sensul prelungirii vietii, cat si pentru imbunatatirea calitatii acesteia, conex cu reducerea suferintei. Se recomanda administrarea maceratului de usturoi in alcool, cate 10-20 ml pe zi, in cure de 60 de zile, cu 14 zile de pauza.

Hipertensiune - trei studii facute in 1994 in spitale din Germania au aratat reduceri semnificative ale presiunii arteriale prin tratamentul cu usturoi. Se recomanda maceratul in alcool de usturoi, in cure de trei luni, timp in care se administreaza cate 3 lingurite (adica aproximativ 15 ml) pe zi.


Tratamente externe
Candida bucala - un studiu de medicina experimentala arata un efect antiseptic impotriva ciupercilor parazite mai puternic la usturoi decat la Nistatin, medicamentul anticandidozic uzual. Se fac clatiri ale gurii de 2-3 ori pe zi, cu cate un sfert de pahar de apa, in care s-a dizolvat o jumatate de lingura de macerat de usturoi in alcool.

Candida vaginala - siropul de usturoi prezentat in cadrul acestui articol nu este eficient doar administrat intern, in cazul bronsitei sau al tusei, ci si extern. Un tampon de vata inmuiat in acest sirop se introduce in vagin si se lasa 10-15 minute, pentru ca usturoiul sa-si exercite efectul anticandidozic. Se repeta zilnic acest tratament pana la disparitia simptomelor. Este important ca tratamentul sa se faca de la primele semne ale candidozei, atunci cand e aplicat din timp, el putand scuti de suferintele inimaginabile pe care aceasta afectiune, scapata de sub control, le poate produce.

Boala piciorului de atlet - se pune o cataplasma de mici dimensiuni, preparata din 1-2 catei de usturoi, intre degetele afectate. S-a demonstrat prin teste directe ca acest tratament simplu are efecte cel putin comparabile cu cele ale sofisticatelor creme de sinteza, utilizate pentru tratarea acestei boli.

Chelire, pelada barbii- se aplica un tratament simplu si foarte eficient: un catel de usturoi se taie in doua, si cu fiecare jumatate proaspat taiata se face o frictionare a zonei afectate, cate 2 sedinte a 5 minute pe zi. Se freaca portiunea de piele din locul unde a cazut parul cu catelul de usturoi, energic, dar cu blandete. In maximum 2 saptamani, firele de par vor aparea, la inceput ca un puf fin, si pe masura ce se continua tratamentul, se vor dezvolta ca fire de par normale.

Precautii si contraindicatii
Primul lucru care trebuie spus despre acest remediu este ca nu toata lumea il suporta la fel de usor si de aceea, daca nu sunteti obisnuiti sa ingerati cantitati mari de usturoi, incepeti tratamentul gradat. La inceput, consumati cantitati mici de usturoi sau de preparate pe baza de usturoi, marind doza pe masura ce vedeti ca este bine suportat. Exista numeroase cazuri de persoane care s-au grabit sa manance mult usturoi, pentru a obtine efecte terapeutice rapide, dupa care s-au confruntat cu indigestii severe, voma ori arsuri gastrice, capatand astfel intoleranta la usturoi, pe care nu l-au mai suportat nici in doze mici. Consumul de usturoi nu este recomandat femeilor care alapteaza, deoarece anumite substante pe care le contine se transmit in lapte, dandu-i un gust neplacut si facand posibile probleme gastrice ori intestinale la sugar. Usturoiul se va administra cu prudenta si in cazul persoanelor cu gastrita in faza de criza, precum si celor cu enterita ori cu colita de fermentatie. Aceeasi prudenta este recomandata si in cazul persoanelor cu boli pulmonare insotite de tuse seaca, sanguinolenta, unde poate amplifica inflamatia. Cercetari recente arata ca este de dorit ca persoanele care urmeaza sa suporte o interventie chirurgicala sa nu consume usturoi cu 10 zile inainte de operatie, deoarece proprietatile antiagregante plachetare ale usturoiului fac cicatrizarea mai lenta. Oamenii de stiinta subliniaza insa ca aceasta observatie are caracter de recomandare si nu de contraindicatie.

Cum se administreaza usturoiul
Usturoiul ca atare
Se consuma 2-4 catei de usturoi zilnic, in timpul mesei sau, daca il suportati, intre mese, cand are efectul terapeutic cel mai puternic. Practic, nu exista limita pentru cura cu usturoi, care poate fi consumat zilnic, fara probleme, pentru perioade lungi de timp. Unii cercetatori sustin, totusi, ca este bine ca dupa 3 saptamani de consum, sa se urmeze o saptamana de pauza, pentru a nu obisnui organismul cu acest remediu, lucru care ar duce la diminuarea eficientei sale terapeutice.

Mujdeiul
Este forma ideala de consum pentru tratamentul unor boli unde este necesara ingerarea zilnica a unei cantitati mai mari de usturoi. Se piseaza marunt 7 catei de usturoi, se pune un varf de cutit de sare, un sfert de lamaie stoarsa, o lingurita de ulei de masline presat la rece si o jumatate de legatura de patrunjel taiat foarte fin. Se amesteca bine, apoi se lasa sa se patrunda vreme de 10-20 de minute, dupa care mujdeiul este gata. Daca simtiti nevoia, puteti sa adaugati si cateva linguri de apa plata sau de izvor, pentru a-l dilua si a-i reduce astfel efectul iritant. Se consuma in 1-2 reprize, pe parcursul unei zile. Este mai bine tolerat de organism decat usturoiul simplu, pentru ca ingredientele din mujdei (sarea, sucul de lamaie, patrunjelul) compenseaza efectul sau usor iritant, stimuleaza digestia (care poate fi incetinita de anumiti compusi din usturoi), reduce chiar si din mirosul neplacut. Uleiul de masline ii potenteaza actiunea de reducere a colesterolului, precum si efectul benefic in cazul litiazei biliare.

Decoctul in lapte
Se foloseste in afectiunile respiratorii si contra viermilor intestinali si se consuma cat de fierbinte se poate suporta, dimineata si seara. Iata reteta de preparare: se spala si se taie marunt o capatana de usturoi cu tot cu coaja, apoi se fierbe vreme de cinci minute intr-o cana de lapte, dupa care preparatul se lasa sa se raceasca acoperit, vreme de 10 minute. Se strecoara si se administreaza cat de cald posibil.

Siropul de usturoi
Se amesteca foarte bine 10-15 catei de usturoi pisati cu 20 de linguri de miere de salcam, dupa care se pune totul intr-un borcan si se lasa sa macereze vreme de doua saptamani. In final, se strecoara amestecul, si din preparatul astfel obtinut, se administreaza cate 2-3 lingurite, de trei ori pe zi.

Maceratul in alcool
Doua capatani de usturoi se taie marunt si se pun la macerat intr-un borcan transparent (de
500 g) cu alcool de 70 de grade. Vasul se inchide ermetic. Atunci cand continutul borcanului capata culoarea paiului (galben), procesul de macerare s-a incheiat. Preparatul se filtreaza prin tifon si se pastreaza inchis ermetic. Se administreaza de regula cate 3-4 lingurite pe zi.

Cataplasma cu usturoi
Se zdrobesc 5-7 catei de usturoi, se invelesc in tifon subtire si apoi se aplica pe zona afectata, unde se tin vreme de 30-60 de minute, chiar si mai putin, daca simtiti ca nu suportati efectul iritant pe piele. Este bine ca peste cataplasma sa se puna si o folie de plastic, pentru a impiedica evaporarea unor substante active, dar si pentru a limita raspandirea mirosului.

De retinut
Efectele terapeutice descrise in acest articol se pot obtine doar prin folosirea usturoiului in stare cruda. Fiert (cu exceptia decoctului in lapte, care e folosit intr-o gama restransa de boli) sau prajit, sub forma de fulgi sau de pulbere uscata, usturoiul isi pierde majoritatea calitatilor medicinale.
Din experienta, va recomandam - mai ales pentru cura interna - usturoiul de provenienta romaneasca, obtinut din samanta autohtona. Piata romaneasca a fost invadata de usturoi adus din China, Turcia, Vietnam etc. Usturoiul de import este mai mare, arata mai bine, uneori chiar si gustul sau mirosul este mai puternic, insa s-a observat ca este in general si mult mai greu tolerat de catre sistemul digestiv si chiar de catre ficat, producand frecvent efectele adverse descrise in acest articol.

Cura alternativă de cireşe şi vişine

Odată cu sfârşitul lunii mai, în gospodării şi în pieţe apar primele cireşe şi vişine, fructe foarte căutate atât de copii, cât şi de adulţi. În practica terapeutică naturistă, aceste fructe, cât şi produsele derivate (sucuri, decocturi, infuzii) sunt cunoscute şi indicate drept unele dintre cele mai bune depurative naturale. În plus, au efecte foarte bune în tratamentul persoanelor obeze, în cazul indigestiilor la copii şi vârstnici şi în tratarea afecţiunilor ce pot surveni la nivel renal. Aşadar, profitaţi de aceste „medicamente“ specifice verii, pentru a vă încărca de sănătate pentru tot restul anului!
Întrucât cireşele se coc în luna iunie, calendarele bisericeşti denumesc această lună „cireşar“. Cireşul şi vişinul sunt arbori fructiferi cultivaţi în toate regiunile ţării, la câmpie, deal şi în zona de munte, până la altitudinea de 1.000 m.
Denumirea ştiinţifică a cireşului este Cerasus avium (sinonim Prunus cerasus), iar a vişinului este Cerasus vulgaris. În România există trei varietăţi de cireş, cu peste 25 de soiuri cultivate şi două subspecii de vişin, cu peste 15 soiuri cultivate.
Cireşul este un arbore impozant, înalt de 10-20 de metri, cu rădăcini puternic ramificate, cu trunchiul drept, scoarţa netedă, brun-cenuşie, ce se exfoliază în fâşii circulare, frunze alungit-ovale şi flori albe.
Înflorirea are loc în lunile aprilie-mai, iar fructificarea începe în mai-iunie, în funcţie de particularităţile soiului. Cireşul cultivat trăieşte 25-40 de ani, iar cel sălbatic ajunge până la 100 de ani.
Vişinul este ceva mai scund, cu tulpină de 8-10 metri, ramuri mai delicate, mai subţiri şi aplecate, frunzele sunt lucioase, iar fructele mai acide şi mai aromate.
În scopuri terapeutice se folosesc fructele bine coapte, intens colorate şi neatacate de dăunători. Paralel se colectează, separat, codiţele fructelor, care se usucă la soare, în strat subţire. Pentru a evita mucegăirea sau brunificarea, codiţele se întorc în fiecare zi şi se păstrează în pungi de hârtie. În aceste condiţii, codiţele vor avea gust amărui-astringent şi culoare brun-verzuie.
Decoctul din cozi de cireşe calmează durerile de rinichi                                                                   Cozile de cireşe sau de vişine au puternice efecte diuretice, datorită conţinutului ridicat de săruri de potasiu şi flavonoide. Ceaiul din cozi de cireşe sau vişine este recomandat în:
- afecţiuni renale (litiază urică, pielite, nefrite, pielonefrite, cistite, uretrite, retenţie urinară, colici renali, infecţii renale, hidropizie);
- afecţiuni ale aparatului digestiv (diaree, ascită); - reumatism, gută, artrite; - prevenirea aterosclerozei şi pericarditei; - tratarea edemelor şi a celulitei.
Utilizarea cozilor de cireşe se face sub formă de:                                                                                            - decoct preparat dintr-un pumn de codiţe uscate la 600 ml apă rece; se fierbe 10 minute la foc mic, se infuzează acoperit 20 de minute, se îndulceşte şi se bea călduţ între mese, prin fracţionare în 3-4 reprize în cursul zilei, având efect în tratarea durerilor de rinichi provocate de litiază renală. Efectul diuretic se măreşte în cazul în care se asociază cu frunze de merişor, mesteacăn, coada calului, teci de fasole, mătase de porumb şi seminţe de măceşe.
Vişinele şi cireşele alungă migrenele                                                                                                                Cura de ceai din codiţe de cireş va trebui să dureze minimum 10-14 zile, atunci când se urmăresc efectele depurative şi antiinflamatoare. De menţionat că acţiunea diuretică a cozilor de cireşe este mai blândă decât cea a mătăsii de porumb.                                                                                                - infuzia din cozi de cireşe neîndulcită se bea contra tusei, în dureri de stomac şi lumbago, precum şi în cazul bolilor de rinichi.
În uz extern, se fac băi de mâini şi picioare cu decoct din cozi de cireşe (un pumn de cozi uscate la un litru apă clocotită); se fierbe 5 minute, se infuzează acoperit 10 minute şi se fac două băi pe zi.
Fructele de cireş sau vişin prezintă efecte diuretice, laxative, depurative, detoxifiante, antianemice, hemostatice, sedative, antimigrenoase, diaforetice, antigripale, hipotensoare, antireumatismale, remineralizante, energizante fizic şi psihic, tonice, reconfortante, răcoritoare.                                                                                                                                      Vişinele au proprietăţi astringente, diaforetice şi răcoritoare mai evidente decât cireşele.
Fructele zdrobite combat pistruii                                                                                                    Consumul de fructe are efecte vindecătoare în:                                                                                                 - boli ale aparatului digestiv (constipaţie, gastrite, atonie hepatică, vome, colite de fermentaţie şi de putrefacţie, hepatite cronice, litiază biliară, dureri de stomac, gastroenterite). Un rol important al fructelor constă în favorizarea digestiei ca urmare a normalizării tranzitului intestinal. Întrucât sunt mai puţin dulci, cireşele de la soiurile timpurii pot fi considerate ca un panaceu în tratarea unor boli metabolice (diabet zaharat, colesterol ridicat, obezitate, celulită); - boli cardiovasculare (hipertensiune arterială, ateroscleroză, insuficienţă cardiacă, arterită);                                                                      - afecţiuni respiratorii (tuse, gripă, stări febrile, faringită, laringită, bronşite, pleurezie, favorizarea transpiraţiei);                                                                                                                                         - afecţiuni renale (litiază, nefrită, uretrită, catar urinar);                                                                                  - combaterea anemiei, a demineralizării organismului şi a creşterii întârziate la copii;                                    - eliminarea toxinelor din organism;                                                                                                                  - acţiune tonică pentru sistemul nervos şi vitalizantă a organismului;                                                                                                                                                 - combaterea obezităţii şi celulitei (se consumă 1-2 zile pe săptămână 0,5-1 kg vişine, fără alte alimente);                                                                                                                                    - prevenirea şi întârzierea procesului de îmbătrânire.
În tratamentul extern, fructele zdrobite au acţiune favorabilă în:                                                                                         - combaterea migrenelor şi ameţelilor prin aplicarea fructelor pe frunte;                                                            - tonifierea tenului şi decongestionarea feţei;                                                                                                       - redarea elasticităţii pielii, pe obraji şi gât;                                                                                                                   - combaterea semnelor de pecingine, pistrui şi cuperoză;                                                                           - vindecarea tăieturilor, plăgilor şi crăpăturilor pielii.
Cura de cireşe şi vişine detoxifică organismul                                                                          Consumul fructelor se face atât în stare proaspătă, cât şi sub diferite preparate culinare (compoturi, sucuri, siropuri, dulceţuri, gemuri, vişinată).
Cireşele proaspete se consumă în sezonul de coacere timp de 10 zile consecutiv, în alternanţă cu vişine (10 zile). Cantitatea zilnică este de 500 de grame, pentru a înlocui una din mesele zilnice. Efectele curei sunt deosebit de favorabile în eliminarea toxinelor şi a altor deşeuri metabolice, datorită acţiunii depurative, de curăţire a sângelui.
Fiind sărace în principii nutritive, cireşele pot fi un „amăgitor al foamei“, indicat în dieta persoanelor cu obezitate şi celulită avansată, iar prin acţiunea depurativă vor contribui efectiv la prevenirea îmbătrânirii organismului.
Sucul din fructe, obţinut prin presarea cireşelor proaspete, se consumă câte 2-3 căni pe zi, fiind un adjuvant de calitate în combaterea colitelor de fermentaţie, dureri intestinale, hepatite cronice, litiază biliară, sechele după hepatite şi pentru dezintoxicarea sângelui.
Siropul de cireşe şi vişine stimulează creşterea copiilor                                                                  Compotul de cireşe sau vişine este un bun remediu pentru stările de indigestie, mai ales la copii şi persoane în vârstă.
Siropul de vişine sau cireşe, preparat dintr-un kg suc de fructe şi 1,5 kg zahăr, se consumă diluat cu apă minerală sau plată, fiind o excelentă băutură răcoritoare, cu efecte antifebrile, reconfortante, antianemice şi cu acţiuni în stimularea creşterii întârziate la copii, precum şi în menţinerea tinereţii.
Dulceaţa de cireşe şi vişine este indicată în caz de indigestie la bătrâni, copii şi persoane debile.
Infuzia din fructe uscate (o lingură la 250 ml apă clocotită) se mai fierbe 1-2 minute, se infuzează acoperit 10-15 minute, se strecoară şi se beau 3 căni pe zi, cu recomandare la persoanele care suferă de colite de fermentaţie, litiază biliară, ateroscleroză, obezitate şi pentru prevenirea bătrâneţii.
În uz extern, se aplică fructe zdrobite sub formă de cataplasmă pusă pe frunte, pentru tratarea stărilor de ameţeli, migrene şi dureri de cap. Cataplasma aplicată pe obraz şi gât, sub formă de mască cosmetică, redă elasticitatea pielii prin efecte tonice, revigorante şi vitaminizante. În plus, combate petele de bătrâneţe, pecingine, pistrui şi crăpături ale pielii.
Cleiul de cireş, folosit pentru oprirea hemoragiilor                                                                                      - din cireşe se mai prepară: îngheţată, jeleu, plăcinte, prăjituri şi fructe flambate;                                          - din vişine se mai prepară: budinci, clătite umplute cu cremă, clătită „Pădurea Neagră“, rulade, sufleuri, tarte, torturi şi tortuleţe cu gem, fructe în smântână;                                                                  - cleiul proaspăt de pe scoarţa pomilor sau de pe ramurile traumatizate se dizolvă în alcool şi se foloseşte pe piele când există răni, tăieturi, ulceraţii, micoze, pecingine, inflamaţii articulare şi pentru oprirea hemoragiilor. Dacă se fierbe, cleiul de cireş se bea împotriva tusei;
- ca plante melifere, atât cireşul, cât şi vişinul sunt frecvent vizitate de albine în timpul înfloririi, asigurând o producţie de peste 35 kg miere la hectarul de plantaţie. Aproape întreaga cantitate este folosită de albine ca hrană pentru creşterea puietului. În plus, tot în luna mai, albinele adună de pe frunzele cireşului mierea de mană, pe care o elimină afidele, acele insecte parazite producătoare de secreţii dulci.

Visin(Cerasus vulgaris)

Factorul curativ: pedunculii (coditele), fructele si frunzele (mai rar).
Afectiuni pentru care se recomanda: febra, guta, afectiuni renale, rani, intepaturi de insecte, artrita.

Prezentare generala
Calitati curative si actiune farmaceutica:
Coditele fructelor de visin contin saruri de potasiu, derivati flavonici si un tanin de natura catehica. Coditele, care au actiune diuretica, se folosesc sub forma de ceai, care se prepara astfel: un pumn de codite se fierb intr-un litru de apa timp de o jumatate de ora. Ceaiul se indulceste si se bea caldut in cursul unei zile. Datorita taninului, ceaiul de codite de visine are proprietati astringente, recomandandu-se in diaree. De asemenea, intra in compozitia ceaiului diuretic.

Recomandari:
Ceai din cozi de visin - impotriva afectiunilor renale, infectiilor renale si urinare, febrifug si antigutos. Se beau 2-3 cani cu ceai pe zi.
De asemenea, ranile sau intepaturi de insecte pot fi vindecate cu ajutorul unor comprese cu acest ceai.

Preparare
Ceai - se pune o mana de cosite la fiert in 250 ml de apa.
Sau: Se prepara un decoct din 1 lingurita la o cana cu apa.

Precautii, contraindicatii -nu exista.

Afin(Vaccinium Myrtillus)

Factorul curativ: frunzele
Afectiuni pentru care se recomanda: diaree; diabet; infectii urinare; uremie; guta, reumatism; diaree; enterocolite de fermentatie, de putrefactie; oxiuraza; diabet; infectii urinare.
Sucul este extrem de folositor in infectiile intestinale, enterite, colite, diaree, putrefactii intestinale. Are proprietatea de a cobori nivelul zaharului din sange, fiind un adevarat elixir pentru diabetici. Regleaza scaunele, face sa inceteze fermentatiile intestinale, ajuta la eliminarea gazelor, amelioreaza inflamatiile hemoroidale si restabileste pofta de mancare. Imbunatateste vederea, mai ales cea nocturna.

Prezentare generala
Denumirea uzuala: Afin, denumiri alternative: afene, afin de munte, asine, coacaza, pomusoare.
Scurta descriere: Arbust inalt de 10-50 de cm, foarte ramificat, cu tulpina verde avand muchii evidente, frunze ovale, cu varf ascutit si marginea marunt dintata, flori solitare, cu corola roz, globuloasa.
Calitati curative si actiune farmaceutica: Taninuri, derivati flavonici, arbutozid, anticataral.
Hipoglicemiant activ; diuretic si dezinfectant al tubului urinar; antidiareic; antihemoragic; anticataral.
Sucul este unul dintre cele mai puternice sucuri de fructe, avand o mare eficienta terapeutica, chiar si in doze mai mici. Sucul de afine prezinta o culoare inchisa, un gust acrisor-astringent si, atentie, pateaza foarte repede. Se remarca prin calitatile sale cicatrizante si anti-hemoragice, continand si substante care impiedica inmultirea bacteriilor.

Recomandari:
- suc din fructe impotriva infectiilor cauzate de bacterii; bun cicatrizant.
O cura de 2-4 saptamani are efecte spectaculoase in bolile circulatorii, in varice si arterita mai ales. Cu ajutorul acestui suc, se trateaza foarte eficient diabetul, dar si complicatiile sale, mai ales cele vasculare.
- vin din fructe in ateroscleroza, constipatie, fermentatie intestinala, insuficienta biliara, diabet, diaree.
Proprietati: antidiareic, antiseptic, bactericid, dizolvant al acidului uric.
                                                                                                                                                               Momentul recoltării                                                                                                                     Frunzele, împreună cu ramurile, se culeg în timpul verii până în toamnă, în perioada mai-septembrie, după care se usucă la umbră împreună cu ramurile, în locuri bine aerisite.
Fructele se culeg în perioada de maturitate (când sunt bine coapte) în lunile iulie - septembrie, consumându-se fie uscate fie proaspete.

Moduri de recoltare                                                                                                                              Pentru recoltarea afinelor se foloseşte un „pieptene” alcătuit din sârme de oţel paralele, situate la distanţa "D" între ele, fixate într-un mâner, înclinate astfel încât afinele recoltate să se strângă la baza instrumentului. Distanţa "D" este foarte importantă. Dacă sârmele sunt prea rare, afinele vor cădea printre sârme, dacă sârmele sunt prea dese, vor jumuli şi frunze şi ramuri, distrugând tufa de afin. Bineînţeles sârmele sunt rotunjite la capătul liber.                                                                                                                                                       Fructele se desprind de frunze prin scufundarea într-un vas cu apă, se zvântă la soare şi se aşază pe policioare de plasă. Se depozitează în încăperi aerisite, fără praf, încălzite, smochinându-se. Se mută ulterior în pungi sau săculeţi de hârtie.

Preparare
Suc -se obtine prin zdrobirea boabelor, urmata de filtrare prin tifon sau strecuratoare de plastic. Sucul se consuma foarte proaspat Se iau 3-4 linguri de suc, amestecat cu putina apa, inainte de mese.
Vin -
500 g afine, 1 l vin rosu. Se varsa afinele intr-un vas, se adauga doua pahare cu apa si se fierb incet 15 minute. Se adauga vinul rosu si se prelungeste fierberea inca 15 minute. Se lasa sa se raceasca si se filtreaza.
Se zdrobesc
500 g afine, se adauga 1 l vin alb, o lingurita scortisoara pudra, o lingurita de cuisoare si 100 g miere. Se lasa la macerat 8 zile, se filtreaza si se pune in sticle.
- cate 25 ml, de trei ori pe zi, inainte de mese.

Precautii, contraindicatii : nu exista.

Aloe vera

Factorul curativ: frunze
Afectiuni pentru care se recomanda: alergie, astm, anemie, artrite, artroze, afectiuni ale prostatei, afectiuni ale unghiilor, abcese, boli carentiale, bronsite, colita intestinala, cefalee, cistite, crampe musculare, combaterea efectelor secundare ale chimioterapiei si radioterapiei, cataracta, constipatie cronica, diabet zaharat, depresii, entorse, escoriatii, eruptii cutanate, foliculite, furunculoze, faringite, gingivite, hemoroizi, herpes, hepatita cronica, insomnie, inflamatii cutanate, infectii fungice, intinderi musculare, ligamente, intepaturi de insecte, keratroza, keratite, pancreatita cronica, psoriazis, piele uscata, scleroza multipla, unghie incarnata, urticarie, viroze, vergeturi, varice, zona zoster.

Prezentare generala
Scurta descriere:
Inca din antichitate, Aloe Vera a fost utilizata in tratarea diferitelor afectiuni de catre oamenii din intreaga lume, pentru efectele sale binefacatoare asupra sanatatii, dar si frumusetii.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
Ca si P (osteogeneza); K necesar activitatii musculare; Fe, componenta a hemoglobinei; Na necesar in schimbul de apa-saruri; CI este antiseptic; Mn cu Mg ajuta sistemul nervos si muscular; Cu cu rol in metabolismul celular; Cr inlesneste activitatea enzimelor, scade lipemia; Zn cu rol in metabolismul protidic; Mono si polizaharide (aici intra Acemannan); Hormoni cu efect anti-inflamator si stimuleaza regenerarea tisulara; Acid salicilic cu efect analgezic; Aminoacizi (7 din cei 8 aminoacizi esentiali si 11 din cei 14 neesentiali) - furnizeaza energie, au rol catalizator, regleaza echilibrul chimic si contribuie la regenerarea tisulara; 9 Enzime si Steroizi (Colesterina, campestrina, beta-sitosterina cu efect antiinflamator si lupeol cu efect antiseptic si analgezic). Substante dezinfectante (lupeolul, acidul salicilic, compusi cu structura fenolica etc.) care distrug bacteriile, ciupercile, virusii, cu efect antibacterian, antivirotic si antifungic; lupeolul, acidul salicilic si magneziul au efect analgezic, care calmeaza eficient durerea. Contine cel putin 3 acizi grasi (sterine vegetale: colesterina, campesterina si beta-sterina) cu efect antiinflamator. Beta-sitosterina este agent anticolesterol. Intareste sistemul imunitar, are efect analgezic si calmeaza nervii, accelereaza si normalizeaza metabolismul, regenereaza vilozitatile intestinale si detoxifica organismul; are efect antiseptic, dezinfectant, antiinflamator si poate chiar stimula regenerarea celulara; asigura combaterea numeroaselor probleme de sanatate si evindeca si amelioreaza multe boli si anomalii. Planta hraneste, detoxifica, normalizeaza tractul digestiv si favorizeaza absorbtia alimentelor si echilibreaza starea generala.

Recomandari:
Sucul proaspat se foloseste extern, comprese, ca medicament antiiradiant. Vindeca arsuri, inclusiv pe cele produse de iradiatii, boli de piele, acnee, dermatite, eczeme etc.
Intern, se foloseste sub forma de vin de aloe. Se consuma timp de 7 zile, cate 1 lingurita de 3 ori/zi, inainte de masa, apoi, 2 saptamani cate 1 lingura de 3 ori/zi. in aceasta perioada, se exclud din alimentatie ouale si laptele. Se consuma supe de legume si fructe care nu trebuie sa provina din zone cu exces de radioactivitate in sol.
De asemenea, se pot procura geluri si creme.

Preparare
Se pot achizitiona din magazine naturiste si farmacii.

Precautii, contraindicatii : nu exista.
Gel Aloe Vera proaspat Inca din antichitate, Aloe Vera a fost utilizata in tratarea diferitelor afectiuni de catre oamenii din intreaga lume, pentru efectele sale binefacatoare asupra sanatatii, dar si frumusetii.
Aloe Vera accelereaza si normalizeaza metabolismul, regenereaza vilozitatile intestinale si detoxifica organismul. In plus, planta are efect antiseptic, dezinfectant, antiinflamator si poate chiar stimula regenerarea celulara. Prin efectele benefice, ea asigura combaterea numeroaselor probleme de sanatate si este capabila sa vindece si sa amelioreze multe boli si anomalii. Aloe Vera hraneste, detoxifica, normalizeaza tractul digestiv si favorizeaza absorbtia alimentelor. Traversand organismul, echilibreaza starea generala.
Datorita compozitiei sale naturale, vegetale, Aloe Vera tine corpul intr-o stare fiziologica sanatoasa, creeaza organismului posibilitatea de a se regenera. Prin intarirea sistemului imunitar, are un efect preventiv durabil asupra organismului, acesta fiind capabil sa valorifice cele 240 de substante active, conform necesitatilor sale.
Aloe Vera este o planta inalta de aproximativ 1 m, cu 12-15 frunze late, carnoase, greutatea fiecarei frunze atingind 700-1500gr.
Aloe Vera creste indeosebi in zonele subtropicale, dar este deja binecunoscuta în multe tari pentru efectele sale terapeutice extraordinare, fiind considerata de aceea ca un veritabil medicament natural.
Planta a fost utilizata înca din antichitate, fiind renumita pentru virtutile sale curative. Vechii egipteni numeau Aloe Vera chiar "planta nemuririi" iar tratatul medical antic, Papyrus Ebers, vechi de peste 3500 de ani, mentioneaza multiple efecte vindecatoare ale Aloe Vera.
Frunzele de Aloe Vera contin componenta cea mai valoroasa a plantei, faimosul gel de aloe vera, foarte bogat de substante necesare organismului: peste 75 nutrienti, 200 componenti activi,20 minerale,18 aminoacizi si 12 vitamine.
Instabilitatea accentuata a gelului de aloe vera a constituit un obstacol important in calea raspandirii sale. In contact cu aerul acesta se oxideaza rapid, in decursul a doua ore pierzandu-si majoritatea principiilor active.
Forever Living Products detine patru brevete de stabilizare a gelului de aloe vera prin metode strict naturale, fara aditivi sau conservanti chimici de sinteza, ce i-au permis sa obtina un gel stabilizat 100%, cu termen de garantie ce a crescut de la 2 ore la patru ani!
Produsele Forever Living Products cu gel stabilizat Aloe Vera au fost primele care au fost primele care au atins standardele de calitate ale Consiliului Stiintific International pentru Aloe (IASC).
Aloe Barbadensis Miller, supranumita Aloe Vera, este o planta subtropicala din familia liliaceelor (ca si usturoiul, ceapa, crinul, laleaua, etc.). Ea este una din cele peste 250 de specii de aloe, binecunoscuta în multe tari pentru efectul sau terapeutic extraordinar, fiind considerata de aceea ca un veritabil medicament natural. Denumirea de "aloe" provine de la cuvântul arab "aloeh" care înseamna în limba araba "seva cristalina si amara", iar planta a fost utilizata înca din antichitate, fiind renumita pentru virtutile sale curative.
Numele de Aloe Barbadensis Miller l-a primit dupa botanistul Miller care a descris pentru prima data planta aloe din insulele Barbados. Alti botanisti i-au dat numele de Aloe Vera Linné, Aloe Vera Lemarck. În comert Aloe Barbadensis Miller este cunoscuta sub numele de Aloe Vera, "vera" fiind cuvântul latin care înseamna "adevarata", denumire ce se datoreaza efectului terapeutic foarte puternic. Desi nu este singura specie de aloe cu efecte curative, conform cu ultimele cercetari medicale în domeniu, Aloe Vera este specia cu cele mai puternice rezultate medicale.

Vechii egipteni o numeau "planta nemuririi" si o puneau printre darurile funerare înmormântate împreuna cu faraonii, pentru a asigura, chiar si dupa moarte, sanatate spiritului faraonului. Cu sute de ani în urma africanii agatau planta în manunchiuri deasupra usii pentru a alunga spiritele malefice. Medici celebri ai antichitatii si personalitati istorice remarcabile au fost fascinate de puterea curativa a acestei plante.
Prima atestare "documentara" a plantei miracol aloe vera o gasim încrustata în piatra pe o placuta descoperita într-un mormânt egiptean de acum 3500 de ani.
Primul tratat medical antic care mentioneaza planta de aloe vera si efectele ei vindecatoare se numeste "Papyrus Ebers" si se estimeaza ca a fost redactat în jurul datei 1553-1550 î.d.H.

De la descoperirea plantei aloe în urma cu mii de ani, aloe vera a fost folosita cu succes în scopuri terapeutice. Efectele aloe vera erau cunoscute de marile civilizatii antice, de la persani si egipteni în Est, greci si romani în Europa, pâna la popoarele de pe continentul african si subcontinentul indian. Planta era raspândita în Asia si zona Pacificului, regasindu-se si în folclorul japonez, filipinez si hawaiian.
Va oferim în continuare câteva date importante din îndelungata istorie a plantei Aloe Vera.
- 333 î.d.H. În antichitate planta a fost considerata atât de importanta, încât Aristotel l-a sfatuit pe Alexandru cel Mare sa ocupe insula Socotra, renumita pentru plantatiile mari de aloe de acolo, aloe fiind folosita la tratarea ranilor soldatilor.
Însusi Alexandru cel Mare a fost ranit de o sageata si vindecat de catre un preot care a folosit gel stors din frunzele plantei de aloe.
- 1000 - 1300 d.H. Planta uscata devine un medicament de raspândire larga în toata Europa.
- 1300 - 1500. Planta prelucrata uscata intra în medicina engleza pe post de laxativ si ca un tratament al bolilor si ranilor exterioare. Planta uscata se importa din Africa, mai ales de pe insula Socotra.
Printre multe minunatii mentionate de Marco Polo în urma calatoriilor sale în Orient se afla si descrierea numeroaselor aplicatii terapeutice ale plantei de Aloe Vera.
- 1500 - 1600. Conchistadorii spanioli au descoperit ca la baza multor remedii medicale aztece se afla Aloe Vera, cunoscuta ca un agent curativ de mare efect. Cultivata apoi în vecinatatea bisericilor catolice, a fost folosita intens de misionari si populatie ca un medicament universal, mai ales în regiunea insulelor Caraibe, America de Sud si Centrala.
- 1600 - 1700. Fermierii spanioli si olandezi au întemeiat primele plantatii comerciale pe insulele Barbados si Curaçao. O solutie obtinuta prin fierberea frunzelor de aloe se exporta în principal în Europa.
- 1700 - 1900. Carl Von Linné în 1720 foloseste pentru prima data denumirea de Aloe Vera Linné pentru descrierea plantei. Apar sute de articole si referinte medicale în toata lumea, descriind varietatea aplicatiilor aloei în diferite tratamente.
- În 1820 Aloe Vera a fost amintita oficial ca laxativ si protector al pielii în lucrarea United States Pharmacopoeia (U.S.P.).
- 1900. Datorita efectelor terapeutice, planta se cultiva pe scara larga în regiunile calde. Frunza proaspata sau deshidratata se vinde pentru tratarea ranilor si afectiunilor pielii, incluzând ulcerul, arsurile, dermatita si altele. În 1912 colonelul H.W.Johnston fondeaza prima plantatie comerciala americana de aloe în Florida.

În botanica sunt enumerate pâna acum peste 250 de specii de aloe. Dintre acestea, printre cele mai importante amintim:
- Aloe socotrina: Planta cu originea de pe insula Socotra, Yemenul de Sud, a fost mult timp cea mai raspândita specie de aloe. Datorita efectelor terapeutice considerate magice, negustorii arabi au comercializat-o peste tot, timp de secole, de pe malurile Marii Mediterane pâna în China.
- Aloe africana: Aloe Africana a fost cultivata de fermierii olandezi si, pâna la aparitia Aloei vera, a fost cea mai cautata specie de aloe din lume. A fost comercia-lizata sub forma de praf sau gel uscat.
- Aloe Vera: (Linné/Barbadensis Miller/Vulgaris). În secolul al XVII-lea negustorii britanici au derulat un comert de amploare, profitabil, bazat pe planta salbatica de pe insula Barbados. Efectul laxativ al frunzelor uscate era foarte apreciat.
Exista doua specii de Aloe barbadensis, cea verde si cea albastra. Specia verde poate fi folosita în scopuri terapeutice doar dupa 4-5 ani, cea albastra, crescând mai repede, ajunge la maturitate la sfârsitul anului al treilea. Amândoua speciile au aproape aceleasi efecte terapeutice.
- Aloe ferox: Împreuna cu Aloe saponaria, este cea mai agreata specie de aloe a Estului Îndepartat. Consumarea aloei în viziunea japonezilor, chinezilor si taivanezilor este o placere deosebita. Se manânca cruda sau fiarta, miezul strecurat si condimentat se bea si se foloseste în scopuri terapeutice. Azi, japonezii sunt cei mai mari consumatori de aloe, în special de Aloe Vera si aloe Ferox.
- Aloe arborescens: În regiunile sudice, desertice ale fostei Uniuni Sovietice creste aceasta specie salbatica de aloe, care a fost în atentia cercetatorilor rusi si a pionierilor medicinei naturiste. Efectele terapeutice au fost descrise de profesorul oftalmolog Vladimir Filatov si de biologul Israel Bekhman.


Aloe Vera are frunze carnoase în forma de lance care cresc direct din pamânt, cu marginile în forma de dinte de fierastrau. În mijloc prezinta o tulpina care se termina în flori de culoare galben-rosie de forma cilindrica.
Planta cultivata are înaltimea de 75 -
120 cm, are 12 - 15 frunze late, carnoase, greutatea unei frunze fiind între 700 - 1500 grame. Marimea frunzelor depinde de calitatea solului si conditiile climaterice. Aloe vera atinge maturitatea dupa 3-4 ani, abia atunci poate începe perioada de recoltare.
Planta Aloe Vera creste natural în Africa de nord, est si sud, în tarile din jurul Marii Mediterane, Marii Rosii, în India, China si insulele Oceanului Indian. Este cultivata în insulele din Marea Caraibelor, în tari ca Republica Dominicana, Barbados, Jamaica, Puerto-Rico. Mari plantatii se gasesc în Texas, California, Arizona si Mexic. În general aloe vera nu creste în zonele geografice unde temperatura coboara pentru mult timp sub zero grade.
Firma Forever Living Products cultiva Aloe Vera pe mai multe plantatii în insulele Barbados, în insulele Dominicane si pe plantatiile din Texas - Rio Grande Valley. Plantele aloe sunt plantate pe rânduri la o distanta de 60
-70 cm una de alta, sistem de cultivare impus de mecanizarea procesului agronomic. Frunzele de aloe vera se recolteaza numai manual, se detaseaza sub asa-numita "linie de gel" si, astfel, întreaga cantitate de gel ramâne în frunze, prevenindu-se procesul de oxidare. Se recolteaza frunzele exterioare, 3 - 5 frunze de pe fiecare planta matura la 5 - 8 saptamâni.
Aloe Vera contine un complex extraordinar de bogat de substante dar pentru început putem spune ca doua sunt cele mai importante:
- aloina, situata imediat sub coaja frunzei, un lichid galben laptos cu gust amar, folosit de secole ca laxativ (utilizat sub forma de praf)
- gelul de aloe vera, un lichid vâscos situat în interiorul frunzelor.
Principalul dezavantaj care a facut ca folosirea aloei sa nu fie atât de raspândita pe cât este de eficienta în tratarea atâtor afectiuni, a fost instabilitatea accentuata a gelului extras din frunze. Dupa taierea unei frunze, sucul obtinut prin stoarcerea acesteia se oxideaza foarte rapid (daca nu este prelucrat în decurs de doua ore), pierzându-si drastic din calitatile curative (aprox 95 % din
Plantatie de aloe veraprincipiile active sunt oxidate si atacate de microorganisme).
Acest fapt a facut ca utilizarea aloei sa fie limitata numai la zonele unde planta creste în mod natural.
Cu toate acestea, traditiile diferitelor popoare mentioneaza efectul vindecator extraordinar al plantei de aloe si ofera metode empirice de conservare a principiilor active continute în planta. Dintre acestea mentionam medicina populara româneasca care cunoaste un remediu naturist din aloe (varianta care creste în regiunea temperata) macerata în miere si vin, remediu folosit cu succes în numeroase afectiuni digestive si ca revitalizant în diferite tipuri de convalescente.

Gelul de aloe vera din interiorul frunzei este componenta cea mai activa si mai eficienta din punct de vedere medical a plantei, dar, în ciuda efectelor sale atât de spectaculoase, acest dar al naturii nu putea fi folosit decât de catre cei care aveau acces la aloe în stare proaspata, pentru ca nu se cunostea un procedeu eficient de conservare pentru o perioada mare de timp.
În urma a numeroase cercetari în mari institute ale lumii s-a constatat ca stoparea procesului oxidarii (si în consecinta pastrarea tuturor principiilor active din planta) se poate face prin adaugarea unor antioxidanti naturali, cum ar fi vitaminele naturale A, C si E. Gelul aloe vera este astfel stabilizat si rezista o perioada lunga de timp dupa recoltarea frunzei, pastrându-si intacte toate calitatile terapeutice.
Întelegându-se importanta terapeutica a gelului de aloe vera, oamenii de stiinta din secolul nostru au urmarit în ultimele decenii realizarea stabilizarii gelului de Aloe Vera, astfel ca el sa poata fi folosit pe scara larga de cât mai multi oameni.
Cercetarile în vederea obtinerii metodei de stabilizare a gelului au fost încununate de succes la sfârsitul anilor 1940 - începutul anilor 1950 si, în consecinta, acesta a devenit din acel moment un bun de larg consum.
Pâna în 1968 au fost brevetate mai multe metode de stabilizare. Firma Aloe Vera of America a 
realizat doua brevete privind stabilizarea gelului de aloe vera numai prin metode strict naturale, fara aditivi sau conservanti chimici de sinteza. Aceasta firma a fost încorporata de Forever Living Products, care a mai brevetat ulterior alte doua metode de stabilizare. Aceste metode stau la baza obtinerii unui gel purificat si stabilizat 100%, cu termen de garantie care a crescut de la 2 ore la patru ani!

ALOE VERA - balsam vaginal
Conform "Dictionarului de botanica medicinala", definitia plantei e urmatoarea: "Aloe, cea mai robusta planta din familia Liliaceae. Cu frunzele ei masive, carnoase, umplute cu un suc mucilaginos, dar intarite la periferie, aceasta planta suculenta traieste in tinuturi secetoase si fierbinti, protejandu-si mult timp continutul lichid contra evaporarii, pana cand energiile ei explodeaza ca o racheta, intr-o inflorescenta in forma de ciorchine, de un rosu aprins".
Similitudini: Majoritatea speciilor de aloe provin din tari calde, in special din Africa de Sud. Rezistenta la temperaturi ridicate si la radiatiile solare sugereaza eficienta acestei plante medicinale in tratarea arsurilor si a plagilor produse de radiatii. Fiindca sucul capata o nuanta galbuie in contact cu aerul, medicina populara intrebuinteaza unele specii de aloe ca remediu intern contra icterului si a altor afectiuni hepato-biliare. Sucul galbui, cu gust amar, precum si frunzele groase, cu suprafata dura si neteda, care la pipait da impresia de cauciuc sau de piele, fac din aloe si un remediu de uz intern pentru ficat si vezica biliara. Pentru ca frunzele se apara cu succes de deshidratare in climatul desertic, ele servesc ca leac pentru pielea uscata. Miezul lor gelatinos actioneaza, printre altele, si asupra mucoaselor. O similitudine frapanta intre planta si actiunea ei se constata daca infasuram intr-o panza o frunza taiata: lichidul secretat din taietura seamana in chip uimitor cu secretia purulenta provenita din ranile oamenilor sau ale animalelor. (Multe plante vindecatoare au fost identificate de-a lungul istoriei omenirii prin asemanarea lor cu organismul omenesc.)
Substante active: Frunzele contin derivati de antracen, aloina, aloenina (glicozida amara), substante mucilaginoase, rasini, polizaharide, vitamine, minerale, lignine, saponine, antrachinone, enzime si o cantitate mai mica de acid salicilic.
Proprietati terapeutice: Efect antiinflamator, cicatrizant, racoritor, antipruritic, usor antimicotic si antibacterian, epitelizant si hidratant, regenerator pentru piele, ducand la intinerirea ei.
GINECOLOGIE
 Gelul obtinut din diferite specii de aloe a dobandit o mare notorietate in cosmetica, dar insusirile sale regeneratoare si cicatrizante sunt de folos si in bolile tipic femeiesti. Sa amintim aici, in primul rand, uscaciunea vaginului care, incepand din premenopauza, poate deveni o problema, din cauza deficitului crescand de estrogen. Cand secretia de estrogen scade, mucoasa vaginului se subtiaza, devine mai vulnerabila la infectii micotice si mai sensibila la iritari mecanice, astfel incat contactul sexual provoaca dureri.
Aici poate da o mana de ajutor gelul natural si foarte placut de aloe, ce reface mucoasa vaginala, in acelasi timp protejand-o intr-o oarecare masura impotriva bacteriilor sau ciupercilor. Aplicat zilnic sau cat de des se poate, acest gel regenereaza chiar si mucoasa vaginala iritata cronic. Intrucat planta stie sa se protejeze pe sine de deshidratare, arsita si leziuni produse de radiatiile solare, ea detine puteri tamaduitoare nu numai impotriva uscaciunii, ci si a arsurilor si in mod special a vatamarilor provocate de iradieri, de pilda in terapia cancerului sau de tratamentele cu laser pentru negi. In orice caz, ar fi bine ca femeia sa-si procure mai multe plante, pentru a-si prepara singura gelul de aloe, din frunzele proaspete.
Gel de Aloe Vera pentru ingrijirea mucoasei vaginale iritate
Gelul de aloe care se gaseste in comert se obtine prin indepartarea cojii amare a frunzelor si presarea miezului. Pentru a-i prelungi durata de intrebuintare, i se adauga un conservant (de exemplu sorbat de potasiu, benzoat de sodiu, sulfit de sodiu, acid citric). Cine doreste sa evite conservantele isi poate prepara fara nici un fel de dificultate propriul sau gel de aloe.
Cum se procedeaza:
* Luati o frunza proaspata de aloe si curatati-o de coaja ca pe un morcov, pana cand va ramane doar miezul transparent si lipicios. Indepartati neaparat toate portiunile galbene si amare, deoarece ele irita pielea.
* Taiati miezul frunzei in cateva bucati, introduceti-le intr-un vas de yena, apoi transformati-le intr-o pasta cat mai omogena, cu ajutorul mixerului - asta e tot.
* O parte din gelul proaspat preparat poate fi divizat in portii foarte mici si congelat, pentru a fi scos din frigider si intrebuintat in momentul cand aveti nevoie de el. Totusi, gelul obtinut in casa ar trebui folosit mai ales proaspat: congelat, el nu rezista mai mult de doua zile.

Administrare: Pentru ingrijirea vaginului e suficient sa aplicati gelul, cu degetele curate, pe mucoasa iritata de la intrarea in vagin. El regenereaza mucoasa fisurata in afectiunea numita scleroatrofie vulvara, atenueaza uscaciunea vaginului, calmeaza mucoasa vaginala iritata din cauza unei eczeme, in urma iradierii sau a unui tratament cu laser, si serveste ca lubrifiant natural in timpul contactelor sexuale. Pentru a-l face sa tina mai mult si a-i intari proprietatile terapeutice antimicrobiene, i se pot adauga uleiuri eterice neagresive si argint coloidal, de pilda 2 pana la 5 picaturi de ulei de lavanda si 5 pana la 10 picaturi de argint coloidal la 10 ml gel de aloe. Inflamatiile mucoasei vaginale se pot trata cu acest amestec agitat bine si introdus prudent in vagin, cu o seringa curata, de unica folosinta. Sugestii de recoltare: Daca vreti sa culegeti frunze de la plante care nu mai sunt tinere, cel mai bine este s-o faceti atunci cand faza crescatoare a Lunii sta sub un semn de apa (ex. Rac ori Scorpion). Restrictii de administrare: Aplicarea externa a gelului nu prezinta nici un fel de riscuri. Administrat intern, sucul galben de aloe are un puternic efect purgativ, irita intestinul, favorizeaza sangerarile si poate provoca un avort. De aceea, ingerarea lui e contraindicata femeilor gravide, ca si celor cu menstruatii abundente, de asemenea, si persoanelor care sufera de colon iritabil, diaree sau insu- ficienta renala.
Busuioc(Ocimum Basilicum L.)

Factorul curativ: partea aeriana - frunzele (verzi, uscate sau pudra).
Afectiuni pentru care se recomanda: tuse, raceala, gripa; probleme digestive (meteorism, colici, colita de fermentatie); inapetenta; diabet, calculoza biliara; probleme ale pielii (ten seboreic - gras, acnee, furunculoza, eczeme uscate).
Prezentare generala
Denumirea uzuala: Busuioc, denumiri alternative: borjolica, bosioc, matacina, vasileac.
Scurta descriere:
Specie erbacee, care creste anual, in cultura. Planta propriu-zisa este ramificata la baza, avand o inaltime de 20-
60 cm, cu tulpini paroase in 4 muchii, frunze ovale, opuse si inflorescenta asemanatoare unor spice.
Calitati curative si actiune farmaceutica: - ulei volatil, saponozide triterpenice, taninuri. - carminativ, spasmolitic, stomachic, sedativ si antimigrenos, antitusiv, diuretic, galactolog, antiseptic.
Recomandari:
- infuzie din frunze pentru tuse, raceli, gripe.
- suc din frunze pentru tuse, raceala, gripa.
- ceai din frunze impotriva problemelor digestive.
- frunze crude impotriva inapetentei.
- pasta din frunze in probleme ale tenului (comprese).
- pudra din frunze de busuioc uscate congestiilor nazale.
                                                                                                                                                                Recoltarea                                                                                                                                             Cel mai bun timp pentru recoltare este inainte ca planta sa infloreasca. Frunzele se usuca intinse pe suprafete plane, sau atarnate. Dupa ce s-au uscat, se stocheaza in containere inchise ermetic, la intuneric si racoare.
Toate varietatile de busuioc au in comun faptul ca frunzele uscate sunt mult mai putin aromate decat cele proaspete; congelarea frunzelor proaspete este cea mai buna metoda de stocare.
Preparare
Ceai: - 10-12 frunze spalate si strivite si o lingurita rasa de ghimbir se prajesc intr-o tigaie, la foc mic, pana cand frunzele se inmoaie. Se adauga o cana cu apa si se fierb cateva minute. Se adauga o lingurita de miere si se bea. Infuzie: - 10-15 frunze la doua cani cu apa. Se bea cald. - se fierb 20 de frunze de busuioc in 250 ml de apa si se bea. Suc: -se stoarce sucul a 10-15 frunze; se adauga o lingurita de suc de ghimbir si o lingurita de miere. Se amesteca si se consuma dimineata si seara. Decoct: - 2 linguri de radacina maruntita la 500 ml de apa clocotita; se continua fierberea inca 2 minute la foc scazut, apoi se ia vasul de pe foc, se acopera si se lasa 15 minute. Lichidul rezultat se bea caldut, in 3-4 reprize, in decursul unei zile. Sau: - 4 linguri de radacina maruntita la 500 ml de apa. Se prepara in acelasi mod. Se foloseste in aplicatii locale sub forma de comprese. Pudra: - se foloseste pudra din frunze de busuioc uscate, care se prizeaza pentru inlaturarea congestiilor nazale. Frunze crude: - se mesteca 4 frunze de busuioc dimineata, pe stomacul gol. Pasta: - se face o pasta din cateva frunze proaspete si putina apa. Se aplica pe zona afectata. Suplimentar, se consuma cate o lingurita de suc de frunze de busuioc zilnic.
Busuiocul proaspat, pus in vaza, ajuta la improspatarea aerului din locuinta si alunga insectele.
Precautii, contraindicatii : nu exista.
Coacaze rosii

Factorul curativ: fructe si frunze.
Afectiuni pentru care se recomanda: stimulent digestiv si drenor extrem de activ; obezitate, in digestia lenesa si in bolile de piele.
Prezentare generala
Denumirea uzuala: Coacaz rosu, (lat. Ribes rubrum).
Sunt identice celor negre, doar culoarea fructelor difera.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
Daca fragii si zmeura au un caracter cvasiuniversal, fiind adecvate tuturor constitutiilor si unei game impresionante de boli, boabele rosii translucide de coacaze sunt un remediu care actioneaza cu o "tinta" anume. Are un gust acru puternic, efect de stimulent digestiv si drenor extrem de activ. Este o adevarata arma secreta a dietoterapiei in obezitate, in digestia lenesa si in bolile de piele, rebele la alte forme de tratament.
Recomandari:
- suc din fructe de coacaz impotriva digestiei lenese si previne dischinezia biliara si migrenele cauzate de aceasta
Hepatita cronica, congestie hepatica, ciroza hepatica initiala, dischinezie biliara si tulburari asociate: se bea un pahar de suc inainte de fiecare masa. Este bine sa se adopte si o dieta vegetariana cu multe salate si multe fructe.
Se bea cate un pahar, cu un sfert de ora inainte de masa, fiind folosit mai ales ca tonic digestiv si decongestiv hepatic. Este eficient si in dischinezia biliara si in migrenele asociate acesteia.
- pentru consum la aparitia lipsei de mancare, digestiei lente sau in cazul persoanelor supraponderale, cu digestie lenta, indigestii frecvente, tranzit intestinal incetinit, convalescenta, inapetenta: se face cura cu coacaze rosii in varianta in care se consuma cantitati mici, maximum
100 g, inainte si dupa masa;
- tendinta de ingrasare, obezitate, gastrita: se consuma cantitati mari de coacaze rosii (peste
300 g) inainte de fiecare masa.
Cura se face diferentiat, in functie de scopul sau:
- pentru persoanele lipsite de pofta de mancare, cu digestie lenta, astenice, vor fi consumate 50-
100 g inainte de masa si aceeasi cantitate la sfarsitul mesei (la fel ca si portocalele, coacazele rosii consumate dupa masa nu incurca, ci din contra, stimuleaza digestia).
- pentru persoanele cu foame puternica, cu tendinta spre obezitate sau supragreutate, eventual cu gastrita, se recomanda consumul unor cantitati mai mari (300-
500 g), inainte de fiecare masa, deoarece in cantitati mari coacazele rosii au efectul paradoxal de a inhiba secretia gastrica si de a taia foamea.
Preparare
Suc -se obtine prin zdrobirea fructelor proaspete, urmata de stoarcere prin tifon. Se prepara intotdeauna cu cateva minute inainte de a fi consumat, pentru a nu se oxida ulterior.
Precautii, contraindicatii: nu exista.

Ceapa(Allium cepa)

Factorul curativ: bulbul
Afectiuni pentru care se recomanda:
Poate fi considerat un adevarat panaceu in bolile respiratorii, in diabet, in infectiile urinare si renale, dereglari ale glandelor cortico-suprarenale, precum si in anumite dereglari hormonale; ascita.
Prezentare generala
Scurta descriere:
Bulb tunicat, tulpina dreapta, frunze cilindrice, flori albe-galbui, grupate in umbele globuloase.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
Este un puternic antiinfectios, elimina parazitii intestinali, stimuleaza in mod deosebit activitatea rinichilor.
Recomandari:
- suc din bulb impotriva diferitelor afectiuni:
Viermi intestinali (ascaris, tenie)
- 2 linguri de suc de ceapa se dizolva intr-un pahar de lapte. Se beau doua asemenea doze, dimineata si seara, pe stomacul gol. O cura dureaza minimum 10 zile. Preventiv, se administreaza copiilor expusi la infectia cu paraziti intestinali o doza la 3-4 zile.
Ascita
- se bea zilnic jumatate de pahar de lapte, in care au fost dizolvate 3-4 lingurite de suc proaspat de ceapa.
- la o ora dupa masa, se beau 2 linguri de suc de ceapa diluate in jumatate de pahar de suc de morcov. Tratamentul se face vreme de minimum trei saptamani, timp in care, in cazul pacientilor insulino-dependenti, glicemia va fi verificata regulat, pentru a se ajusta doza zilnica de insulina.
Astm, bronsita, tuse
- se amesteca doua linguri de suc de ceapa cu patru linguri de miere. Se administreaza acest remediu pe parcursul unei zile.
Infectii renale si urinare (cistita) recidivante - intr-un pahar de suc de morcov, se adauga 2 linguri de suc de ceapa si 6 linguri de suc de telina. Se beau 2-3 asemenea doze pe zi, in cure de minimum doua saptamani.
Dereglari ale glandelor cortico-suprarenale
- se bea sucul de mai sus (de la infectii renale): o doza pe zi, in cure de doua luni.
O combinatie puternic detoxifianta:
- 40 ml ceapa + 100 ml telina + 50 ml ridiche (neagra sau rosie). Se iau din acest suc cate 6 linguri, de 4-5 ori pe zi. Este un excelent drenor si detoxifiant al organismului, indicat pentru tratarea acneei, psoriazisului, eczemelor alergice, lupusului eritematos, bolilor imune in general.
- vin din ceapa in astenie, hidrofizie, tulburari renale.
Diuretic, stimulent general, tonic cardiac.
Preparare
Suc -se stoarce ceapa in masina de stors fructe. Vin - 5 cepe,
1 l vin alb, 100 g miere.
Se rad cepele. Se adauga vinul si mierea. Se lasa la macerat 8 zile, apoi se filtreaza.
Varianta
Se paseaza
500 g ceapa la centrifuga. La sucul obtinut se adauga 150 g zahar. Se amesteca bine si se filtreaza.
Cate 50 ml, de trei ori pe zi, inainte de mese.
Precautii, contraindicatii si alte comentarii
Este atat de puternic, incat nu poate fi consumat decat in doze mici (maximum 50 ml pe zi) si in combinatie cu miere sau cu alte sucuri, cum ar fi cel de morcov.


Coada soricelului(Achillea Millefolium)

Factorul curativ: inflorescentele.
Afectiuni pentru care se recomanda: anorexie, enterocolite, colici gastrice, colici hepatice, bronsite, gastrite, hipermenoree, dismenoree, hemoroizi, balonari abdominale, cistite.
Prezentare generala
Denumirea uzuala: Coada soricleului, denumiri alternative: alunele, bradatel, ciuresica, iarba oilor, sorocina.
Scurta descriere:
Specie ierboasa perena, inalta de 20-
80 cm, cu frunze fin divizate si inflorescenta bogata, alba.
Calitati curative si actiune farmaceutica: Ulei volatil cu azulee, substante amare, tanin, colina, vitamina C, ulei gras, rezine.
Antiseptic similar musetelului; tonic-aperitiv; coleretic-colagog si stimulent al functiei hepatice; antispastic; astringent; antiinflamator; cicatrizant.
Recomandari:
- infuzie din flori pentru probleme gastrice, hepatice; impotriva colicilor; diuretic, laxativ; antihemoroidal; antiastmatic.
Reteta 1: Se bea caldut si fractionat in 4-5 reprize; in cursul unei zile.
Reteta 2: Se foloseste sub forma de comprese sau bai.
- alifie din flori impotriva hemoroizilor
- tinctura din flori
Planta are o influenta pozitiva asupra maduvei osoase, stimuleaza hematopoeza (formarea sangelui), asupra osteoporozei, hemoragiei pulmonare, cancerului pulmonar.
                                                                                                                                                            
Recoltare: De la aceasta planta se recolteaza florile, culese la amiaza, -Flores millefolli - fara peduncul, in timpul infloririi, sau planta intreaga fara radacina.Infloreste in luna iunie, pana in septembrie. Uscarea se face la umbra, in incaperi aerisite sau in aer liber, pe rame acoperite cu hartie. Florile nu trebuie sa aiba fructificatii si nici peduncule. Culoarea florilor dupa uscare trebuie sa fie alba-galbuie.
                                                                                                                                                          
Preparare
Infuzie
- 2 linguri de flori la 500 ml de apa clocotita;
- 3 linguri la 500 ml de apa clocotita;
Alifie
- se infierbanta bine 90 gr de unt nesarat sau untura de porc, se adauga 15 gr de flori de coada soricelului, proaspete si taiate marunt, se prajeste putin in grasime, se amesteca si se da tigaia deoparte, lasandu-se la macerat pana a doua zi,. Atunci, se incalzeste usor, se strecoara prin tifon si se introduce in borcan uscat, care se pastreaza la frigider.
Tinctura Florile culese in soare se introduc, fara a se indesa, intr-o sticla, pana la gat, se toarna deasupra tuica de fructe de 400, se lasa la macerat 15 zile la soare sau in apropierea unei surse de caldura.
Precautii, contraindicatii : nu exista.
Patlagina(Plantago lanceolata)

Factorul curativ: frunzele
Afectiuni pentru care se recomanda:
- intern: bronsite cronice, astm bronsic; diaree; ulcer gastoduodenal; hipercolesterolemie; hipertensiune arteriala;
- extern: ulcer varicos, ulceratii cutanate; conjunctivite; blefarite; laringite; traheite.
Prezentare generala
Denumirea uzuala: Patlagina, denumiri alternative: carutele, limba oii, limba broastei, limba sarpelui, minciuna.
Scurta descriere:
Specie erbacee perena, inalta de 10-
40 cm, frunze ovate sau lanceolate, tulpini florifere drepte, cu inflorescente terminale de tip spic cu floricele mici, galbui.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
Mucilagii, glicozidul aucubina, vitamina K, tanin, polifenoli, alantoina. Emolient si expectorant; cicatrizant; antihemoragic; hipocolesterolemiant; usor hipotensor; antiseptic.
Recomandari:
- infuzie din frunze impotriva gastritei
Reteta 1: Se ia cate o lingura, la 3 ore.
- infuzie din frunze impotriva ulcerului gastric
Reteta 2: Se ia cate o lingura la 2 ore, dupa mesele principale si o lingura la 3 ore, intre mese.
- infuzie din frunze impotriva ulcerului varicos si ulceratiilor pielii (bai)
Se sta 15-20 minute in cada.
- pulbere impotriva ulcerului gastric
De trei ori pe zi,
0,5 g pulbere din frunze, dupa mesele principale.
                                                                                                                                                        
Recoltarea                                                                                                                                         Frunzele se recolteaza in timpul infloritului, pe timp uscat, dupa ce s-a ridicat roua. Frunzele impreuna cu scalpul florilor se taie de la suprafata pamantului. Se usuca la umbra, in strat subtire. Se poate efectua si uscarea artificiala la 40-
50°C. Frunzele de patlagina ingustase se folosesc si in stare proaspata.
Preparare
Infuzie
Reteta 1: 2 linguri de frunze, la o cana cu apa (200 ml).
Reteta 2: o lingura de frunze la 200 ml de apa clocotita.
Reteta 3:
100 g frunze uscate la 3 litri de apa; se lasa vasul acoperit 20-30 minute, se strecoara si lichidul rezultat se rastoarna in apa din cada, care trebuie sa aiba 37 grade C.
Precautii, contraindicatii : nu exista.
Tei

Factorul curativ: florile cu sau fara bractee
Afectiuni pentru care se recomanda: bronsite, stari gripale; tensiune nervoasa; tulburari cardiace.
Prezentare generala
Denumirea uzuala: Teiul - aceasta denumire este data unui numar de trei specii: lat. Tilia platyphyllos, Tilia cordata si Tilia tomentosa.
Scurta descriere:
teiul este un arbore inalt, ce atinge pana la
40 m, cu o coroana densa si globuloasa. Frunzele sunt petiolate si dintate pe margini, in timp ce varful lor este ascutit. Florile au culoare alb-galbuie si sunt placut mirositoare. Floarea este hermafrodita, regulata de tipul 5, androceul format din numeroase stamine libere, dar dispuse in 5 grupe.
Fructele se recolteaza in iunie, chiar la inceput, dupa circa 2 saptamani culegandu-se si florile. Recoltarea trebuie facuta pe timp frumos, iar uscarea se face in strat subtire.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
Mucilagii, ulei volatil, flavonozide, farnesol, tanin si colina.
Emolient datorta mucilagiilor, diaforetic si spasmolitic, chiar usor sedativ asupra sistemului nervos central.
Recomandari:
Infuzie - administrata ca expectorant in bronsite si stari gripale, ca sedativ nervos in stari de tensiune psihica si in insomnii: beti 2-3 ceaiuri pe zi, ultimul la culcare.
Preparare
Ceai - se fierb florile de tei pana dau primul clocot.
Infuzie - se oparesc cateva flori cu apa fierbinte, se acopera vasul cu un capac si se lasa sa infuzeze.
Precautii, contraindicatii si alte comentarii
Diabeticii sa nu indulceasca ceaiul de tei.

Rostopasca(Chelidonium majus)

Factorul curativ: toata planta
Afectiuni pentru care se recomanda: negii, condiloamele acuminate (vegetatiile veneriene), tratamentul fibromului uterin si al cervicitei, tumorile benigne si maligne, ciupercile fixate la nivelul unghiilor de la maini si picioare.

Prezentare generala
Denumirea uzuala: Rostopasca denumiri alternative: buruiana de negi, calce mare, crucea voinicului, galbinele, iarba randunicii, paparuna, salatea, scanteiuta, tatarcele.
Scurta descriere:
Este o planta ierbacee perena, bogat ramificata de la baza, cu tulpini cu peri lungi si rari si frunze verzi-albastrui, mari, flori galbene cu cate 4 petale, cate 3-8 umbrele, fructe capsule alungite. Planta lasa la locul de rupere un latex galben-portocaliu.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
Alcaloizi, ulei volatil, flavonoide, saponozide. Stimulent al functiei hepatice, calmant al colicilor hepato-biliare, coleretic-colagog, sedativ si narcotic al centrilor nervosi superiori, antitumoral dezinfectant si cicatrizant.
Recomandari:
- suc din planta de rostopasca impotriva negilor, condiloamelor acuminate: se aplica suc de rostopasca de trei ori pe zi, in straturi succesive, timp de minimum 2 saptamani. Este necesar ca tratamentul sa continue minimum 5-7 zile si dupa caderea negilor.
- infuzie din planta de rostopasca in tratamentul fibromului uterin si al cervicitei, tumorile benigne si maligne (cataplasma cu suc)
Cu irigatorul, cu para de cauciuc sau cu o seringa de capacitate mai mare (fara ac), se introduce infuzia de rostopasca pentru uz extern (minimum 15 ml) in vagin. Dupa administrarea cu seringa, bazinul va ramane ridicat fata de orizontala, timp de minimum 15 minute, astfel incat preparatul sa nu se scurga din vagin. Este bine ca in aceasta perioada sa fie facute contractii si relaxari succesive ale muschilor vaginali pentru ca circulatia sangvina sa se intensifice, iar principiile active sa fie preluate mai usor. Se fac 1-2 administrari pe zi. In cazul cervicitei, durata minima a tratamentului este de 2 saptamani, in timp ce la fibromul uterin durata minima este de 49 de zile. Acest tratament mai este indicat in tratarea trichomonas-ului, candidei, cancerului uterin. Acest tratament este valabil si in infectiile cu candida, chlamydia, trichomonas, precum si in infectiile bacteriene. Chiar daca dispar simptomele bolii, este necesar un examen clinic si de laborator inainte de a va hotari sa incheiati tratamentul.
- tinctura din planta de rostopasca in tratarea cipercilor fixate la nivelul unghiilor de la maini si picioare: se aplica cataplasme cu rostopasca timp de minimum 49 de zile. Rostopasca opreste dezvoltarea tumorilor si, in timp, determina chiar retragerea lor. Eficienta sa creste daca in cataplasme este combinata in proportii egale cu radacina de tataneasa. Daca pielea tinde sa se usuce si sa se degradeze sub actiunea cataplasmei, la o ora dupa ce am luat-o, vom aplica un unguent cu tataneasa sau cu galbenele.
Se aplica un tampon de vata bine imbibat cu o combinatie de tincturi de rostopasca, propolis si tataneasa, in proportii egale. Acest tampon se tine pe locul afectat vreme de 1 ora, aplicandu-se de 2-3 ori pe zi. Dupa o saptamana de tratament, apar primele efecte.
- panaritiu
Tratamentul se face timp de 2 saptamani (minimum), cu suc de rostopasca. Se aplica sucul pe zonele afectate de 3 ori pe zi, in straturi succesive. Suplimentar, pot fi facute comprese cu o combinatie de tincturi de rostopasca + propolis, in proportii egale
- pulbere de rostopasca pentru tratarea tuberculozei pielii

Momentul recoltării                                                                                                                   Culesul se face pe timp frumos, însorit, în zile fără ploaie (ploaia favorizează brunificarea plantei, ceea ce duce la degradarea principiilor active). Se culege partea aeriană a plantei (tulpina, frunzele şi florile), cu grijă pentru a nu dezrădăcina planta, care va da apoi alte tulpini.

Preparare
Suc: - 2 linguri si tinctura de propolis 30%; 1-2 lingurite.
Infuzie: 1/2 lingurita planta la 200 ml apa clocotita, se ia o lingurita la 3 ore, doza pentru o zi. In caz de dureri, se mai ia o doza a doua zi.
Pulbere: se amesteca
30 g de pulbere de rostopasca, 15 g de lanolina si 15 g de vaselina; se adauga 10 picaturi de acid fenic.
Precautii, contraindicatii si alte comentarii
Rostopasca, atat de utila in doze terapeutice, in doze mari poate fi extrem de toxica. Cea mai toxica este in stare proaspata: 20-30 de grame ingerate duc la o intoxicatie severa, iar 50-
60 grame produc intoxicatie mortala. In stare uscata, este mai putin toxica, dar este necesara o atentie marita in manipularea si administrarea sa deoarece pot aparea accidente. Pentru tratamentele interne este bine sa cereti avizul si supravegherea unui medic.
Iata simptomele intoxicatiei: aparitia unei stari de arsura si basicare a gurii, arsuri si mancarimi in gat, greturi, varsaturi, diaree si urinare cu sange, tendinta de a urina mereu, dureri de cap, ameteli, delir, halucinatii, congestie pulmonara, asfixie, moarte. La primele semne de intoxicatie, pacientul va fi dus la medic. Se actioneaza prin provocarea de varsaturi cu mari cantitati de apa calda, apoi prin administrarea de ceaiuri de nalba sau seminte de in, de stimulente (cafea, vin, alcool), de substante alcaline, ioduri, tanin. Se fac frictionari cu alcool si se injecteaza atropina de catre medic. Preparatele de rostopasca nu se lasa la indemana copiilor, nu se aplica pe ranile deschise, sangerande, si nici nu se administreaza gravidelor dupa luna a patra de sarcina. Persoanele alergice la praful de rostopasca vor evita locurile in care aceasta este depozitata, uscata sau rasnita.

Darul cerului - Rostopasca. Alchimistii visau s-o transforme in aur. Pretul ei se afla insa in alta parte: puterea fenomenala de-a vindeca .
Greu sa mai gasesti in natura o imperechere asa de desavarsita intre modestie si forta. Banala ca infatisare, cu floricica ei galbena pusa-n cruce, rostopasca este una dintre cele mai puternice plante de pe pamant. Nu degeaba credeau alchimistii ca pot scoate aur din petalele ei. Se spunea ca are o forta egala cu a soarelui si de asta romanii au botezat-o "Chelidonium", "darul cerului", iar vracii o culegeau numai in crucea zilei, cand soarele era in zodia Leului. Dar si faimosii botanisti ai antichitatii i-au acordat rostopascai mare consideratie. Paracelsus facea o analogie intre laptele ei de culoare portocalie si secretia biliara, folosind-o in vindecarea ficatului, a bilei si-a fierii. Chiar si Hahnemann, fondatorul homeopatiei, isi vindeca bolnavii de ficat cu rostopasca, in vreme ce cu mult inaintea lui, Dioscoride o recomanda pentru vindecarea cataractei si a conjunctivitei. O confirmare "istorica" a calitatilor ei ii apartine marelui pictor german Albrecht Durer, care a imortalizat-o intr-o pictura, dupa ce cu ajutorul ei s-a vindecat de ficat.
Astazi, rostopasca este recomandata ca remediu in peste 150 de afectiuni, de la dermatoze banale, la temutul cancer sau la infectiile virale, inca imposibil de tratat cu medicamentele actuale. Dar sa-i cunoastem mai indeaproape "minunile".
Cum se culege si cum se pastreaza rostopasca
De la rostopasca se culege partea aeriana a plantei, adica tulpina, frunzele si florile, cu grija pentru a nu dezradacina planta, care va da apoi alte tulpini. Culesul se face pe timp frumos, insorit, in zile fara ploaie (ploaia favorizeaza brunificarea plantei, ceea ce duce la degradarea principiilor active). Imediat dupa culegere, tupinile de rostopasca se pun la uscat in strat subtire, intr-un loc umbros si lipsit de umiditate. Dintr-o jumatate de kilogram de planta proaspata rezulta aproximativ o suta de grame de planta uscata. In stare proaspata, tulpinile de rostopasca lasa un suc (latex) portocaliu, care are proprietati medicinale foarte importante, pe care planta uscata nu le mai pastreaza.
Patru retete de preparare a rostopascai:
1. Pulberea
Se obtine prin macinarea cat mai fina a tulpinilor uscate de rostopasca cu rasnita electrica de cafea. Depozitarea pulberii se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 3 saptamani (deoarece principiile active se oxideaza rapid). De regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi cate un sfert de lingurita (aproximativ
1 g), pe stomacul gol. 2. Tinctura
Se pun intr-un borcan cu filet, 15 linguri de pulbere de rostopasca, peste care se adauga doua pahare (400 ml) de alcool alimentar, de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de doua saptamani, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza de patru ori pe zi, cate 50-100 de picaturi, diluate in putina apa.
3. Infuzia combinata
Se pun 3-4 linguri de rostopasca maruntita la macerat in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de preparat, care se foloseste mai ales extern, sub forma de comprese, gargara si bai.
4. Cataplasma cu rostopasca
O mana de frunze maruntite de rostopasca se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda (40-50gr.C). Se aplica apoi pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasa sa actioneze vreme de 1 ora.
Tratamente de uz intern
Spasmele digestive - sunt eficient combatute de catre tinctura de rostopasca, din care se iau cate 3-4 lingurite pe zi. Tratamentul se face simptomatic, de cate ori apar spasme, anumite substante continute de aceasta planta relaxand prompt musculatura neteda a tubului digestiv.
Diskinezia biliara - un grup de cercetatori romani, condusi de dr. Hriscu A., a demonstrat efectele exceptionale ale rostopascai in combaterea tulburarilor biliare, inclusiv a diskineziei. Se administreaza pulberea, cate un varf de cutit luat de trei ori pe zi, la orele 8, 13 si 19. Acest tratament se face vreme de 30 de zile, urmate de 10 zile de pauza, dupa care se poate relua. Are o eficienta greu de egalat de orice medicament de sinteza. Tratamentul este foarte eficient si pentru prevenirea litiazei biliare.
Indigestia si dispepsia - conform cercetarilor medicului german J.C. Bauman, nu exista medicament mai eficient ca rostopasca in tratarea problemelor legate de digestie. Jumatate de lingurita de tinctura de rostopasca, administrata de 4 ori pe zi, diminueaza senzatia de greata, stimuleaza puternic producerea de sucuri gastrice si de bila, elimina starea de disconfort, de greutate in stomac, ce apare in cazul indigestiei. Fiecare doza de rostopasca se ia cu 10 minute inainte de masa. Se tin cure de cate 3 saptamani.
Migrena biliara, migrena in general - se ia o lingurita rasa de pulbere de rostopasca pe stomacul gol, in doza unica, pentru 24 de ore. Efectele sunt de-a dreptul spectaculoase: in mai putin de o ora, bila este drenata, durerile de cap si senzatia de greata dispar, la fel ca si sensibilitatea excesiva la zgomote, la lumina si la mirosuri. Tratamentul se face ocazional, atunci cand apar durerile de cap si celelalte simptome specifice migrenei.
Pancreatita - iata o reteta care face adevarate minuni in aceasta afectiune periculoasa si greu de tratat: cinci grame de rostopasca uscata si maruntita se oparesc cu un litru de apa clocotita si se lasa sa se infuzeze 12 ore, intr-un vas smaltuit (extractul nu trebuie sa intre in contact cu metale). Ideal este sa se prepare infuzia la ora sase seara si sa se strecoare la sase dimineata, cand se mai adauga 200 de grame de miere de salcam sau poliflora (nu de alt soi) si se amesteca bine. Se ia o lingura din acest preparat, din ora in ora, inainte sau dupa ce mancam. Dupa 2 luni de tratament, simptomele bolii dispar.
Boli de ficat - ceea ce medicina populara stie dintotdeauna, a fost confirmat si pe cale stiintifica: rostopasca este un extraordinar stimulent al functiei hepatice. Se administreaza sub forma de pulbere, cate un varf de cutit (aproximativ
0,5 grame) de 4 ori pe zi, in cure de 21 de zile, cu 7-10 zile de pauza. Este un remediu excelent, pentru persoanele cu afectiuni ale ficatului aparute in urma intoxicatiilor si a otravirilor, a infectiilor cu virusul hepatitei.
Herpesul bucal si herpesul genital - se combat eficient, atat intern, cat si extern, cu ajutorul tincturii de rostopasca. Intern, se administreaza cate o lingurita de tinctura de trei ori pe zi in cure de 12 zile. Pentru utilizarea externa, se combina tinctura de rostopasca, in proportii egale, cu tinctura de propolis, si se aplica prin picurare (nu prin tamponare cu vata) pe zona afectata, de 4-6 ori pe zi. Efectele sunt rapide si de durata.
Cancerul - rostopasca este pe cale sa provoace o puternica disputa in lumea specialistilor, legata de tratarea bolii canceroase. De "vina" sunt cercetatorii din spatiul ex-sovietic, care au studiat efectele rostopascai asupra cancerului vreme de mai multe decenii si au creat chiar un medicament de semi-sinteza, derivat din ea: "Ukrain". Din cercetarile lor rezulta ca sucul de rostopasca aplicat pe zonele afectate de cancerul de piele, dar si pe tumorile exteriorizate, face adevarate minuni, in timp ce pulberea administrata intern amelioreaza starea bolnavilor de cancer. Se ia un sfert de lingurita de pulbere de rostopasca de 4 ori pe zi, in cure de doua luni, cu 3 saptamani de pauza. Este un remediu cu efecte imunomodulatoare certe (ajuta la distrugerea celulelor maligne de catre sistemul imunitar) si cu o posibila actiune citostatica directa. Conform cercetatorilor rusi si ucraineni, substantele active din rostopasca sunt eficiente in cancerul pancreatic, ovarian, faringian, ano-rectal, de colon, de san, de ficat.
Tratamente de uz extern
Tuse convulsiva - gargara cu infuzie combinata de rostopasca are efect calmant foarte eficient. Se fac 4-6 gargare pe zi, cu infuzie calduta.
Faringita, laringita, infectii in gat in general - se amesteca intr-un pahar de infuzie combinata de rostopasca o lingurita de sare marina. Cu acest preparat se face gargara - 3 reprize pe zi, a cate 3 minute fiecare. Cercetatorii rusi afirma ca acest preparat are efecte antibiotice si antivirale extrem de puternice, eliminand prompt infectiile de la nivelul gatului.
Rani infectate - se pun comprese cu tinctura de rostopasca pe zona afectata si se tin vreme de 30 de minute. Se fac 2-3 aplicatii pe zi. Eficienta lor este imediata. Studiile cercetatorului rus Vladimir Molochko demonstreaza ca rostopasca distruge bacteriile patogene din zona tratata, dar reuseste si sa penetreze tesuturile in profunzime, vindecand astfel infectia complet.
Eczeme infectioase - se aplica, vreme de o ora pe zi, cataplasme cu rostopasca. Tratamentul se face vreme de 3-4 saptamani si are efecte excelente, daca dupa aplicatia cu rostopasca se spala zona tratata cu tinctura de propolis nediluata.
Hepatita virala - fitoterapeutul francez Maurice Messegue a tratat foarte eficient aceasta boala, intr-un mod mai putin obisnuit: cu bai cu infuzie combinata de rostopasca. In fiecare seara, se fac bai de maini si de picioare cu apa fierbinte, in care se pun 1-
2 litri de infuzie combinata de rostopasca. Se tine fiecare membru vreme de 15 minute in baie, apoi se tamponeaza usor cu un prosop (nu se clateste si nu se sterge). Este un tratament bland si eficient, prin care principiile active ale plantei sunt preluate de catre circulatia sanguina periferica si sunt transportate in ficat, unde isi exercita actiunea terapeutica.
Sucul de rostopasca                                                                                                                                            Se obtine prin stoarcere, din tulpinile de rostopasca proaspat rupte. Se obtine un suc portocaliu, extrem de activ terapeutic, ce
Rostopascaare o multitudine de aplicatii medicale populare, mare parte dintre ele fiind validate si de catre stiinta. De regula, sucul de rostopasca se foloseste extern, intern el avand un potential toxic mult mai mare decat rostopasca uscata si fiind ca atare foarte greu de folosit.
Negi - dimineata si seara, se pune pe zona afectata suc de rostopasca, de mai multe ori succesiv, la intervale de jumatate de minut. Locul nu se spala, ci se lasa sucul sa actioneze in profunzime. De regula, in 2-6 saptamani de tratament zilnic, negii dispar. Remediul si-a dovedit eficienta si in vegetatiile veneriene.
Cataracta - se ung pleoapele inchise cu suc de rostopasca, care se lasa sa actioneze vreme de 15 minute, apoi se spala. Aplicatia se face seara, si are o eficienta terapeutica surprinzator de mare, in cazul cataractei, dar si al ochilor obositi si al hipermetropiei.
Cancer de piele si tumori exteriorizate - se pune suc de rostopasca pe zona afectata si apoi se acopera cu o bucata de nailon, asa incat apa din latex sa nu se evapore. Tratamentul se face vreme de jumatate de ora - o ora pe zi, cat mai des posibil (ideal ar fi zilnic). Principiile active citostatice ale rostopascai actioneaza in profunzime, inhiband si distrugand celulele maligne.
Chist ovarian, chisturi - se unge pielea din zona ovarelor (sau din alta zona afectata) cu suc proaspat de rostopasca si apoi se maseaza foarte usor, circular. Intreaga procedura dureaza 10 minute si se face dimineata.
Contraindicatii
Aceasta planta nu se va administra copiilor sub 12 ani, femeilor gravide sau care alapteaza.
Precautii in utilizarea rostopascai
Administrata in supradoza (peste patru grame de planta uscata, luata zilnic, de catre un adult de 75 de kilograme) rostopasca provoaca gastroenterita, tuse, probleme de respiratie, spasme digestive. In doze foarte mari, poate da paralizie temporara si tulburari cardiace. In cazuri rare (pana in anul 2006 fusesera raportate 30 cazuri in toata lumea), care tin de o sensibilitate individuala, rostopasca poate da si tulburari hepatice, mergand pana la hepatita. Aceste probleme au aparut chiar in cazul administrarii in doze normale, motiv pentru care tratamentul cu rostopasca va fi inceput gradat, cu doze mici, si va fi intrerupt imediat ce apar simptome cum ar fi greata, inapetenta, marirea in volum a ficatului, colorarea in rosu a urinei ori ingalbenirea corneei. Aplicata pe piele, rostopasca (mai ales sucul) poate produce alergie, motiv pentru care, inainte de inceperea tratamentului se va face mai intai un test pe o suprafata mica de tegument si abia apoi se va folosi in cantitate mare.

Germenii de grau
Grau incoltit
S-a demonstrat că prin germinare, cantitate de vitamine şi enzime din bobul de grâu creşte de câteva ori. Acesta este motivul pentru care germenii de grâu (grâul încolţit) au proprietăţi similare fructelor şi legumelor proaspete, remarcându-se prin bogăţia de vitamine din grupul B, vitamina E, calciu, magneziu, fosfor. În boabele uscate de grâu, enzimele se găsesc într-o stare latentă. Atunci când sămânţa încolţeşte, se activează vitaminele şi mineralele. Astfel, seminţele încolţite sunt digerate mai uşor datorită enzimelor, iar vitaminele şi mineralele sunt absorbite mai bine.
Germenii de grau sunt usor de facut in casa si extrem de binefacatori pentru corpul uman .
Contin o mare combinatie de vitamine, minerale , enzime ,aminoacizi , grasimi , ajutand nu numai la revigorarea corpului ci si in cazul migrenelor, durerilor de cap ,etc. Copiii care le consuma se pot concentra mai bine .
Cateva componente: Acid folic, Vitamina E , Zinc, Vitamina B1,B3, B6 .

Si asa se fac:
Semintele de grau se spala bine si se pun in apa rece pentru cca. 8 ore. Se strecoara apa si se spala in mai multe ape . Se scurg bine de umezeala si se pun intr-un borcan curat . Borcanul se inchide cu o bucata de tifon curat si un elastic si se lasa la loc curat , uscat, intunecat, la temperatura camerei ( eu le-am pus intr-un dulap in bucatarie) .
O data pe zi se spala in apa rece curata , se scurg si se pun inapoi in borcan . Cam dupa 7 zile aveti germenii vostri de grau .
Ii puteti consuma ca atare, amestecati in miere, pe salate, in iaurt, in cereale la micul dejun.

Care sunt beneficiile aduse sanatatii de germenii de grau?
Avand in vedere numarul mare de substante nutritive esentiale din germenii de grau, acestia aduc o multitudine de beneficii sanatatii noastre.
In primul rand, germenii de grau ajuta la reducerea nivelului colesterolului din sange, prin urmare, reduc riscurile problemele cardiovasculare. Germenii de grau contribuie si la imbunatatirea stocarii energiei in muschi si, de asemenea, sporesc rezistenta si vitalitatea organismului.

Germenii de grau contin octacosanol (nutrient) ce ajuta la imbunatatirea reflexelor corpului si pot fi folositi ca supliment si pe perioada unui
regim de slabire.
In plus, acestia ajuta la imbunatatirea proceselor de utilizare oxigenului de catre organism. 



Germenii de grau contribuie si la echilibrarea metabolismului si cresc abilitatea corpului de a face fata stresului.

Germenii de grau contin antioxidanti
Germenii de grau contin o foarte mare cantitate de vitamina E complexa, ce include si antioxidanti naturali. Prin urmare, ajuta la prevenirea bolilor cardiace, a cancerului si a imbatranirii.

Germenii de grau protejeaza muschii, sangele, plamanii si ochii. Ei previn formarea cheagurilor de sange si contribuie la intarirea sistemului imunitar.
Acidul folic din germenii din grau ajuta la scaderea nivelului de hemocisteina si previne astfel deteriorarea arterelor. Vitamina B ajuta si la digestie, repararea tesuturilor si mentine pielea sanatoasa.
Germenii de grau sunt o bogata sursa de fibre naturale, esentiale pentru a mentine functionarea eficienta a intestinelor. Ei sunt de folos si in cazul constipatiei.

Cum se pastreaza germenii de grau
Germenii de grau contin grasimi nesaturate, iar acestea reprezinta unul dintre motivele pentru care germenii de grau rancezesc foarte repede. Germenii de grau in stare bruta sunt destul de dificil de pastrat.

Daca ii pastrezi intr-un borcan sigilat, ei pot rezista pana la aproape un an. Dar, o data ce ai deschis borcanul, trebuie sa il depozitezi la frigider. Asigura-te ca germenii de grau sunt de fiecare data depozitati intr-un recipient inchis ermetic.
Germenii de grau congelati pot avea o perioada de valabilitate pana la noua luni.

Cum poti consuma germenii de grau
Germenii de grau pot fi consumati in mai multe feluri. Ei pot fi adaugati la o varietate de retete, fiind un ingredient nutritional care de multe ori face diferenta in gustul alimentelor.
Sunt folositi la prepararea painii, clatitelor, waffelor, placintelor, prajiturilor, cerealelor, in shakeurile din lapte si mai pot fi consumati cu iaurt.
"Germenii sunt o sursa naturala de vitamine si minerale, un supliment alimentar care poate inlocui uneori fructele si legumele, contribuind la eliminarea toxinelor din organism", arata prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetari Alimentare. Vitaminele din complexul B, calciul, magneziul, fosforul, enzimele din semintele incoltite ofera un plus de energie organismului.


Previn anemia
Germenii de grau de soia, lucerna sau porumb sunt recomandati impotriva imbatranirii precoce, in cazurile de anemie, lipsa de calciu si magneziu, migrene, insomnii, dar si in tratarea intarzierilor de crestere la copii. Includerea germenilor in dieta zilnica a copiilor ii va face mult mai rezistenti in fata racelilor sau gripelor. In boabele de grau sau de soia, enzimele se gasesc intr-o stare latenta. Studiile au aratat ca prin germinare, cantitatea de vitamine si enzime creste de cateva ori. De asemenea, semintele incoltite sunt mult mai usor de digerat, iar substantele nutritive (vitaminele si minerale) se absorb mai bine. "Trebuie sa fim atenti la semintele din care pregatim germenii. Acestea nu trebuie sa fie mai vechi de un an, nu trebuie sa fie tratate cu pesticide, sa nu fie mucegaite. Trebuie sa le spalam foarte bine inainte, iar dupa aceea sa le asiguram un mediu cu umiditate si temperatura care sa le permita sa incolteasca. Germenii pot fi pastrati la frigider maximum doua-trei zile. Cel mai bine este sa ii consumam cat mai repede din momentul in care au incoltit si daca ni se par prea tari ii putem macina. Nu se trateaza termic, pentru ca in acest fel se pierd vitaminele si mineralele", precizeaza prof. dr. Gh. Mencinicopschi.

In supermarketuri, germenii se gasesc sub mai multe forme de prezentare: fulgi din germeni de grau sau soia, fulgi amestecati cu fructe uscate, paine sau biscuiti cu germeni de grau. Aceste produse pastreaza destul de putin din proprietatile germenilor proaspeti, pregatiti in casa. Coacerea la temperaturi ridicate a painii sau biscuitilor distruge unele substante nutritive din germeni. Mai rar, in unele magazine pot fi gasiti si germeni proaspeti, care au o perioada de valabilitate foarte mica si care isi pastreaza vitaminele si mineralele. In cazul persoanelor suprasolicitate sau stresate, germenii proaspeti reprezinta un mijloc de recapatare a energiei, o solutie de revitaminizare. Nu putem vorbi despre o doza anume in ceea ce priveste cantitatea de germeni pe care ii putem manca. Totul depinde de modul cum ii suporta organismul fiecaruia. Cura poate incepe cu o lingura de germeni, iar dupa aceea cantitatea poate creste treptat. Singura contraindicatie a germenilor este sindromul colonului iritabil. Deoarece contin foarte multe fibre alimentare (aproximativ 15%), germenii pot provoca iritatii ale colonului sau ale altor zone ale tubului digestiv. La persoanele sanatoase dimpotriva, fibrele alimentare ajuta digestia si combat constipatia.

La cina
Germenii nu se asociaza la aceeasi masa cu proteinele de origine animala. Germenii pot fi amestecati cu miere. De asemenea, peste ei se poate adauga ulei de masline sau putin sos, in nici un caz grasimi saturate, hidrogenate sau partial hidrogenate, de genul maionezei. Cel mai bine este sa ii mancam intre mese. Chiar una dintre mese – cea de seara – poate fi inlocuita cu germeni. Germenii nu contin colesterol, sunt hipocalorici, fiind recomandati bolnavilor cu ateroscleroza si celor care vor sa slabeasca.

Vitamine
100 g germeni de grau contin 40 de calorii,
10 g apa, proteine, lipide, 55 g glucide (din care 35 g amidon si 20 g glucide solubile), fibre alimentare. Germenii de grau pot fi mancati atunci cand au 1-2 milimetri. Sunt una dintre cele mai bogate surse de vitamine din complexul B. Doua linguri de germeni de grau asigura doza zilnica recomandata de fibre alimentare. 100 g germeni contin 22 mg vitamina E, aproximativ 15% din necesarul zilnic. Consumul de germeni de grau creste acuitatea vizuala si fortifica sistemul imunitar.

Lucerna
Germenii de lucerna sunt o sursa importanta de antioxidanti – potasiu, vitamine din grupa B, vitamina E, acid folic, betacaroten. De aceea sunt recomandati in incetinirea procesului de imbatranire. Sunt si un foarte bun mijloc de detoxifiere a organismului. Germenii de lucerna contin calciu si fosfor, fiind recomandati pentru mentinerea sanatatii sistemului osos si a danturii. Persoanele cu colon sensibil, care nu suporta germenii de grau, ii pot incerca pe cei de lucerna. 100 de grame de germeni proaspeti nu au decat 24 de calorii, ceea ce ii face de neinlocuit in dietele de slabit.

Soia
Germenii de soia contin proteine, lipide, fibre alimentare, fier, calciu, sodiu, potasiu, fosfor, vitamina C si doar 49 de calorii la 100 de grame. Spre deosebire de germenii de grau, cei de soia sunt consumati cand au doua frunzulite. Germenii de soia contin izoflavone, hormoni vegetali care previn osteoporoza la femeile la menopauza. Fibrele alimentare din soia au un rol protector in dezvoltarea diabetului non-insulino-dependent. Datorita efectului lor de scadere a nivelului colesterolului, proteinele din soia pe zi contribuie la reducerea incidentei afectiunilor cardiovasculare. Studiile au aratat, de asemenea, ca produsele pe baza de soia previn aparitia cancerului de prostata, de colon sau de san.

Sfatul medicului

"Germenii de porumb contin vitamine, enzime, saruri minerale, carbohidrati, lipide, zeina, un antioxidant puternic, care ajuta la reducerea stresului oxidativ. Uleiul din germeni de porumb nu este atat de valoros din punct de vedere nutritional. Contine multe grasimi polinesaturate si este foarte sensibil la rancezire, de aceea nu este recomandat pentru prajit. Daca il folosim in salate are aceleasi proprietati ca si uleiul de floarea-soarelui. Uleiul din germeni de porumb contine mai multi acizi grasi omega 6 decat omega 3", afirma prof. dr. Gh. Mencinicopschi. Dezechilibrul dintre acizii omega 3 (grasimi bune) si cei omega 6 (grasimi daunatoare) constituie punctul de plecare pentru bolile cronice, afectiunile cardiovasculare, obezitate.
"Graul incoltit este un stimulator extrem de important al activitatii vitale a organismului uman, datorita continutului bogat in complexul de vitamina B si in multe alte vitamine, cat si a diferitilor fermenti (enzime) necesare pentru reglarea proceselor intime din organism. In multe boli, dupa o saptamana-doua de consum al boabelor incoltite de grau, la oamenii de orice varsta se constata o vizibila imbunatatire a starii de sanatate si apoi o insanatosire completa... Folosirea acestei metode nu este periculoasa si este foarte eficienta". Iar doctorul francez Jean Valnet in lucrarea sa, "Tratamentul bolilor prin legume, fructe si cereale" (Ed "Ceres", Bucuresti, 1991), scrie: "(...)exceptionala bogatie a constituentilor lui (a graului - n.r.) autorizeaza cercetatorii care s-au aplecat asupra problemelor sanatatii sa afirme ca ar da o grea lovitura dezvoltarii tot mai accentuate a diabetului, a asteniilor, a nevrozelor, a nevritelor, a bolilor cardiovasculare, a cazurilor de cancer".
Parintele pregatea grau incoltit zilnic si il consuma umed sau sub forma unor turtite facute de dumnealui. Dar acest mod de folosire a graului incoltit ingreuna si limita posibilitatea utilizarii lui pe timpul calatoriilor sau deplasarilor in alte localitati. Pentru a inlatura aceste pierderi si a veni in ajutorul consumatorilor, fiul sau - ing. Nicolae Gazea - impreuna cu feciorul sau, Constantin, si dl Cristea Marin au facut o inventie: fulgi de grau incoltit. Produsul este brevetat si premiat la Salonul International de Inventii din Iasi, octombrie 1996, obtinand Medalia de Aur. De asemenea, in noiembrie 1998, la Salonul International de Inventica de la Bruxelles, a obtinut inca o Medalie de Aur. Acest produs se gaseste in comert sub numele de "Granovit" - fulgi de grau germinat. Se poate cumpara la mai toate magazinele alimentare din Iasi si in multe alte localitati. (Fara indoiala si in Bucuresti). "Granovitul" pastreaza insusirile si intreaga valoare nutritiva si medicinala a graului incoltit umed. Nu de mult, aceiasi cercetatori au scos inca un sortiment: "Musli-granovit", care se gaseste deja in comert.
Tratamentul cu grau incoltit                                                                                             Germenii de grau (graul incoltit) sunt seminte care trec din starea de viata latenta in stare activa, proces care determina o serie de transformari biochimice si de structura. In acest moment, samanta incoltita contine maximum de substante folositoare organismului uman. Iata cateva cantitati de minerale usor de asimilat de catre organism, continute de 100 grame germeni de grau: fosfor (1050 mg%), magneziu (342 mg%), calciu (71 mg%). La aceste minerale se adauga vitaminele: A, B, E, K, D, PP, enzime si anumiti hormoni vegetali, cu structura foarte putin cunoscuta, care au efecte terapeutice extraordinare.
Durata curei
Pentru a observa primele efecte ale consumarii graului incoltit este necesara trecerea a 3-4 saptamani. Stabilizarea efectelor apare, insa, dupa 2-3 luni si 6-12 luni in cazul persoanelor devitalizate sau care sufera de afectiuni grave.
Doza de grau consumata zilnic
Doza terapeutica la adulti este de 3-6 linguri pe zi; la copii cu varste cuprinse intre 7 si 14 ani, doza este de 1-2 linguri pe zi; la copii de 2-6 ani, doza este de 1-3 lingurite pe zi.

Administrarea
Administrarea germenilor de grau se face dimineata, pe stomacul gol. Graul incoltit se da prin masina de tocat, pentru a fi maruntit, dupa care se amesteca cu miere. Exista si o serie de retete de combinare a graului germinat cu alte alimente-medicament.
Primele efecte care se observa la aceasta cura sunt: oprirea caderii parului, marirea sau refacerea acuitatii vizuale, imbunatatirea coordonarii miscarilor, intarirea dintilor, infrumusetarea pielii, reglarea activitatii nervoase (germenii de grau au si un efect usor sedativ), marirea vitalitatii.

Indicatii
Graul incoltit este indicat in: crestere, tratamentul intarzierilor de crestere la copii;  boli de piele (acnee, eczeme, afectiuni infectioase recidivante); imbatranire, imbatranire prematura; afectiuni hepatice; subponderalitate (are efect reglator asupra greutatii corporale);  la femei - in cazurile de estompare a caracterelor feminine: talia ingusta, bazinul larg, vocea subtire, lipsa pilozitatilor (parului) din zona abdomenului, spatelui, faciala etc; tromboflebita; arterita; tumori ale stomacului, tumori in general; cancer;  afectiuni oculare; afectiuni respiratorii recidivante (inclusiv astm si bronsita); impotenta si sterilitate masculina (pentru barbatii cu vitalitate generala foarte scazuta); amenoree, dismenoree (la femeile cu o constitutie fragila, anemice); anemie, lipsa de calciu si magneziu; dureri de cap, migrene, insomnie.
Contraindicatii ale curei cu grau incoltit
Germenii de grau sunt contraindicati persoanelor care se confrunta cu dezechilibre cauzate de excesul de hormoni estrogeni in organism. In consecinta, femeile cu ciclu menstrual foarte abundent, barbati cu tendinta spre efeminare vor folosi cu prudenta acest remediu-minune, care in cazul lor ar putea sa accentueze anumite probleme.
Sortimente de grau germinat ce se gasesc in comert
In comert se gaseste grau incoltit in urmatoarele forme de prezentare: pulbere obtinuta prin uscarea si macinarea graului incoltit si apoi uscat; fulgi obtinuti prin prelucrarea mecanica a boabelor de grau incoltit; diferite combinatii de fulgi sau pulbere de germeni de grau cu fructe uscate (catina, fructe de padure, fructe exotice). Evident, nici unul din aceste produse nu are puterea curativa a boabelor de grau proaspat germinate si date prin masina de tocat.




Sunt abonata permanent la revista dvs. si urmaresc paginile de sanatate naturiste. Fiind in posesia unui tratament pe care il administrez anual (am hepatita cronica toxica activa), la intervale de cateva luni, am hotarat sa il ofer pentru publicare celor bolnavi, sa-i ajut sa se vindece. Ingredientele le-am gasit intr-o revista ruseasca, unde se relata vindecarea spectaculoasa a unui caz de cancer, cu ajutorul plantei Aloe Vera. Citez: "Bolnava Saiber Maria a fost internata in Institutul Oncologic din Moscova, cu diagnosticul cancer uterin, in stadiul metastaze. S-a facut iesirea din spital cu mentiunea "nevindecabila". In septembrie a aceluiasi an, bolnava a venit la Moscova pentru consultatii la acelasi institut. La examinare, s-a constatat ca este complet sanatoasa si a crescut in greutate cu 22 kg. Intrebata cu ce s-a tratat, ea a declarat ca a luat un amestec de aloe (Vera Sabur sau Stolotnic) trecuta prin masina de carne. Planta trebuie sa aiba varsta de 3-5 ani.
Inainte de a se taia frunzele, planta nu trebuie udata timp de 5 zile. Modul de administrare: 3 lingurite (o lingurita cu doua ore inainte de fiecare masa), vreme de o saptamana, pe urma doar cate o lingurita, dimineata. Durata minima a tratamentului este de 2-3 saptamani (15 zile este ideal). Cu aceeasi reteta se trateaza si se vindeca foarte repede si alte boli: gripa, anghina pectorala, colita, orice afectiune a ficatului, tromboflebita, eczema de orice fel, astmul, alergiile, infectiile cronice ale pielii, paralizia, reumatismul, astenia nervoasa, alcoolismul, inflamatiile etc. Acest amestec in aceleasi doze se poate administra si in tratarea bolilor de plamani, a ulcerului gastric si ale organelor interne afectate de procese inflamatorii si ulceroase, cronicizate. O particularitate importanta a amestecului consta in aceea ca in primele zile ale tratamentului bolnavul capata o pofta de mancare neobisnuita.
* Reteta preparatului de aloe (
1,500 kg): 0,300 kg aloe, 0,500 kg miere de mai, 0,700 l vin rosu (negru) 13-16gr.. Planta se da prin masina de tocat carne, se amesteca cu mierea si vinul de casa negru sau rosu. Se tine intr-un borcan (in beci sau la frigider) timp de 5 zile, la loc intunecos si rece.
Bolnava din scrisoarea citata a luat urmatorul amestec:
1,500 kg Sabur (aloe), 2,5 kg miere de mai, 3 l vin negru de casa. Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa va ajute in toate.

Este vorba de 13 produse noi, adevarate miracole in prevenirea, stoparea si chiar vindecarea unui larg spectru de afectiuni. Iata-le:
1. Germeni de grau - capsule: previn multiplicarea celulelor tumorale, protejeaza ficatul, cresc oxigenarea celulara, au efect tonifiant;
2. Germeni de ridichi - capsule: sunt un antibiotic natural, antiinflamator, antimicotic, antiparazitar, favorizeaza eliminarea calculilor biliari si renali;
3. Germeni de lucerna - capsule: stopeaza procesele de malignizare a tesuturilor, dizolva acidul uric din articulatii, sunt benefici in guta, artrita, reumatism; au un continut insemnat de hormoni vegetali, stimuleaza lactatia femeilor care alapteaza. De peste doua mii de ani, arabii au cultivat lucerna si au numit-o parintele tuturor alimentelor, nici un fruct si nici o planta nu contine atatea enzime indispensabile digestiei!
4. Germeni de broccoli - capsule, previn aparitia si dezvoltarea cancerului. Sunt recomandati in cancerul de tract digestiv, pulmonar, de vezica urinara, de prostata; sunt eficienti in eradicarea infectiei cu helicobacter pylori (o bacterie suspectata de declansarea ulcerului duodenal), sunt o sursa crescuta de calciu (similar laptelui nepasteurizat), imbunatatesc circulatia sangelui si metabolismul celular, sunt antiinflamatorii.
5. Germeni de grau alac (un grau care contine mai putin gluten si mai multa proteina necesara functionarii creierului) - capsule: sunt o sursa deosebit de importanta de seleniu, cu rol antioxidant, protector si intaritor al sistemului nervos, eficienti in eradicarea infectiei cu candida, cresc capacitatea de regenerare, sprijina dezvoltarea muschilor, se pot recomanda si in boala celiaca (intoleranta la gluten);
6. Germeni de floarea-soarelui - capsule: purifica, detoxifica, hranesc, oxigeneaza pielea, permit dobandirea unui tegument sanatos;
7. Germeni de samburi de dovleac - capsule: trateaza, prin acidul linoleic, prostata si vezica urinara, inhiba multiplicarea bacteriilor in tubul digestiv, previn ingrasarea, purifica si detoxifica sangele;
8. Germeni de hrenita (creson) - capsule: contin iod organic, esential in functionarea glandei tiroide; au efect diuretic, hipotensor; au efect afrodisiac, cresc potenta, sunt benefici in tratamentul hemoroizilor, antialergici;
9. Germeni de sparanghel - capsule: curata canalul renal, iar prin continutul de asparagin refac echilibrul acido-bazic in sange, dizolva si previn depunerea de acid uric in rinichi, inlatura edemele membrelor inferioare, amelioreaza durerile reumatice;
10. Germeni de varza rosie - capsule: contin calciu in aceeasi concentratie cu laptele nepasteurizat, intaresc oasele, dintii, ganglionii limfatici; impiedica si combat cancerul, varza rosie fiind considerata planta cea mai eficace in combaterea cancerului esofagian, de stomac, de rect, respectiv cancerul de colon; un rol important il are si in cancerul de vezica, in cel de prostata si in cel al cancerului de plaman; impiedica dezvoltarea tumorilor estrogen - dependente, cum ar fi unele tipuri de cancer al sanului si al pielii;
11. Germeni de varza creata - capsule: au un efect extraordinar in reglarea activitatii insulinei si in sustinerea pancreasului, ocupa un loc insemnat in tratarea diabetului de tip 2;
12. Germeni de morcovi - capsule: leaga substantele toxice, prevenind integrarea lor celulara; amelioreaza problemele de acuitate vizuala, in special in nictalopie (slabirea acuitatii vizuale nocturne), sprijina activitatea detoxifianta a ficatului, stimuleaza functia suprarenalelor si a pancreasului;
13. Cyto flavin: o combinatie extrem de eficienta intre flavonoide si germeni de lucerna, germeni de broccoli si germeni de grau, cu efecte cumulate in tratamentul tumorilor maligne.

 

Nalba Malva vulgaris

Familie: Malvaceae                                                                                                                         Denumire populara: Casul popii, Cas, Nalba-marunta, Nalba-mica                                                Descriere: Nalba cu frunze mici, nalba mica (casul popii), creste pe zidurile vechi pe langa drumuri, pe terenurile parasite, pe langa garduri. Este o planta anuala, cu tulpina partial taratoare. Frunzele sunt aproape rotunde, dintate, iar florile, de culoare roz, asezate cate una sau mai multe la subtioara frunzelor. Fructul este o capsula de forma unui cas.Se recolteaza frunzele, florile, tijele, din iunie pana-n septembrie. Deoarece prin uscare mucilagiul se pierde, cel mai bine este sa se utilizeze nalba cat mai proaspata. Are valoare si planta uscata. Nalba-mare (nalba-alba), Althae officinalis, este o planta ierboasa, vivace, inalta de 80-150 cm, ramificata si acoperita cu peri moi. Radacina este groasa, fuziforma, galbuie la exterior si alba in interior, cu striuri longitudinale. Frunzele sunt alterne, ovale, intregi sau lobate. Cele superioare au trei lobi, iar cele inferioare, 5 lobi. Sunt moi, carnoase si lung petiolate. Atat tulpina, cat si frunzele sunt alb catifelate, datorita perilor fini, scurti. La subtioara frunzelor si la extremitatea ramurilor, se gasesc florile mari, lung pedunculate, de culoare alba sau usor roz (2,5-3 cm in diametru), cu petale slab stirbite la varf. Caliciul dublu, cel extern cu 6-9 lobi. Florile sunt regulate, pentamere. Fructul - capsula - turtit; atat frunzele cat si radacina au un miros slab caracteristic si gust mucilaginos. Infloreste din iulie pana in septembrie. Creste prin locuri umede, uneori slab saruturoase, in luncile apelor, pe marginea raurilor, mai ales in regiunea Dunarii.
Recoltare: Se recolteaza florile, frunzele si radacinile decorticate.Florile si frunzele se recolteaza fara codite, in lunile iulie-august. Se ususca la umbra in incaperi aerisite, intinse in straturi subtiri. Dupa uscare, florile se pastreaza in saci de hartie sau lazi captusite cu hartie, iar frunzele in sacu de panza. Radacinile se recolteaza cand ajung la 10-15 cm lungime, adica de la plante care au cel putin 2 ani. Recoltarea lor se face in lunile martie-aprilie si octombrie-noiembrie. Dupa recoltare, radacinile trebuie decorticate (curatate de coaja pana la stratul alb, taiate in fragmente mici si uscate la soare ori in incaperi incalzite, la 40 grade C).Inainte de uscare, nu se spala. Dupa uscare, radacinile se pastreaza in saci de panza sau hartie, in incaperi uscate.
Principii active: Radacina: mucilagii, acizi uronici, amidon, zaharuri, asparagina, pectine, betaina, tanin, substante rezinoase. Florile si frunzele contin: flavonoide, tanin si mucilagii. Florile trebuie sa fie de culoare alb-roz si sa aiba calciu. Frunzele trebuie sa fie de culoare verde, sa nu aiba petiolul mai lung de 2 cm; nu se admit resturi de tulpina. Radacina trebuie sa fie de culoare alba, dupa decorticare. In acelasi scop si avand aceleasi principii active, se mai folosesc si frunzele si florile recoltate de la Nalba de cultura.
Actiune farmaceutica: Secretolitic, emolient, expectorant, antiinflamator al aparatului respirator, renal si gastro-intestinal.
Indicatii: Glosite, laringite acute, bronsite, traheite, infectii renale, rani, ulcere, amigdalite. In caz de rani deschise, baile de nalba impreuna cu frunze proaspete de patlagina sunt eficiente. In cancer de laringe, chair atunci cand prezinta afonie (lipsa vocii), nalba este eficienta. Se face gargara cu ceai de nalba caldut in timpul zilei, iar resturile de la ceai, amestecate cu faina de orz, se pun ca prisnita peste noapte in regiunea gatului. Se vor utiliza 2 1/2 l ca ratie zilnica. Planta se marunteste, se tine peste noapte in apa rece (1 lingurita cu varf de planta la o cana de 250 ml apa rece). Dimineata se strecoara si se incalzeste usor pe baia de apa calda, apoi se pastreaza intr-un termos. Se beau 4 cani pe zi. Cu restul ceaiului se face gargara. Pentru senzatia de uscaciune a cavitatii bucale, ceaiul de nalba se utilizeaza frecvent sub forma de gargara.
Mod de utilizare: Infuzie, macerat: o lingura cu varf de planta la 1/4 litru de apa se tine peste noapte in apa rece si se incalzeste usor dimineata (30-40 grade C). Baia de maini si de picioare: un pumn cu varf de nalba se lasa la inmuiat, intr-o galeata cu 5 l apa rece timp de 12 ore. In ziua urmatoare se incalzeste putin (30-40 grade C). Baia dureaza 20 de minute. Prisnita: Reziduul de la prepararea ceaiului se incalzeste putin in apa, se amesteca cu faina de orz, se pune peste o bucata de panza si se aplica calda.


Urzica (Urticae dioica)

Exista doua soiuri: urzica mare, cea care este comercializata in general prin trustul Plafar, si urzica mica, care se foloseste in alimentatie primavara si serveste la "primenirea sangelui", dupa expresia populara. Ambele soiuri au aceleasi intrebuintari in medicina traditionala, dar urzica mica este ceva mai activa si urzica pielea mai puternic decat cealalta.

Utilizari: - Salate: Urzicile foarte tinere se pot utiliza si sub forma de salata, asociate cu papadie sau laptuci, cu putin ulei si lamaie.
- Suc de frunze proaspete: 2-3 linguri/zi ca diuretic in boli de rinichi si vezica, in hemoroizi, hemoptizii, epistaxis. Extractele de urzica antreneaza in circulatie acidul uric din tesuturi si provoaca o eliminare renala abundenta a acestuia. Sucul de urzica poate fi adaugat la toate retetele de sucuri prescrise persoanelor anemice sau femeilor cu pierderi mari de sange menstrual. Sucul de urzici are proprietati tonifiante asupra parului: dupa spalare, se clateste parul cu suc proaspat sau cu decoct (5 linguri la un litru de apa).
Sucul proaspat sau decoctul se pot utiliza si ca gargara in amigdalite, gingivite, afte bucale, avand si efect dezodorizant (anihileaza mirosul neplacut).
In diabetul zaharat, cel mai eficient este un amestec in parti egale de frunze de: urzici, nuc, dud, teci de fasole si frunze de afine (uscate), macinate in rasnita electrica si administrate o lingurita (
5 g) de patru ori pe zi, sublingual; se sug 15 minute, apoi se inghit cu apa.
- Preparate culinare pe baza de urzici. Consumul de urzica previne formarea tumorilor maligne, in special a cancerului gastric. Sunt indicate in gastritele cauzate de abuzul de tutun si cafea. Sunt hipertensive si antiaterosclerotice, fiind indicate persoanelor care sufera de hipotensiune, arterita sau alte afectiuni vasculare.
- Seminte de urzica. In Evul Mediu, semintele de urzica au constituit un remediu apreciat in geriatrie, ca tonifiant si reintineritor. Macerand sapte zile
50 g seminte intr-un litru de vin rosu, se obtine un bun fitogeriatric si tonic general, administrat persoanelor in varsta cate o lingurita inainte de mese.
- Tonic metabolic si muscular, recomandat tinerilor si sportivilor: 3 parti frunze de urzica uscate si 7 parti afine-fructe (macinate). O lingura amestec la doua cani cu apa rece se macereaza 24 ore si se bea 1/2 ceasca de trei ori pe zi.
Extern: - Lumbago, sciatica si afectiunile reumatismale se trateaza prin perierea cu urzici tinere a locurilor dureroase, timp de doua-trei zile. Se obtine o senzatie placuta de incalzire locala. Pacientul nu are voie sa vina in contact cu apa rece si va ramane in repaos, bine invelit.

Spanacul
(Spinacia oleracea) Pe langa gustul lui agreabil, spanacul este apreciat si folosit in alimentatia de primavara datorita compozitiei sale bogate in saruri minerale si in vitaminele A, E, B1, B2, B6, C, K. Este sarac in protide, 2%; glucide, 7%; lipide, 0,5% si are valoare energetica foarte mica, 18 Kcal/100 g. Originar din Asia Centrala, in Europa a fost adus din Persia de catre arabi, mai intai in Spania, apoi s-a raspandit in celelalte tari, incepand cu secolul al Iv-lea.

Utilizari: Consumat in diferite preparate in regimul alimentar al copiilor, batranilor si convalescentilor.
Salata verde din frunze de spanac, suc de lamaie, putin ulei si sare dupa gust.
Suc de spanac, 1 pahar in fiecare dimineata in depresiile fizice si nervoase.
Extractul de spanac (100 ml suc proaspat) in adaos cu
30 g polen apicol (pulbere) stimuleaza secretia pancreatica.
Vin tonic: 750 ml vin rosu si 200 ml suc de spanac. Se recomanda o lingura de trei ori pe zi, inainte de mese.
Semintele de spanac macinate fin (
100 g), in adaos cu miere (400 g), administrate o lingurita de trei ori pe zi, au efect laxativ in constipatie habituala si hemoroizi.
Alte indicatii: anemie, astm bronsic, cardiopatie ischemica, diabet zaharat, gripa, obezitate, menstruatie abundenta, hipertensiune arteriala, palpitatii, ateroscleroza, remineralizant, vermifug etc.
Contraindicatii: nu se recomanda consumul unor mari cantitati de spanac in cazul persoanelor cu afectiuni hepatice, reumatism, litiaza renala, inflamatii intestinale.


Stevia(Rumex patienta)

Stevia este o planta ierboasa, cu frunze alungite, de culoare verde, care poate creste spontan, mai ales in regiunile umede, in vaile raurilor, la liziera padurilor sau cultivata (in tara noastra, pe suprafete restranse, in Oltenia si Moldova). Este bogata in saruri de calciu, potasiu, fier, magneziu, vitamina C, avand aceleasi indicatii ca si spanacul.
Are actiune laxativa prin acidul crisofanic.
Maceratul (24 ore) din 20-
30 g frunze proaspete tocate, la un litru de apa, are efect diuretic, depurativ si laxativ. Cel mai frecvent se prepara sub forma de ciorbe sau mancaruri.

Untisorul
(Ficaria ranunculoides) Este o planta mica, herbacee, vivace, cu frunze rotunde, lucioase si carnoase, de culoare verde. Sunt utilizate frunzele, dar si radacinile, pentru proprietatea lor de a ameliora circulatia venoasa. Sunt indicate in tratamentul hemoroizilor sau al varicelor. Se prepara ca salate sau ciorbe.

Loboda de gradina
(Atriplex hortensis) Loboda este o planta cu frunze catifelate, elastice si fara luciu, de culoare rosie-visinie (sau verde). Este rezistenta la frig si apare primavara, devreme. Principalii constituenti sunt similari cu cei ai spanacului. In gastronomie, frunzele sale sunt utilizate in special pentru ciorbe. Are proprietati depurative, diuretice, remineralizante, vitaminizante, fiind indicata in afectiuni ginecologice, hepatice si renale. Semintele au efect purgativ (1/2 lingurita pulbere, de doua ori pe zi).

Salata verde
(Lactuca sativa) Productia de salata verde de cultura a crescut in ultimii 30 de ani intr-un ritm geometric. Salata verde provenita din specia salbatica Lactuca scarola a fost cunoscuta si cultivata din vremuri indepartate de catre egipteni, greci si romani. In prezent, se cultiva in toate tarile globului, avand o perioada de vegetatie redusa.
Aceasta crestere spectaculoasa a consumului se datoreaza proprietatilor si compozitiei sale. Saraca in protide si substante grase (1-2%), este bogata in minerale si, mai ales, in fibre vegetale care previn cancerul de colon.
Se consuma ca atare, sub forma de salate, in amestec cu alte legume crude, ulei, sare si suc de lamaie.
Folosita abundent la masa de seara, favorizeaza instalarea unui somn linistit, combate constipatia si provoaca evacuarea bolului alimentar in dimineata urmatoare.
Maceratul (24 ore) din
80 g frunze de salata tocate la un litru de apa are efect antiseptic, calmant, diuretic. Se indica in inflamatii intestinale, nefrita, hiperexcitabilitate nervoasa si sexuala, psihoastenie. Semintele sunt indicate, in general, in afectiuni respiratorii, fiind calmante ale tusei si antiasmatice. 100 g seminte macinate fin, in adaos cu 400 g miere, se administreaza o lingurita pe zi, dimineata.


Patrunjelul(Petroselinum crispum)

Originar din zonele limitrofe cu Marea Mediterana, patrunjelul este nelipsit din bucataria gospodinelor. Se foloseste la aromatizarea diferitelor mancaruri, insa putini sunt cei care stiu ca aceasta planta poseda virtuti terapeutice importante in hipertensiuni, dismenoree, alcoolism, tabagism, afectiuni renale si intoxicatii alimentare.
Frunzele si radacina sunt bogate in saruri minerale: sodiu, potasiu, calciu, fosfor, fier; vitamine: A, C, B1, B2.
Aceasta compozitie explica proprietatile remineralizante si tonifiante ale patrunjelului. S-a pus in evidenta si un fitohormon-estrogen: apiolul, care intra in compozitia unor preparate farmaceutice.

Utilizari: Se consuma in diverse preparate culinare sau salate de cruditati ca tonic, aperitiv si stomahic.
In tumori maligne se administreaza
40 g frunze proaspete de patrunjel, asociat cu regimul Oschawa si alte remedii.
Radacina maruntita foarte bine si amestecul de frunze, radacina si seminte, foarte bine macinate, administrate inainte de mese, o lingurita sublingual 7-10 minute, au actiune hipotensiva, antiastmatica, diuretica.
Frunzele: Contra manifestarilor alcoolismului sau tabagismului este indicat consumul a 20-30 g/zi frunze de patrunjel proaspete. In plus, face sa dispara si mirosul urat al gurii.
Sucul de planta verde (100-150 ml/zi) se ia cu cateva zile inainte de menstruatie, ca emenagog in caz de menstruatii neregulate si dureroase. Se pot adauga
20 g polen apicol.
Semintele (un varf de cutit inainte de mese) au efect afrodisiac.
Extern: - Contra pistruilor se fac aplicatii de doua-trei ori pe zi, 20 de zile, cu suc proaspat.
Pentru a favoriza disparitia echimozelor: se aplica pe piele cataplasme cu planta tocata. Aceasta metoda se poate aplica cu succes si in purpura trombocitopenica idiopatica, alaturi de alte remedii.
Spalaturi vaginale antileucoreice cu macerat (24 ore) din
30 g planta maruntita la 100 ml apa.
In final, trebuie precizat ca primavara sunt numeroase situatiile in care oamenii sufera de guturai, raceala, gripa sau viroze respiratorii. Astfel de manifestari patologice, dupa cum se stie, sunt specifice sezonului rece. Daca ele apar si in perioada de trecere la caldura, aceasta arata o sensibilitate exagerata la curenti de aer, apa rece sau alte situatii favorizante. Aceasta sensibilitate este cauzata de cele mai multe ori de o alimentatie neadecvata sezonului cald, bogata in grasimi animale, carne, branzeturi etc., care "incarca" excesiv organismul.
Unele din "canalele fiziologice" ale organismului vor fi "blocate" de reziduurile alimentare, capacitatea de reactie a organismului va scadea, iar germenii patogeni vor gasi un mediu propice de dezvoltare. Prin: febra, transpiratii, greata, varsaturi, diaree, tuse, organismul cauta sa deblocheze "canalele fiziologice" si sa-si restabileasca reactivitatea. Devine astfel evidenta necesitatea respectarii unei diete in concordanta cu sezonul in care ne aflam. Cura de primavara cu verdeturi mentine organismul sanatos, viguros si puternic, in armonie cu Natura si Universul.


Mararul

Scurt istoric
Originea acestui zarzavat-minune s-a pierdut in timp. Se pare ca initial a crescut spontan, atat in sudul Europei, cat si in India si sudul Chinei, fiind luat mai apoi in cultura si raspandit in toata lumea. Era cunoscut si utilizat in vindecare si ca aliment in Egiptul Antic, in Roma si in Grecia Antica.

Boli care se vindeca cu marar
Astenie - lasati sa macereze, timp de 8 zile, 20 de linguri de seminte de marar intr-un litru de vin rosu bun. Filtrati si beti dupa fiecare masa cate un paharel din acest excelent intaritor. 
Intern:

Ciclul menstrual neregulat sau dificil, lipsa ciclului menstrual - remediul cu adevarat magic in toate aceste afectiuni este pulberea de inflorescente si seminte de marar, obtinuta prin macinarea cu rasnita electrica de cafea. Tratamentul dureaza trei luni si consta in administrarea acestei pulberi: se ia o lingurita rasa, de patru ori pe zi, pe stomacul gol, cu putina apa. In timpul acestui tratament, se reduce pe cat posibil consumul de carne, se elimina din alimentatie zaharul si inlocuitorii lui artificiali si alimentele cu aditivi sintetici.

Colici - de cum apar durerile, fierbeti circa 10 minute o lingurita de marar intr-o ceasca de lapte si beti cat puteti de cald. O sa va simtiti imediat mai bine.

Dureri menstruale - macinati fin in piua sau cu rasnita electrica de cafea inflorescente uscate de marar. Luati in fiecare zi, de trei ori, pe stomacul gol, cate o lingurita din pulberea astfel obtinuta, tineti-o sub limba vreme de cateva minute, dupa care inghititi-o cu putina apa.

Digestie dificila, varsaturi - in Vrancea si Buzau, babele mestere puneau intr-o cana de apa fierbinte seminte de marar cat se pot lua cu trei degete, lasau sa se infuzeze 20 de minute, dupa care o administrau calda suferindului. Este un excelent intaritor al aparatului digestiv.

Eczeme, eczema cauzata de disfunctii cortico-suprarenale - se piseaza foarte bine 10 inflorescente de marar, se pun intr-un borcan, se adauga rachiu de buna calitate atat cat sa le acopere complet, dupa care se inchide borcanul si se lasa la macerat vreme de 10 zile. Dupa trecerea acestei perioade, se filtreaza totul, se ia o lingurita intr-un pahar de apa de trei ori pe zi, pe stomacul gol. Pentru mai multa eficienta, in borcanul in care se face maceratia se mai adauga 2-3 inflorescente de telina si un fir de ceapa verde.

Gripa - pentru a o preveni, mestecati seminte de marar.

Hemoroizii - se tratau in Tara Fagarasului cu floare de marar. 4-5 inflorescente se pisau putin, apoi se lasau in jumatate de litru de apa de seara pana dimineata. Se bea acest leac dimineata si la pranz, cate o cana, pe stomacul gol. Hemoroizii deveneau mai putin durerosi si se puteau trata direct cu unsoare de tataneasa si filimica.

Lauzie - lauza se va intrema mai repede si va avea san bogat, daca va bea o cana de lapte in care s-a pus cat era fierbinte o lingurita de seminte de marar.

Meteorism (gaze intestinale) - inainte si dupa masa, luati cate un sfert de lingurita de seminte de marar pisate. Efectul de reducere a gazelor va fi rapid.

Osteoporoza - frunzele de marar adaugate in salatele de cruditati produc in timp ameliorari miraculoase ale acestei afectiuni. Efectul este mult mai puternic daca veti bea vreme de o saptamana pe luna preparatul obtinut prin macerarea peste noapte a unei inflorescente de marar cu tot cu seminte, zdrobita, intr-o cana de apa.

Retentie de urina - considerat drept un diuretic excelent, mararul este indicat tuturor acelora care urineaza "picatura cu picatura". Se consuma frunzele proaspete, nefierte.

Extern:
Hemoroizi - 5 linguri de seminte de marar se oparesc cu o ceasca de apa clocotita si se lasa sa stea o jumatate de ora, dupa care se fac spalari locale cu vata inmuiata in aceasta solutie.

Ochi - contra inflamatiei ochilor si a pleoapelor folositi pentru uz extern un decoct de seminte de marar (
30 g intr-un litru de apa), fierte timp de 5 minute. Aplecati-va fata deasupra vasului luat de pe foc si acoperiti-va capul cu un prosop.

Urcior - o lingura de seminte se pune intr-o cana cu apa clocotita, se acopera si se lasa sa stea 20-25 de minute. Se filtreaza si se fac tamponari cu vata cu aceasta infuzie.

Frumusete
Pentru cresterea sanilor - se macina in piua sau cu rasnita electrica de cafea 20 de linguri de seminte de marar. Pulberea astfel obtinuta se pune intr-un borcan, dupa care se toarna deasupra doua pahare de spirt alimentar indoit cu apa. Se inchide borcanul, se lasa la macerat timp de 10 zile, apoi se filtreaza. Se iau din acest preparat 3-4 lingurite pe zi, diluate in apa, pe stomacul gol. Efectele apar in maximum o luna si sunt uluitoare. Tratamentul, pentru stabilizarea efectelor, se tine sase luni la rand.

Cosuri, ten iritat - 2 linguri de seminte se pun intr-o jumatate de cana cu apa clocotita, se acopera si se lasa sa stea 20-25 de minute. Se filtreaza si se fac tamponari cu vata cu aceasta infuzie.

Tenul obosit - pentru a trata un ten obosit macinati cu o rasnita (ca pentru piper) jumatate de lingura de seminte de marar si puneti faina astfel obtinuta intr-o farfurie adanca. Turnati apa clocotita si aplecati-va putin fata deasupra aburilor, acoperind capul si vasul cu un prosop.

Contraindicatii
Inflorescentele, frunzele si semintele, mai ales in cantitati mari, sunt contraindicate persoanelor cu stomac foarte sensibil. Semintele sunt contraindicate in cancer (mai ales ovarian si mamar), chist si fibrom uterin, mastoza, hipermenoree (ciclu menstrual abundent). Se administreaza cu prudenta femeilor care au sindrom premenstrual.

Cateva secrete
Semintele de marar au un efect hormonal extrem de puternic. Ele au o actiune identica cu a hormonului estrogen. Estrogenul este hormonul care este implicat in organism in procesele de crestere si intretinere ale pielii, in producerea de secretii ale mucoaselor, in dezvoltarea caracterelor feminine. La femei, semintele de marar produc cresterea sanilor, subtierea vocii, largirea bazinului si subtierea taliei. Ele mai confera pielii finete, incetinesc ritmul de crestere si impiedica aparitia de noi fire de par in regiunea axiala, faciala, pubiana etc.

Magie
Folosirea mararului ca leac magic dateaza inca din Antichitate. Chinezii, care il utilizau pentru vindecarea multor boli, spuneau ca are un efect magic de intarire a organismului, avand proprietatea de a mentine vitalitatea si tineretea nealterate de trecerea timpului. In anumite zone ale Frantei, se crede ca ramurile de marar uscat atarnate de o grinda a casei alunga spiritele rele.
Descoperiri arheologice foarte recente, facute langa un lac din Elvetia, au aratat, insa, ca aceasta planta era cunoscuta si folosita in Europa cel putin cu 7000 de ani inainte, fiind cultivata la o distanta de sute de kilometri de tarmul Mediteranei, unde creste spontan. Interesant este si ca acest zarzavat a "migrat" foarte de timpuriu din sudul Europei catre Asia indepartata. Mararul a fost intens folosit si in medicina tibetana (Unani), si in cea indiana (Ayurveda), unde era administrat ca tonic digestiv, antiinfectios si antiinflamator. In Antichitate, romanii pretuiau in mod special mararul, care era un remediu de prim ajutor contra tulburarilor digestive si a durerilor de cap ce apareau dupa petrecerile prea imbelsugate. In medicina populara romaneasca, sucul proaspat sau decoctul obtinut din tulpinile de marar se dadea contra bolilor de inima si contra tusei, dar si pentru diverse "boli femeiesti" ori pentru "boli de pantece". O parte din secretul frunzelor sale fine, de un verde ambrat, este constituit de uleiul aromat pe care il contin, o substanta cu proprietati terapeutice exceptionale. Uleiul aromatic din marar actioneaza in special asupra sistemului digestiv si a celui nervos, dar are si alte actiuni, asa cum vom vedea in cele ce urmeaza:

Modalitati de preparare si de administrare a mararului

Pentru a obtine sucul de marar, se mixeaza (cu ajutorul mixerului electric) o mana de frunze proaspete, la care s-au adaugat 6-10 linguri de apa, dupa care se lasa jumatate de ora sa macereze si se filtreaza. Licoarea obtinuta este bine sa se consume imediat sau sa fie pastrata la frigider, dar nu mai mult de 4 ore. Sucul proaspat obtinut din frunze de marar de obicei nu se administreaza singur, ci diluat in putin suc de radacina de morcov. De regula, se ia de 2 ori pe zi cate un sfert de pahar (50 ml) de suc de frunze de marar, diluat in alt sfert de pahar de suc de morcov.

Infuzie
Se pun la macerat trei lingurite de frunze uscate sau o mana de frunze proaspete de marar, in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie combinata, care se foloseste intern (2-3 cani pe zi).

Mararul ca adaos in mancare
Adaugat in hrana de zi cu zi, mararul este deopotriva un condiment si un conservant excelent. Pus in ciorbe sau in tocanite, el prelungeste "termenul de valabilitate" al acestora cu cel putin 24 de ore, deoarece uleiul volatil pe care il contine impiedica declansarea proceselor de fermentatie. Pus in salate, in sandviciuri sau in sosuri, le face mai digerabile si le intensifica gustul. In medicina Ayurveda se face din frunze de marar tocate fin si din iaurt (putem obtine acest amestec prin mixare) un sos racoritor, care se consuma in zilele calduroase, dar si atunci cand consumam hrana picanta, uscata sau fierbinte.

Tratamente interne

* Hipoaciditate, indigestie - se consuma cantitati moderate (1 lingurita) de marar verde tocat inainte de masa sau la felul intai. In doze medii si mici, mararul este un excelent stimulent al secretiei de sucuri gastrice si de bila, ajutand la procesul digestiv. Interesant este ca, in doze mari, mararul are efectul opus, inhiband secretia de sucuri gastrice si fiind foarte util in tratarea gastritei hiper-acide.
* Gastrita hiperacida - se pun 2-4 lingurite de marar taiat marunt in 250 ml de iaurt (de preferinta de tip Bifidus) si se amesteca folosind mixerul electric, dupa care se lasa 40 de minute sa se intrepatrunda componentele. Se consuma acest remediu pe stomacul gol, de doua ori pe zi. Asupra majoritatii suferinzilor de gastrita acest remediu are efecte calmante ale durerii, reduce secretia acida, normalizeaza digestia si apetitul.
* Balonare, colita de fermentatie - substantele volatile continute de marar impiedica dezvoltarea in exces a bacteriilor din intestin, prevenind formarea de gaze si aparitia colicilor abdominale. Se face o cura cu o durata de o luna, timp in care se consuma la fiecare masa cate o lingurita de frunze proaspete de marar tocate marunt.
 * Colita de putrefactie - inainte de fiecare masa se consuma o salata de varza, de castraveti sau de salata verde, in care se adauga 2 lingurite de marar tocat si o lingurita de otet de mere. Tratamentul se face vreme de 1-2 luni si are un efect de reglare a florei intestinale foarte rapid si sigur.
* Candidoza digestiva - se consuma zilnic jumatate de litru din preparatul cu marar si iaurt Bifidus, descris la gastrita hiper-acida. Se face o cura de 30 de zile cu acest remediu care, desi pare foarte simplu, are o actiune extrem de complexa. Frunzele de marar contin substante aromatice cu un efect antifungic foarte puternic, in timp ce iaurtul Bifidus reface flora digestiva normala, ceea ce duce la inhibarea dezvoltarii tulpinilor agresive de Candida.
* Diskinezie biliara - substantele amare si uleiul esential continut de frunzele de marar stimuleaza varsarea bilei in colecist. Se consuma cate 50 ml de suc de marar, de doua ori pe zi, in cure de 2 saptamani. Tratamentul are si efecte antiinflamatoare asupra vezicii biliare, ceea ce il recomanda si ca adjuvant in colecistita.
* Sughit, spasme digestive - la nevoie, se mesteca indelung cateva tulpini de marar. Este un remediu folosit cu succes inca din evul mediu, cand era administrat in timpul banchetelor pentru a preveni disconfortul mesenilor. Explicatia eficientei sale este existenta unor substante in marar cu efecte antispastice puternice. Daca tratamentul acesta nu da totusi rezultate, se poate recurge la unul mai puternic: se opareste o lingurita de seminte de marar cu o cana de apa clocotita, se lasa la infuzat vreme de 10 minute, apoi se filtreaza si se consuma infuzia astfel obtinuta, cat de calda posibil. Efectul calmant digestiv si antispastic al acestui remediu este foarte rapid.
* Adjuvant in cistita si in nefrita - consumarea a 50 ml de suc proaspat de marar (obtinut prin metoda descrisa in acest articol), de 2-3 ori pe zi, in cure de doua saptamani, are un foarte bun efect antibacterian si antifungic asupra aparatului urinar. Conform unor studii recente, sucul de frunze de marar este si un puternic diuretic si stimulent al activitatii rinichilor, ajutand la prevenirea si la combaterea calculozelor renale.
* Infectie cu stafilococ auriu - un studiu facut de o echipa de cercetatori din India si din Argentina, sub conducerea dr. Gurdip Singh, a pus in evidenta o puternica actiune antibiotica a frunzelor si a semintelor de marar. Ca adjuvant in infectia cu Staphylococcus aureus, se administreaza sucul din frunze, cate 100 ml pe zi, in doua reprize, in cure de 2 saptamani. Suplimentar, se administreaza si uleiul volatil de marar (se gaseste in magazinele naturiste), cate 4 picaturi, de trei ori pe zi. Ambele remedii au efecte antibiotice puternice, avand o eficienta demonstrata si contra altor bacterii, cum ar fi Bacillus cereus sau Pseudomonas aeruginosa.
* Alaptare, refacere rapida dupa nastere - frunzele de marar proaspete, mestecate zilnic de femeile care au nascut de curand, sunt un excelent tonic fizic si nervos, ajutand la recapatarea apetitului, stimuland secretia lactica, imbunatatind calitatea laptelui, favorizand resorbtia tesuturilor aparute "in plus" in timpul graviditatii. Pentru a spori secretia de lapte, un remediu simplu si uluitor de eficient este sandiviciul cu marar, adica painea unsa cu unt si presarata cu putina sare si cu mult marar tocat fin. Se consuma acest "medicament" dimineata si seara. Efectele de stimulare a lactatiei sunt cel mai adesea impresionante.
* Postmenopauza - frunzele de marar contin mici cantitati de estrogen, hormonul feminin care incetineste foarte mult procesele de imbatranire, catifeleaza pielea, face ca pilozitatile sa creasca mult mai lent, ajuta la mentinerea fermitatii tesuturilor si previne uscarea mucoasei vaginale. Salatele asezonate cu mult marar sunt asadar recomandate in aceasta perioada a vietii, cand, in general, zarzavaturile si legumele proaspete sunt mai necesare ca oricand.
* Osteoporoza - dupa varsta de 40 de ani, consumul de marar verde, dar si de alte alimente cu efecte usor estrogene, cum ar fi uleiul de masline, graul germinat sau semintele de fenicul, este o excelenta premisa pentru prevenirea pierderii de substanta osoasa. Macar de doua ori pe an, primavara si la sfarsitul verii, faceti o cura cu salate de cruditati, pe care sa le asezonati cu marar din belsug (minimum 20 de grame pe zi).
* Obezitate, retentie de lichide - mararul verde are efect diuretic puternic si regleaza apetitul alimentar, fiind recomandat in mod special atunci cand vrem sa slabim. Se face o cura cu suc de marar, din care se administreaza cate 50 de ml, de doua ori pe zi, cu 5 minute inaintea mesei de pranz si a cinei. Cura dureaza 2 luni si se poate relua dupa o pauza de 3 saptamani. Atunci cand simtiti apropierea iminenta a unui "acces de foame", mestecati foarte lent si indelung cateva fire de marar proaspat. Are efecte calmante psihice si regleaza apetitul.
* Dureri de cap - in medicina traditionala a popoarelor europene nordice, mararul este renumit pentru efectele sale echilibrante asupra sistemului nervos. Mestecarea catorva tulpini verzi de marar combate eficient durerile de cap (inclusiv cele insotite de ameteala si de varsaturi), reda acuitatea si claritatea simturilor celor surmenati.
* Adjuvant in insomnie - flavonoidele si unele oligoelemente continute in marar stimuleaza productia asa-numitilor "hormoni ai somnului" (de fapt sunt niste neurotransmitatori eliberati de catre scoarta cerebrala). La masa de seara se recomanda, asadar, o salata de cruditati in care sa punem macar 30 de grame (o legatura) de frunze de marar proaspete, tocate foarte fin.
* Raceli (viroze respiratorii) - se recomanda administrarea sucului de marar, cate 100 ml pe zi, consumat in mai multe reprize. Are efect usor febrifug, diminueaza senzatia de vertij, durerile musculare si articulare din timpul gripei. In plus, previne suprainfectiile bacteriene si usureaza respiratia, decongestionand caile respiratorii. O reteta de medicina populara care da efecte foarte bune contra racelii este mujdeiul facut din 2 catei de usturoi zdrobiti, o jumatate de lingurita de otet, 3 linguri de apa si o legatura de marar taiat foarte marunt. Desi are nume de aliment, mujdeiul cu mult marar este un adevarat medicament. Incercati si va veti convinge de acest lucru.
 * Astm bronsic - kampferol este numele unei substante (o flavonoida) continuta de catre frunzele proaspete de marar si care are efecte antiinflamatoare si antihistaminice exceptionale. Bolnavilor de astm bronsic, de bronsita alergica si de alergii respiratorii in general le este recomandata cura cu marar, din care se consuma cate 30-40 de grame zilnic, vreme de 4-6 saptamani. Cura diminueaza inflamatia cailor respiratorii, ajuta la decongestionarea acestora de secretiile in exces, diminueaza sensibilitatea alergica a organismului pe ansamblu.
* Valori ridicate ale colesterolului negativ (LDL) - un studiu de medicina experimentala facut in anul
2006 in laboratoarele Universitatii "Isfahan" din Iran a demonstrat ca administrarea de doze repetate de marar duce in 6 saptamani la o reducere a colesterolului din sange cu peste 10%. Ca atare, se recomanda introducerea acestui zarzavat proaspat in alimentatie, consumand minimum 30 de grame de marar, in cure cat mai indelungate.
* Prevenirea cancerului - consumul zilnic de zarzavaturi din familia Apiaceae, din care fac parte alaturi de marar si patrunjelul, telina, morcovul si leusteanul, tine boala canceroasa la distanta. Aceasta datorita flavonoidelor, substantelor aromatice si a clorofilei continute de aceste zarzavaturi, care previn mutatiile celulare, inhiba cresterea tumorilor si declanseaza apoptoza (programul de auto-distrugere) a celulelor maligne.
* Adjuvant in cancerul pulmonar, in cancerul cavitatii bucale - anumite substante (monoterpene) continute in frunzele de patrunjel si, mai ales, in frunzele de marar, previn actiunea cancerigena a unor gaze si suspensii toxice, cum ar fi cele eliminate de autovehiculele cu ardere interna, de gropile de gunoi sau de tigarile aprinse. Aceste "otravuri" pe care le respiram, vrand nevrand, zilnic, sunt responsabile in foarte mare masura de multitudinea formelor de cancer al cailor respiratorii, care afecteaza in prezent milioane de oameni din intreaga lume. Cele doua zarzavaturi sunt eficiente insa nu doar in prevenirea, ci si in tratarea afectiunilor tumorale care afecteaza respectivele segmente. Se recomanda consumul zilnic a cate 20-30 de grame de marar si aceeasi cantitate de patrunjel verde, in cure de minimum 3 luni.

Tratamente externe

* Respiratie cu miros neplacut, gingivita - poate parea greu de crezut, dar mararul este stramosul... pastei de dinti. Cu 2000 de ani in urma, parintele medicinii, Hipocrate, recomanda ca dupa fiecare masa sa fie mestecate indelung in gura cateva tulpini de marar. El spunea ca acest remediu nu doar improspateaza respiratia, ci si curata dintii, mentine sanatatea gingiilor si previne inflamatiile mucoasei bucale. Cercetarile moderne ii dau dreptate lui Hipocrate, efectele antibiotice si antiinflamatoare ale substantelor continute de frunzele proaspete de marar justificand din plin utilizarea acestuia ca produs pentru mentinerea igienei cavitatii bucale.
* Adjuvant in blefarita si in conjunctivita - se umezeste o bucata de tifon cu infuzie combinata de marar. Compresa astfel obtinuta se pune peste ochii cu pleoapele inchise, tinandu-se vreme de 1-2 ore (din timp in timp, compresa se mai inmoaie in infuzie pentru a fi pastrata umeda). Tratamentul are efecte antibacteriene si antiinflamatoare, reduce senzatia de jena si de mancarime la nivelul ochiului.

Precautii si contraindicatii                                                                                                                  Frunzele de marar se vor consuma cu moderatie (maximum
5 grame pe zi) in perioada sarcinii, fiind in schimb indicate in perioada de dupa nastere. Administrarea mararului se va face in doze care vor creste gradat, o cantitate mare de marar consumata de o persoana care nu este obisnuita cu acest tratament putand duce la deranjamente digestive, la inapetenta, la dureri de cap. Pentru a obtine efectele terapeutice scontate, consumati doar mararul proaspat. Tulpinile de marar pastrate in borcanele cu apa isi pierd rapid proprietatile terapeutice, desi isi mentin mai multa vreme culoarea verde. Daca doriti sa pastrati mai mult timp mararul inainte de a-l intrebuinta, puneti-l in pungi de plastic si tineti-l in frigider, dar nu mai mult de 4 zile.

Tarhonul


Scurt istoric
Tarhonul este o planta adusa din indepartatul Caucaz. Arata ca o tufa inaltuta - poate ajunge la un metru -, cu frunze inguste si destul de lungi. Ea creste foarte ramificata, incat trebuie legata ca sa nu se rupa. Se recolteaza cu putin timp inainte de inflorire, prin tundere. Culese primavara, frunzele sale pot fi folosite la prepararea unei salate foarte aromate si cu proprietati medicinale deosebite. Este o planta adeseori folosita in arta culinara, dar si in medicina populara, mai ales in Ardeal.

Boli care se vindeca cu tarhon
Intern:
 Anorexie - contra lipsei poftei de mancare (inclusiv la convalescenti si la anorexicii cronici) se mesteca doua-trei frunze, crude sau uscate, pe stomacul gol, cu cateva minute inainte de masa. Este un leac popular care nu da gres.

Arterita, ateroscleroza - trei maini de frunze de tarhon se taie marunt, se pun intr-un borcan si se acopera cu jumatate de litru de otet de mere, lasandu-se sa stea astupat vreme de 7 zile. Se filtreaza si se bea pe stomacul gol cate un paharel inainte de masa.

Ascita - se mananca frunze de tarhon crude, pe stomacul gol, minimum 7 frunze pe zi.

Batranete - frunzele de tarhon, tocate fin si puse in salata de cruditati sau adaugate in ciorbe, dupa ce s-au racit, au efect intineritor. Ele ajuta la regenerarea ficatului, reduc colesterolul, curata vasele de sange si au efect antireumatic.

Cancer - in dietele cu cruditati anticancer, condimentarea cu tarhon a salatelor si ciorbelor catalizeaza procesul de vindecare. S-a observat la populatiile care consuma din belsug aceasta planta o reducere a incidentei cancerului gastric si intestinal.

Cancer gastric - trei maini de tarhon proaspat se dau prin masina de tocat (sau se zdrobesc in mixerul electric, dupa ce am adaugat putina apa), dupa care se storc bine intr-un tifon. Sucul astfel obtinut se bea imediat cu o lingura, pe stomacul gol. Cura tine minimum o luna. Sucul poate fi conservat vreme de 12 ore, la frigider (
4C).

Colecistita, colici biliare - peste o lingurita de frunze uscate sau doua lingurite de frunze proaspete se toarna o cana de apa fierbinte si se lasa sa infuzeze 20 de minute. Se bea fierbinte, pe stomacul gol. In colecistita cronica este mai bun maceratul - in loc de apa fierbinte folosim apa rece in aceeasi cantitate si lasam la macerat, la temperatura camerei, vreme de patru ore, frunzele bine maruntite cu apa.

Colita de putrefactie - trei zile la rand nu se mananca decat fructe si legume proaspete (eventual foarte putina paine) si se consuma supe de legume condimentate din belsug cu tarhon. Inainte si dupa fiecare masa se mesteca 2-3 frunze de tarhon.

Dinti (pastrarea integritatii dintilor) - s-a observat ca persoanele care consuma frecvent tarhon crud au o dantura mai sanatoasa. Tarhonul, se pare, protejeaza dintii impotriva aparitiei cariei dentare si tartrului, intarindu-le, de asemenea, si radacina.

Dureri de dinti - o mana de tarhon (cu tot cu radacini) tocat se pune intr-un borcan si se acopera cu otet, se astupa si se agita bine (30 de minute). Se scoate apoi tarhonul, se mesteca putin in gura si se tine in locul dureros.

Dureri gastrice, gastrita - atunci cand durerile apar dupa masa, leacul este o cana cu ceai de tarhon: 1-2 lingurite de tarhon se oparesc vreme de 15-20 de minute cu o cana de apa clocotita. Se bea cu inghitituri mici.

Tulburari de crestere la copii manifestate prin: deficiente de vorbire, pubertate precoce, diferite tulburari hormonale - ideala este o cura de o luna, in care se beau inainte de fiecare masa 3 lingurite de suc. Daca nu avem la dispozitie tarhon proaspat, se foloseste un macerat din tarhon uscat in otet de mere: peste 10 linguri de tarhon bine maruntit se pun 40 de linguri de otet de mere si miere. Se lasa la macerat doua saptamani, dupa care se filtreaza. Se iau 3-6 lingurite din acest otet medicinal inainte de fiecare masa.

Reumatism, dureri reumatice - peste trei maini de tarhon maruntit se pune un litru de rachiu de drojdie. Se astupa, se lasa la macerat o luna, dupa care se filtreaza. Se iau in fiecare zi 5 linguri din acest preparat diluate in apa. Cu acest preparat se fac si frectii pe locurile dureroase.

Sughit - peste o lingurita de tarhon se pune o jumatate de ceasca de apa fierbinte. Se lasa cateva minute, dupa care infuzia astfel obtinuta se bea calda, inghititura cu inghititura.

Valori crescute ale colesterolului (dislipidemie) - cu 15 minute inainte de fiecare masa, se consuma 3-4 frunzulite mature de tarhon, mestecandu-le bine inainte de a le inghiti.

Viermi (paraziti) intestinali - trei maini de tarhon nemacinat se pun cu jumatate de litru de apa de seara pana dimineata, cand se filtreaza. Maceratul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se opareste cu inca o jumatate de litru de apa, dupa care se lasa la racit si se filtreaza. Se combina cele doua extracte, obtinandu-se un ceai care se bea in doua reprize - jumatate din cantitate dimineata si jumatate seara. Tratamentul se repeta zilnic, vreme de doua saptamani. Este valabil pentru ascarizi, oxiuri si tenie.

Extern:
Dureri de cap - doua maini de frunze proaspete de tarhon se pun intr-un borcan si se acopera cu spirt indoit cu apa; se astupa si se lasa la macerat 10 zile. Se filtreaza apoi si se pun in sticlute. Se maseaza cu acest preparat ceafa, fruntea si tamplele.

Cateva secrete
 In ciorbe si supe nu se pun frunze de tarhon albastrite, pentru ca le strica gustul.
 Tarhonul este adesea folosit in preparatele din carne, deoarece le diminueaza toxicitatea si le face mai usor de digerat.
 O ramurica de tarhon pusa in otet ii da acestuia un gust mult mai bun si asigura pastrarea indelungata.
 Pentru persoanele care au regim fara sare (in boli cum ar fi hipertensiunea, ischemia cardiaca, hipertiroidia), tarhonul este cel mai bun inlocuitor al acesteia.
 Prezenta tarhonului in mancare o face mai satioasa si mai digerabila.
 Tarhonul este un condiment salvator pentru bucatari, deoarece cateva frunze de tarhon pot schimba total gustul unei mancari fade.
 Tarhonul se pune la uscat in buchete, care se atarna de o sfoara. Din
4 kilograme de tarhon umed se obtine un kilogram uscat.

Magie
In medicina magica i se atribuiau tarhonului virtuti purificatoare, el putand sa scoata rautatea din trupul bolnav. Cand bolnavul nu mai dadea semne de intremare si nu mai putea manca, i se dadea sa bea pe inima goala zeama proaspata de tarhon, ca sa scoata rautatea si sa-i vina puterea.


Salvia
"Dorinta salviei este sa-i faca pe oameni nemuritori", se spunea in Evul Mediu. O credinta straveche, inscrisa chiar in numele plantei. "Salvia" vine din latinescul "salvare" - a fi sanatos, a vindeca, a salva. La romani, era o planta sacra, culeasa cu protocol.

Despre aceasta planta extrem de aromata, cu frunze verzi, albicioase, si flori rozalbe si violete, se spunea in Antichitate ca este sacra, fiind adusa pe pamant chiar de zei. "Cine are salvie in gradina nu lasa batranetea sa se apropie" - spune un vechi proverb chinezesc. Medicii greci si romani - Galen, Plinius, Dioscoride - elogiaza si ei salvia, considerand-o o regina a ierburilor tamaduitoare, cu efecte protectoare magice. In Roma antica, salvia era considerata o planta sacra, fiind adunata cu un intreg ritual. Cel care oficia ceremonialul aducea drept jertfa paine si vin, imbracat intr-o tunica alba. Romanii interziceau folosirea obiectelor de metal, considerand ca devin otravitoare in contact cu salvia. Mai ales la trecerea dintre iarna si vara, salvia era un remediu nelipsit, fiind folosita ca detoxifiant, protector impotriva diverselor infectii care apar in aceasta perioada, tonic nervos si psihic, reintineritor. Se credea ca acela care va consuma salvie inca de la inceputul primaverii va intineri si el odata cu natura. Exista multe mituri terapeutice legate de aceasta planta sacra, mituri pe care stiinta moderna se straduieste sa le inteleaga si sa le dea o utilitate practica. Salvia este o planta cercetata intens, careia medicina ii descopera tot mai multe aplicatii practice. Ea nu este doar un medicament natural cu multiple aplicatii, ci si un leac excelent pentru mentinerea sanatatii.
Si in medicina traditionala romaneasca, salvia are numeroase intrebuintari. Avand o mare sensibilitate la ingheturile din timpul iernii, ea este o planta care necesita ingrijiri speciale si, ca atare, nu creste spontan, ci doar cultivata, mai ales in zonele sudice ale tarii. De la ea se folosesc frunzele si partile aeriene inflorite, care sunt foarte bogate in uleiuri volatile, avand un gust puternic aromatic si astringent. Gasim aceasta planta sub forma de ceai in practic toate magazinele specializate de tip Plafar, la fel ca si anumite preparate pe baza de salvie, cum ar fi tinctura.

Pulberea
Se obtine prin macinare cat mai fina cu rasnita electrica de cafea. Depozitarea pulberii de salvie se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum doua saptamani (deoarece uleiurile volatile se evapora foarte rapid). De regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi, cate o jumatate de lingurita rasa, pe stomacul gol.

Tinctura
Se pun intr-un borcan cu filet cincisprezece linguri de pulbere de salvie, peste care se adauga doua pahare (400 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de doua saptamani, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata va fi pusa in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza cate o lingurita diluata in putina apa, de patru ori pe zi. Este folosita ca echilibrant nervos si hormonal, stimulent al activitatii cerebrale si al memoriei.

Vinul stimulant de salvie
Intr-un litru de vin natural alb se pun douazeci de linguri de pulbere de salvie si se lasa sa se macereze vreme de trei saptamani, dupa care se strecoara. Se iau cate 3 linguri din acest vin, inainte sau dupa masa. Administrat inainte de masa, vinul de salvie stimuleaza apetitul si invioreaza. Luat dupa ce am mancat, vinul de salvie - spune medicul francez Jean Valnet - este un extraordinar remediu contra surmenajului si a asteniei, contra astmului, contra distoniei neuro-vegetative. Potrivit aceluiasi medic, vinul cald de salvie este un excelent profilactic pentru raceala si gripa.

Otetul de salvie
Era foarte mult folosit de catre calugarii benedictini, care il considerau un elixir pentru nervi si digestie. Iata reteta sa de preparare: intr-un litru de otet natural de mere (sau de mere cu miere) se lasa sa se macereze, vreme de doua saptamani, 50 de grame de frunze de salvie maruntita. Va rezulta un otet foarte aromat, cu efecte tonice digestive, carminative (reduce balonarea), invioratoare, un excelent adaos la salatele de primavara. Extern este folosit ca frectie impotriva racelii, a durerilor reumatice, a starilor de oboseala fizica si psihica.

Decoctul combinat
Se pun 3-4 linguri de salvie maruntita la macerat in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca o jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de preparat, care se foloseste intern (1-2 cani pe zi) sau extern, sub forma de comprese si bai.

Cataplasma cu salvie- o mana de frunze maruntite de salvie se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda (40-50 de grade Celsius). Dupa trecerea acestui interval de timp se aplica direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasa vreme de o ora.

Bronsita, astmul, rinita, sinuzita, bolile respiratorii cu secretii abundente - pulberea de salvie, administrata constant vreme de o luna, cate o jumatate de lingurita de 4 ori pe zi, reduce cantitatea de secretii si are efecte antiinfectioase puternice. Este recomandata mai ales in perioada de primavara, inclusiv bolnavilor cronici, pentru ca are efecte detoxifiante puternice, actionand asupra cauzelor profunde ale acestor boli.

Indigestia, balonarea - se ia inainte de masa un sfert de lingurita de pulbere de salvie. Aceasta planta stimuleaza digestia si echilibreaza apetitul, avand calitatea de a impiedica formarea gazelor in intestin. In lumea araba, salvia este numita "iarba beduinilor", decoctul combinat de salvie fiind un remediu celebru pentru tratarea tuturor problemelor digestive, mai ales a diareei, a colitei de fermentatie si a diferitelor infectii ale tubului digestiv. Pentru tratarea acestor afectiuni se iau 2-3 cani de decoct combinat de salvie pe zi.

Ciclu menstrual neregulat, foarte abundent sau dureros, sterilitate feminina - se administreaza o jumatate de lingurita de salvie, de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Un tratament va dura trei luni si va avea efecte ample de armonizare la nivel hormonal, influentand atat productia glandelor endocrine, cat si receptorii diferitilor hormoni.

Tulburari de menopauza - contra acestor probleme, tinctura de salvie este un adevarat elixir, reducand transpiratia, rarind aparitia bufeurilor, avand un puternic efect de reintinerire. Se administreaza cate o lingurita de tinctura (intotdeauna diluata in apa) de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. Efectele terapeutice apar dupa 4 saptamani. Contra hemoragiilor care apar la debutul menopauzei se foloseste pulberea de salvie, administrata in acelasi mod ca mai sus. Un studiu realizat in Italia in 1998, pe 30 de femei, a aratat ca dupa 3 luni de tratament cu salvie, s-au rarit sau chiar au disparut bufeurile nocturne, precum si transpiratia abundenta. De altfel, impotriva transpiratiei excesive sau cu miros neplacut, salvia are efecte extraordinare, fiind un adevarat deodorant cu administrare interna, asa cum vom vedea in continuare:

Transpiratia excesiva - studii facute in paralel in Anglia, Germania si Statele Unite au aratat fara dubiu ca salvia reduce puternic sudoratia, inclusiv cea care apare pe fondul unor dezechilibre la nivelul glandelor cortico-suprarenale. Se administreaza in acest scop sub forma de tinctura, cate 4 lingurite pe zi, sau de decoct combinat, din care se bea 1 cana pe parcursul unei zile (are un gust neplacut, dar este foarte eficient).

Diabetul de tip Ii - salvia sporeste foarte mult receptivitatea (cu pana la 2-3 ori) organismului la insulina - este concluzia unui studiu german pe aceasta tema. In acest scop, se administreaza decoctul combinat de salvie, cate o cana pe zi.

Astenie de primavara, surmenaj - se iau 50 de picaturi de tinctura de salvie de 3-4 ori pe zi. Efecte mai puternice se obtin daca aceasta tinctura se ia diluata in ceai rece de roinita (melisa).

Cancer la colon, tumori pe tubul digestiv - in medicina traditionala araba, decoctul combinat de salvie, din care se administreaza 2-3 cani pe zi, in cure de minimum 3 luni, este un remediu redutabil impotriva acestor afectiuni. Acelasi lucru il sustine terapeuta de origine austriaca Maria Treben, care adauga faptul ca salvia este un minunat ajutor in toate formele de cancer, citand un faimos dicton din Evul Mediu: "De ce sa moara omul, daca in gradina creste salvia?".

Rani care se vindeca greu - se aplica pe locul afectat o cataplasma cu frunze maruntite de salvie (preparata dupa metoda prezentata anterior). Tratamentul se face zilnic, cate o ora, vreme de minimum 3 saptamani.

Eczeme infectioase - se fac spalaturi cu decoct de salvie, apoi se aplica o cataplasma cu salvie, care se tine vreme de 1-3 ore, dupa care locul tratat se lasa sa se zvante. Frunzele de salvie contin principii cu puternice efecte antibacteriene si antifungice (combat ciupercile parazite).

Pentru revigorare - se fac bai cu decoct de salvie (
5 litri la o cada de apa) de doua ori pe saptamana. Baile cu salvie confera o stare de tonus psihic si vioiciune, inlatura oboseala, dau corpului un miros placut.
Retete de frumusete

Pentru mentinerea culorii naturale si a stralucirii parului, dupa spalatul obisnuit cu sampon, se face ultima clatire cu decoct combinat de salvie, preparat dupa reteta pomenita anterior. Pentru parul negru, se recomanda un decoct preparat in acelasi mod, dar dintr-un amestec in parti egale de ceai negru si salvie. Salvia e buna si pentru ingrijirea parului carunt, pe care il intareste si caruia ii inchide culoarea.

Pentru tenul cu pori dilatati, patat, ofilit - se fac spalaturi, in fiecare dimineata si seara, cu decoct combinat de salvie. Suplimentar, se pune pe obraji, seara, o compresa cu acest preparat, care se tine vreme de un sfert de ora.
Dintii frecati cu frunze de salvie devin albi si stralucitori.

Precautii
Administrarea plantei la persoanele extrem de sensibile poate produce convulsii digestive. Planta este contraindicata in general epilepticilor. In cazul diabeticilor insulino-dependenti, in timpul administrarii salviei, glicemia va fi strict supravegheata. Femeile care alapteaza nu vor folosi aceasta planta, care este recunoscuta pentru efectul sau foarte rapid de oprire a lactatiei.

Salvia si varsta a treia
Inca din Evul Mediu se spunea despre salvie ca are un puternic efect intineritor, ajutand mai ales mentinerea nealterata a facultatilor intelectuale si emotionale, pana la varste inaintate. Studii facute recent intr-un centru medical din New Castle (Anglia) au confirmat din plin acest lucru, punand in evidenta trei elemente extrem de importante:
- salvia ajuta la mentinerea tineretii celulelor din care este formata scoarta cerebrala (prin efectul antioxidant)
- salvia actioneaza asupra receptorilor unor hormoni importanti in mentinerea tineretii organismului
- salvia inhiba formarea unor enzime care blocheaza procese extrem de importante la nivelul creierului, cum ar fi: memorarea, asocierea, sinteza. De altfel, aceasta planta actioneaza printr-un mecanism similar celor mai noi tratamente ale Alzheimer-ului.
Administrarea de 4 ori pe zi a unei lingurite de tinctura de salvie are, in consecinta, efecte extrem de benefice pentru prevenirea senilitatii, a proceselor de degradare care apar la nivelul sistemului nervos central, odata cu varsta. Mai mult, salvia stimuleaza capacitatea de memorare, favorizeaza activitatea intelectuala si imbunatateste performantele intelectuale, atat la cei in varsta, cat si la tineri. Primele rezultate in acest sens se vad dupa patru saptamani de administrare constanta, un tratament complet durand intre 2 si 3 luni (putand fi facut de 3 ori pe an).

 

 

Cafeaua

Stiati oare ca nelipsita cafea face adevarate miracole pentru frumusete? De fapt, se pare ca efectele benefice sunt mai importante pentru aspectul exterior, decat pentru interior! Vreti sa va convingeti? Incercati retetele de mai jos:

Parfum pentru corp - pentru a va parfuma intregul corp cu un miros suav de cafea, umpleti cu zat un saculet de tifon si frecati-va cu el la dus sau la baie.

Concentrat de cafea pentru stralucirea parului - are un miros divin si da, intr-adevar, rezultate: parul va deveni mai stralucitor chiar si dupa o singura aplicare. Faceti o portie mare de cafea foarte tare si lasati-o sa se raceasca, pana devine calduta. Strecurati-o, puneti-o intr-un lighean si inmuiati-va parul uscat in ea. Lasati sa actioneze timp de 20 de minute, apoi clatiti-va abundent cu apa calduta. (doar pentru femeile satene, roscate sau brunete.)

Zat anticelulitic- toate acele creme anticelulitice au un singur ingredient comun: cofeina! Va puteti prepara singure o crema anticelulitica, folosind zatul de cafea. Are efecte mai bune daca se foloseste caldut.
Dupa ce va beti cafeaua, amestecati un sfert de ceasca de zat caldut, cu o lingura de ulei de masline. Stati in picioare, in cada, si aplicati amestecul de cafea pe zonele corpului cu probleme, masand energic, ca sa patrunda in piele. Nu va faceti griji daca o parte din amestec va cadea; ramane destul ca sa adere la piele si sa produca efectul scontat. Dupa aplicarea amestecului aplicati pe zonele respective o folie de plastic si lasati sa actioneze pentru cateva minute. Desfaceti folia si frecati pielea cu palmele, pentru a inlatura excesul de amestec ramas. Clatiti cu apa calduta. Aceasta procedura are rezultate foarte bune, daca o repetati de doua ori pe saptamana.
                                                                                                                                                    
Exfolierea si tonifierea tenului - la un sfert de cescuta cu zat de cafea adaugati un ou, amestecand bine pana obtineti o pasta. Aplicati pe fata, masati cu blandete, apoi lasati amestecul sa se usuce. Clatiti cu apa calduta. Pentru persoanele cu ten uscat, se recomanda adaugarea unei creme hidratante in amestec.



Otetul De Mere


Nu otetul de vin, cu mult prea coroziv pentru delicatetea obrazului, ci otetul de mere, plin de arome si de substante active, folositoare deopotriva pentru sanatate si ten. Ba chiar si mai mult: pe langa efectul lui de tonic al epidermei, otetul de mere da parului efecte stralucitoare si devine un veritabil energizant pentru corp, daca e pus in apa din baie. In randurile care urmeaza, veti gasi formulate scurt, dar cuprinzator, cateva remedii stravechi de intrebuintare a otetului in frumusete.

Maini fine, intr-o clipita
Turnati pe maini o jumatate de cana de apa amestecata cu o lingurita de otet. Pudrati-va apoi mainile, cat sunt umede, cu o jumatate de lingura de zahar praf, iar deasupra turnati o lingurita de ulei pentru bebelusi. Frecati-va mainile cu acest amestec vreme de doua minute, apoi spalati-va cu un sapun fin. Veti avea niste maini de o finete magica si o senzatie de catifea.

Alte retete pentru maini fine
A Scufundati-va mainile vreme de cateva minute in apa fierbinte cu otet, apoi, fara sa le stergeti, ungeti-le cu vaselina. Pentru rezultate durabile, practicati procedeul seara, inainte de a va culca.
A Adaugati o lingura de otet de mere la doua cani mari de apa fierbinte (cat suportati). Tineti-le asa 5 minute, apoi tamponati-le cu un prosop. Aplicati o jumatate de lingurita de vaselina pe maini si puneti-va manusi de bumbac. Pastrati-le peste noapte. A doua zi, mainile dvs. vor fi mai fine decat matasea si vor ramane asa, indiferent de treburile casnice de peste zi.

Ingrijirea picioarelor
Pielea cornoasa de pe talpi si calcaie poate fi inmuiata prin inmuierea picioarelor in apa cu otet. Stati asa vreme de zece minute, apoi ungeti-va cu un lapte de corp. Folositi apa cat mai calda posibil, in care adaugati o lingura de otet de mere la un litru de apa. Tamponati-va picioarele pentru a le usca bine, aplicati laptele de corp, apoi incaltati-va cu sosete de lana sau de bumbac.

Alta reteta
Calozitatile si bataturile de pe picioare provoaca, adesea, dureri la mers. Inmuiati-le vreme de 5 minute in apa calda in care adaugati o ceasca de otet de mere, apoi frecati bine intariturile de piele cornoasa cu zahar praf. Faceti un masaj rapid cu ulei pentru bebelusi, spalati-va cu un sapun fin, apoi incaltati-va cu sosete de bumbac. (In nici un caz din plastic.)

Pentru inmuierea pielii intarite
Inmuiati-va zilnic picioarele intr-un lighean cu apa calda, cu clabuc de sapun, in care adaugati o cana de otet.

Remedii impotriva matretii
Spalati-va si clatiti-va pe cap ca de obicei, apoi aplicati un amestec de apa cu otet (in parti egale) pe toata lungimea parului. Nu va mai clatiti.

Masca anti-matreata
Dupa ce va spalati pe cap si va clatiti ca de obicei, aplicati pe parul ud, vreme de 5 minute, un amestec de o jumatate de cana de otet de mere, in care dizolvati doua tablete de aspirina pisata. Clatiti-va bine. In ultima apa, puneti o lingura de otet.

Bai cu otet de mere cu plante
Otetul de plante preparat acasa poate fi folosit pentru bai cu efect excelent. Utilizati o jumatate de cana de otet la o cada de apa. Pentru o baie relaxanta, folositi otet de mere aromat cu lavanda, musetel sau hamei. Pentru o baie revigoranta, folositi otet de mere cu menta, salvie sau tarhon. Otetul aromat se prepara punand sa se macereze in el diferite ierburi sau flori.

Baie de aburi cu otet
Puneti la fiert o cana de otet de mere si varsati-l intr-un lighean mai mic. Acoperiti-va capul cu un prosop, pentru a lasa sa va patrunda aburii in piele. Cand otetul se raceste, stergeti-va cu el obrazul, folosind un tampon, asemenea unei lotiuni astringente. Baia de aburi cu otet este un mijloc ideal de inmuiere a epidermei inainte de a aplica un produs hidratant sau pentru a strange porii dupa o curatire a tenului.

Otetul de mere si insusirile lui in curele de slabit

Arde grasimile
Acidul acetic si biosubstantele din otetul de mere absorb grasimea depusa in celule si o transporta mai departe spre ardere. Otetul de mere ajuta la descompunerea albuminei din stomac in aminoacizi. Acestia sunt foarte importanti pentru producerea - la nivelul hipofizei - a unui hormon special, cu actiune lipolitica. Noaptea, la o ora sau doua dupa instalarea somnului, acest hormon deschide celulele adipoase si transporta grasimea, prin sange, catre celulele somatice, in care este arsa. In felul acesta, "pernutele" de grasime scad vazand cu ochii.
Alte substante care distrug grasimile sunt: vitamina B6 si C, magneziul si fierul, care toate intra in compozitia otetului de mere. Depunerea grasimilor este stopata deja la nivelul cavitatii bucale.

Stimuleaza digestia
Pectinele existente in otetul de mere combat bacteriile si inflamatiile intestinale, care duc la depunerea grasimilor. Mai mult, otetul de mere stimuleaza digestia.

Taie senzatia de foame
Combinatia de substante active din otetul de mere duce la disparitia senzatiei de foame. Beti deci un pahar de otet de mere (combinat) cu 10-15 minute inainte de masa.
Minimumul zilnic: 1 pahar de otet de mere combinat. Maximumul zilnic: 3 pahare. Chiar daca beti mai mult, efectul ramane acelasi.

Modificati-va modul de alimentatie
Ca sa slabiti "constient" si repede, este foarte important sa renuntati la: faina alba, produsele de patiserie, zahar si la mancarurile grase. Daca se poate, total.

Mierea intensifica efectul otetului de mere
Mierea contine multe substante deosebit de pretioase (enzime, vitamine, substante minerale si microelemente), precum si toti aminoacizii - de importanta vitala - pe care organismul nostru nu-i poate produce el insusi.
In plus, mierea ajuta la digestie. Actiunea otetului de mere este intensificata de miere si invers. Dar substantele acestea, atat de importante, exista doar in mierea curata, de calitate. Combinati deci otetul de mere cu mierea sau cumparati-l preparat ca atare de la apicultori.

Bauturi pe baza de otet de mere
(Retetele - cu exceptia ultimei - sunt pentru o persoana)

1. Otet de mere + suc de pere - curata intestinul
Puneti intr-un pahar 2 lingurite de otet de mere si 1-2 lingurite de miere, turnati deasupra 200 ml suc de pere (natural 100%). Combinatia curata intestinul.
2. Otet de mere + caise - intareste tesutul conjunctiv
Curatati de coaja 5 caise, scoateti-le samburii si pasati-le (in mixer). Adaugati 150 ml suc de mere (preparat in storcatorul de fructe), 2 lingurite de otet de mere si o lingurita de miere si amestecati-le bine. Sucul obtinut are un efect de intinerire: da stralucire parului, intareste unghiile si tesutul conjunctiv si face bine la nervi.

3. Clasic: otet de mere + miere de albine                                                                                             Amestecati 2 lingurite de otet de mere cu 1-2 lingurite de miere si cu 200 ml de apa (eventual minerala) pana ce mierea s-a dizolvat complet. Daca beti preparatul dimineata pe stomacul gol, folositi apa calduta, pentru ca stimuleaza digestia.

4. Otet de mere + suc de ananas - diuretic
Puneti intr-un pahar 2 lingurite de otet de mere si 1-2 lingurite de miere. Turnati deasupra 200 ml de suc de ananas si amestecati bine. Aceasta combinatie are efect diuretic si intensifica irigarea sangvina.

5. Otet de mere + mango - stimuleaza metabolismul
Curatati un mango de coaja si de samburi, maruntiti-l in mixer pana ce obtineti un piure fin. Adaugati: 150 ml suc natural de mere (tulbure), 2 lingurite de otet de mere si o lingurita de miere. Preparatul accelereaza digestia albuminelor si protejeaza celulele. In felul acesta, pielea ramane sanatoasa si neteda.

6. Punch din otet de mere - pentru buna dispozitie
Mod de preparare (pentru 4 persoane):
750 g fructe proaspete, la alegere (ananas, cirese, capsuni) se spala, se taie marunt si se pun intr-un castron (reci). Se toarna deasupra 1/2 l suc de grapefruit (rece) si 1/2 l suc de cirese si se lasa sa se patrunda o ora. Se adauga 1 l de apa minerala de la frigider, 2 linguri de miere, 3 linguri de otet de mere si se amesteca bine.


Extern
* Amigdalita: clatiti gatul la fiecare ora cu o lingurita de otet de mere pusa intr-un pahar de apa.
* Dureri de cap provocate de raceala: amestecati o lingura otet de mere cu un terci obtinut din 2 cartofi rasi. Solutia se intinde pe panza sau un tifon pus in patru, si se aplica pe frunte. Peste 2-3 ore, aplicam o compresa proaspata. 
* Edem la picioare: turnati in cada apa (circa 30 cm) si adaugati 3-4 pahare de otet din mere. Intrati in ea cu picioarele si calcati apa pana veti simti ca picioarele s-au odihnit. Nu le stergeti. Lasati-le sa se usuce de la sine. Daca aveti dureri puternice, inveliti picioarele cu servetele inmuiate in otet.
* Leucoree: se pun in
2 litri de apa calda 3 linguri de otet de mere si se fac spalaturi in fiecare zi, pana la vindecare. Apoi spalaturile se fac o data pe saptamana, pentru profilaxie.
* Micoza la picioare se trateaza prin ablutiunea locurilor bolnave cu otet de mere.
* Muscaturile si piscaturile de tantari se ung cu otet de mere.
* Transpiratie abundenta noaptea: inainte de a va culca, stergeti-va tot corpul cu otet de mere.

Intern
* Artrita: se bea de patru ori pe zi cate un pahar de apa cu o lingurita de otet de mere. Tratamentul se face timp de doua saptamani, cu o pauza de o saptamana. Apoi procedura se repeta.
* Hemoragie pe nas: se bea otet de mere dizolvat in apa. Sangele se poate opri cu tampoane de vata inmuiate in otet si puse in nas.
* Hemoroizi: la fiecare doua ore, se aplica pe umflaturi un tampon de vata inmuiat in otet de mere, iar dimineata se bea apa cu otet si miere de albine.
* Reteta de slabit: in prima luna se bea in timpul fiecarei mese un pahar cu apa si o lingurita de otet de mere, apoi cate 2 lingurite de otet la un pahar de apa (in a doua luna). Pe zi, trebuie sa se consume 3 pahare. Nu se recomanda sa mancati dulciuri si paine alba.
* Tuse: se amesteca 3 linguri de otet de mere cu o lingurita de suc de aloe si 1/2 pahar de miere de albine. Se iau de 3-4 ori pe zi cate doua lingurite, inainte de masa.
* Varicoza: se toarna otet de mere pe palme si se freaca picioarele de jos in sus, dimineata si seara, in fiecare zi, timp de una-doua luni, sau se invelesc picioarele cu servetele inmuiate in otet, apoi se leaga cu un stergar si se sta in pat sau fotoliu, cu picioarele ridicate, timp de 30 de minute. In timpul acestui tratament, trebuie sa beti de doua ori pe zi un pahar de apa cu 2 lingurite de otet de mere.
* Viermi intestinali: se fierbe in otet de mere cu sare o urzica tanara taiata marunt si se mananca. Viermii intestinali mor si ies din organism.

Ciocolata şi înotul prelungesc viaţa
Ultimile ştiri din lumea medicală anunţă că cele mai noi “tratamente” care ajută la prelingirea vieţii sunt ciocolata şi înotul.                                                                                                                            Se pare că aceste remedii sunt chiar mai bune decât alergatul sau mersul pe jos, care până acum erau sfinte în ceea ce priveşte longevitatea.
Ciocolata neagră este foarte bogată în polifenoli, compuşi ce protejează celule şi nu le lasă să se deterioreze sau să se îmbolnăvească, aşa că tot mai mulţi medici recomandă consumul de ciocolată chiar şi persoanelor obeze, pentru a le îmbunătăţi sănătatea.
Înotul este cel mai revoluţionar sport pentru sănătatea organismului uman, mai bun şi ca alergatul. Persoanele care înoată regulat îşi înjumătăţesc şansele de a muri prematur, spre deosebire de cei care îşi folosesc forţa picioarelor pentru a se menţine în formă. Acest lucru se întâmplă pentru că înotul protejează cel mai bine plămânii şi inima.

In vechile legende mayase, zeul agriculturii Quetzalcoatl, reprezentat de celel mai multe ori sub infatisarea unui sarpe cu pene, a adus pe Pamant arborele de cacao pentru a le da oamenilor putere si intelepciune. El i-a invatat cum sa cultive copacul si cum sa foloseasca fructele. Inca de acum doua milenii, mayasii cunosteau virtutile nemaipomenite ale prafului de cacao dizolvat in apa si considerau ciocolata o bautura magica, destinata zeilor; de aceea, ei credeau ca boabele de cacao au puteri inaccesibile muritorilor si le foloseau cu multa grija in ritualuri si ceremonii religioase. Mai tarziu, Carl Linne, cel care a impus sistematica in biologie si a propus cea mai mare parte a denumirilor stiintifice ale speciilor vegetale si animale ( lui ii datoram numele latinesti cu structura binara pe gen si specie ), a folosit in compunerea numelui stiintific al arborelui de cacao tocmai aceste atribute considerate miraculoase de mayasi; Linne a denumit arborele de cacao Theobroma, sintagma ce inseamna ” hrana zeilor”.

Arborele de cacao este deosebit de pretentios in privinta conditiilor de mediu in care creste, de aceea el nu poate fi cultivat decat pe o fasie ingusta, cuprinsa intre 10 grade latitudine nordica si 20 grade latitudine sudica, unde umiditatea si temperatura sunt la un nivel optim. Arborii de cultura de astazi deriva dintr-o varietate salbatica Theobroma grandiflorum.
                                                                                                         Inotul este cu siguranta unul dintre cele mai frumoase si eficiente sporturi, putand fi practicat atat pe timp racoros, cat si in zilele toride ale verii si adresandu-se tuturor categoriilor de varsta. De la prichindeii care se balacesc in apa langa parinti, la varstnicii care, desi se deplaseaza greu, ajung la bazin pentru a se hrani cu portia de sanatate, nu exista persoana care sa nu fie binevenita in lumea inotului.
Inotul acopera necesitatile de baza ale fiintei umane de la o stare de bine, la o formare integrala a persoanei din punct de vedere motor, cognitiv, afectiv; de la imbunatatirea conditiei fizice la necesitatea antrenarii pentru competitii sau doar in sens recreativ. Dar natatia nu se refera doar la aceste lucruri, ci tinde a fi si o baza in necesitati speciale precum cele ale femeilor insarcinate, dar si ale bolnavilor de astm, epilepsie sau cu orice tip de disfunctie fizica sau psihica.

Cel mai mare avantaj al inotului este ca muschii si articulatiile se pun in miscare fara a fi nevoite sa suporte vreo greutate, reducandu-se astfel tensiunea care exista la nivelul acestora, ceea ce determina un risc minim in ceea ce priveste leziunile sau ranirile. Un exemplu clar ar fi o persoana ale carei solicitari zilnice si greutate, la care contribuie considerabil si forta de gravitatie, au un impact major asupra articulatiilor, mai ales asupra celor de la genunchi si solduri. In apa, toate acestea nu se aplica, deoarece gravitatea este complet diferita.

Toate sporturile aduc beneficii sanatatii atunci cand sunt practicate corect. Insa inotul are, fara indoiala, niste caracteristici speciale pe care nu le au alte exercitii de tip aerob. Iata cateva dintre acestea:
determina o incredibila rezistenta cardio-pulmonara;
stimuleaza circulatia sangvina;
contribuie la mentinerea unei tensiuni arteriale stabile;
reduce riscul bolilor cardiovasculare;
dezvolta majoritatea grupelor musculare (mai mult de doua treimi din intreaga suprafata musculara);
intareste ligamentele articulare, prevenind posibilele leziuni;
imbunatateste postura corporala;
dezvolta flexibilitatea;
atenueaza tensiunile acumulate;
genereaza stari de bine, pozitive;
ajuta la imbunatatirea starilor de anxietate si amelioreaza simptomele de depresie;
relaxeaza tonusul excesiv acumulat in timpul zilei;
stimuleaza cresterea si dezvoltarea fizica si psihica;
imbunatateaste dezvoltarea psihomotorie.

In ultimii ani s-a inregistrat o crestere a numarului de specialisti in medicina care au recomandat inotul pentru diferite terapii. Printre acestea se numara:
astmul;
durerile musculare si articulare;
hernia de disc;
stresul;
stimularea cresterii;
slabirea controlata;
disabilitati fizice si motorii;
autism.

Exercitiile in apa permit o libertate de miscare imposibila „pe uscatâ€
. Apa permite realizarea de miscari si posturi care nu se pot realiza in afara ei. Si exercitiile in apa au efecte psihologice pozitive, deoarece persoana este intr-un ambient ludic, la o temperatura optima pentru o buna relaxare.

Practica regulata a acestui sport face ca aparatul respirator sa-si imbunatateasca elasticitatea si mobilitatea. Drept consecinta, plamanii sunt capabili sa capteze o cantitate mare de aer, ceea ce ajuta celulele corpului sa beneficieze de un aport mai mare de oxigen. Plamanii sunt organe elastice care depind, pentru o buna functionare, de capacitatea de contractie si destindere a muschilor cutiei toracice. Acesti muschi se tonifica si lucreaza mai eficient atunci cand exercitiie sunt efectuate regulat.
Dar nu numai atat. Rezistenta apei determina corpul sa consume mai multa energie pentru a se misca, modelandu-l in acest fel si combatand cu succes celulita.
Inotul este unul din cele mai deosebite sporturi, deoarece nu prezinta restrictiile tipice majoritatii sporturilor. Inotul se adreseaza tuturor categoriilor de varsta, se poate practica indiferent de conditia fizica, nu necesita echipament special, nici „co-echipieri” si poate fi practicat si de catre femeile insarcinate, fara niciun risc. Persoanele dinamice, cu o conditie fizica foarte buna, pot practica inotul de rezistenta sau viteza. Cei care vor doar sa se relaxeze, pot combina inotul cu „balacitul”, rezultand o activitate distractiva care arde calorii si imbunatateste sanatatea.                                                                                                                          Inotul este, de asemenea, unul dintre cele mai sanatoase sporturi, datorita conditiilor speciale pe care le presupune: pozitia orizontala a corpului, atat sprijinul mobil cat si factorul de franare constituit de apa, presiunea ridicata care solicita mai intens miscarile respiratorii.
In timpul inotului, presiunea exercitata de apa asupra corpului determina plamanii si inima sa depuna mai mult efort pentru a functiona normal. Astfel, inotul le mareste elasticitatea si rezistenta.
Ceea ce rezulta de aici este imbunatatirea circulatiei sangvine, reglarea tensiunii arteriale deci reducerea riscului bolilor cardiovasculare.
Cel mai mare avantaj al inotului este ca muschii si articulatiile lucreaza fara a fi nevoite sa suporte vreo greutate. Astfel, peste doua treimi din intreaga suprafata musculara se dezvolta fara ca articulatiile sa aiba de suferit. Mai mult, ligamentele se intaresc si-si dezvolta flexibilitatea. Muschi dezvoltati si ligamente puternice inseamna o postura corporala corecta si un aspect fizic mult imbunatatit.
De altfel, inotul este sportul cu cel mai bun raport intre efortul depus, in alte cuvinte oboseala resimtita de organism, si caloriile arse. Practicat regulat, garanteaza o silueta de invidiat - tonifica muschii fesieri si pectorali, coapsele si gambele, si are un rol important in dezvoltarea armonioasa a abdomenului. De asemenea, „topeste” celulita si dezvolta armonios toate grupele de muschi.
Inotul aduce beneficii sanatatii psihice, de asemena. Acest lucru nu se refera doar la vindecarea bolilor, ci la starea generala de bine ce o confera inotul tuturor practicantilor sai. Vizitele regulate la bazin amelioreaza anxietatea si simptomele de depresie si relaxeaza si stimuleaza dezvoltarea psihica. Pierderea in greutate, imbunatatirea tonusului, disparitia celulitei sunt alti factori aferenti practicarii regulate a acestui sport care imbunatatesc stima de sine si tonusul general al oricui.
Din pacate, cei mai multi dintre noi inoata (sau se balacesc) doar cand merg in conediu la mare. O mare parte din responsabilitatea pentru aceasta stare de fapt cade pe umerii prejudecatilor vehiculate de-a lungul timpului in legatura cu inotul. Una dintre ele este ca e nesanatos sa inoti in primele cateva ore dupa o masa principala, afirmatie eronata, conform studiilor recente.
Alta interdictie absoluta de referea la femeile in perioada ciclului. Practica a demonstrat ca aceasta regula se aplica doar celor care au avut in antecedente inflamatii ale ovarelor sau trompei care, intr-adevar, sunt agravate de imbaierile in apa rece si de efort suplimentar. Insa, pentru majoritatea femeilor, o igiena speciala suplimentara este singurul lucru necesar pentru a se bucura de inot in perioada „fatidica” a lunii. Alte prejudecati vizau diabeticii: se spunea ca glucoza este consumata brusc, lucru ce duce la accidente deosebit de neplacute. Contrar acestei teorii, cercetarile au demonsrtat ca inotul este un factor terapeutic important in tratarea diabetului zaharat insulino-dependent.
Multele sale beneficii au ridicat inotul la rangul de sport terapeutic, folosit in tratarea multor afectiuni din domenii cat se poate de variate. Practicarea regulata a inotului accelereaza vindecarea in cazul astmului, herniei de disc, dizabilitatilor fizice si motorii, autismului, al durerilor musculare si articulare, al depresiei si anxietatii..

Daca pana acum nu te-ai familiarizat cu tehnicile inotului, nu e prea tarziu niciodata sa inveti cele cateva miscari de baza. Vei avea ocazia sa descoperi un sport care, pe langa efectele benefice asupra aparatului cardio-vascular sau aparatului respirator, iti va oferi o conditie fizica de invidiat si un tonus excelent. In plus, inotul poate fi practicat in moduri cat mai diverse si poate fi adaptat necesitatilor individuale ale fiecarei persoane.

Acest lucru se poate vedea in orice piscina, odata cu aparitia unor noi activitati coordonate de antrenori profesionisti. Acestea sunt destul de diferite de orele clasice de inot, iar ca exemple pot fi cursurile pentru bebelusi, femei gravide sau persoane in varsta. Daca vine vorba despre beneficiile acestui sport, acestea nu sunt deloc de neglijat. Aduce o incredibila rezistenta cardio-pulmonara, stimuleaza circulatia sangvina, ajuta la mentinerea unei presiuni arteriale stabile, reduce riscul afectiunilor cardiovasculare, dezvolta majoritatea grupelor musculare - tonifica muschii fesieri si pectorali, are un rol important in dezvoltarea armonioasa a abdomenului, coapselor si gambelor.

De asemenea, fortifica articulatiile, prevenind posibilele leziuni, dezvolta flexibilitatea, genereaza stari pozitive, este de ajutor in depasirea starilor de anxietate si reduce simptomele depresiei. Practicarea exercitiilor in apa permite o libertate de miscare pe care nu o poti obtine in afara bazinului.

Poti incerca si aqua-gym!
Poti slabi?
Beneficii:
Cat dureaza?
Exercitiile fizice in apa pot fi realizate mult mai usor de persoanele cu kilograme in plus, deoarece au o mobilitate mai mare. Pot fi arse multe calorii, dar acest lucru depinde de intensitatea cu care sunt facute exercitiile si de grupele musculare solicitate.
Aqua-gym-ul iti solicita inima si plamanii, tonifica musculatura, reprezentand o modalitate eficace de a obtine sau de a mentine o conditie fizica buna. In apa sunt solicitate mai intens grupele musculare (abdomen, fese, coapse), cu un efort aparent mai mic.
Pentru a da rezultate, trebuie sa mergi de doua - trei ori pe saptamana, cateva luni la rand, in cadrul unui program bine pus la punct. O sedinta dureaza in medie o ora, iar ca tipuri de exercitii, se desfasoara ca si una de aerobic in sala.
Accesorii pentru inot: ochelarii, casca, labele pentru inot, tubul pentru respiratie subacvatica, dopurile pentru urechi sunt doar cateva dintre piesele de baza din arsenalul unui inotator. Ochelarii sunt flexibili, din silicon, au protectie UV, iar lentilele acestora sunt fabricate din sticla rezistenta la socuri, special tratata impotriva aburirii. Casca pentru inot este din silicon, material ce ofera protectie si confort celui care o poarta.

Alimente bogate în substante proteice (peste 4%):
• carne
 • orez
 • peste
 • orz
 • ou
 • ovaz
 • lapte
 • grau
 • ciuperci
 • porumb
 • soia
 • hrisca
 • linte
 • masline
 • bob
 • migdale
 • fasole boabe
 • nuca de cocos
 • mazare uscata
 • nuci
 • naut
 • floarea soarelui - miez
 • secara
 • alune
 • mei
 • arahide
                                                                                                                                                                    Alimente bogate în calciu (peste 50 mg/100 g):
 • smochine
 • arahide
 • pmigdale
 • agrise
 • patrunjel
 • curmale
 • creson
 • ovaz
 • fasole boabe
 • nuci
 • lapte, produse lactate
 • masline
 • alune
 • varza
 • coacaze negre
 • spanac

Alimente bogate în fier (peste 2 mg/100 g):
 • revent
 • patrunjel
 • secara
 • porumb
 • smocjine
 • fasole
 • spanac
 • curmale
 • migdale
 • masline
 • mure
 • coacaze negre
 • ovaz


Alimente bogate în magneziu (peste 50 mg/100 g):
 • catina
 •curmale
 • ciuperci
 • ou
 • lapte
 • varza
 • macese


Alimente bogate în fosfor (peste 100 mg/100 g):
 • carne
 • secara
 • peste
 • ovaz
 • ou
 • dovleac-seminte
 • lapte
 • alune
 • fasole boabe
 • arahide
 • linte
 • nuci
 • mazare
 • migdale
 • ciuperci
 • castane
 • grau
 • catina
 • porumb
 • smochine
 • orez


Alimente bogate în lipide nesaturate:
 • sofranel
 • migdale
 • susan
 • arahide
 • masline
 • nuci
 • floarea soarelui
 • avocado
 • soia
 • nuca de cocos

Alimente bogate în glucide (peste 15%):
• miere
• cacao
• faina integrala de grau
• struguri
• orez
• prune
• porumb
• macese
• fasole
• banane
• linte
• arahide
• bob
• ananas
• soia
• cartof
• smochine


Leacuri populare rusesti contra bolilor iernii

Leacuri populare rusesti contra bolilor iernii
 Raceala si gripa combatute cu hrean, usturoi si licheni -
Clima aspra si rece din Rusia, mai ales cea din zona siberiana, declanseaza la vreme de iarna un cortegiu nefast de afectiuni. Amploarea si raspandirea lor e ameliorata, din fericire, de o terapeutica populara straveche si extrem de eficienta, la care se face apel si azi. Ieftine si lesne de preparat, leacurile rusesti nu prezinta nici un risc pentru sanatate, aducand, in schimb, vindecarea, in timp record.

Afectiuni respiratorii
Din cauza climei severe, in Rusia, bolile respiratorii sunt extrem de raspandite: raceli, bronsite, gripe in forme multiple, pneumonie.

Reguli generale de protectie
Iarna, imbracamintea sa fie calduroasa, fara sa duca, insa, la infofolire.
Locuinta sa fie calda, dar nu in exces.
Sa se evite curentul.
Asigurati-va ca picioarele sa fie totdeauna calde si uscate - acesta este cel mai important lucru. Multi siberieni poarta sosete groase de lana, chiar si in pat. Nu va supraalimentati. Un vechi proverb siberian spune: "Capul sa fie rece, stomacul gol si picioarele calde".
Evitati constipatia.
Alcoolul poate fi consumat moderat.

Metode de prevenire a bolii
Ceai de maces. Multi practicieni recomanda consumarea acestei bauturi pe timp de iarna, ca un preventiv contra racelii si ca un tonic pentru stomac, rinichi si circulatie.
Reteta: se pun 2 1/2 lingurite de flori uscate de maces, la un pahar cu apa, strecurat si luat de 3 ori pe zi, dupa mese. Se indulceste cu miere, daca este necesar. Macesul este un bun inlocuitor al vitaminei C.

Ceai de licheni (Centraria islandica). O lingurita de planta se fierbe in 200 ml de apa, 5 minute. Se strecoara si se bea fierbinte, intr-o singura repriza, noaptea, inainte de culcare. Se indulceste cu miere.

Bratari din lemn de copac. Se recomanda purtarea bratarilor de lemn, acoperind incheietura mainilor (peste puls), atat in casa, cat si afara, atat ziua, cat si peste noapte. Siberienii considerau ca bratarile rosii sunt mai eficiente.

Talisman de cartofi. Este un remediu larg folosit de siberieni, care cred ca daca o persoana poarta o bucatica de cartof crud in tot timpul iernii, ca un talisman, ea este ferita de raceli. Aceeasi bucata de cartof se purta chiar si cand se innegrea si devenea tare ca piatra. Este interesant faptul ca multi doctori rusi recomanda si astazi acest remediu pacientilor care au tendinta sa raceasca usor. "Este un lucru absurd", afirma ei, "dar mai absurd este ca functioneaza." Din moment ce metoda nu cere cheltuiala sau alte dificultati de aplicare, merita sa fie incercata.


Masuri la primul semn de raceala
Daca in ciuda masurilor preventive apar, totusi, semne de raceala (dureri in gat, tuse, friguri), este prescris urmatorul tratament:
- bolnavul sa stea acasa, de preferinta in pat
- baie la picioare in apa fierbinte cu sare (se sterg apoi picioarele si se incalta ciorapi de lana. Se poarta si in pat, la culcare. Se schimba zilnic).
- curatati-va intestinele. Se face o clisma repetata, cu urmatoarea compozitie: o lingura de seminte de in (macinate), fierte in 4 pahare cu apa. Aceasta se strecoara, apoi se adauga o lingura de sare si doua linguri de ulei vegetal. In lipsa semintelor de in, acestea se pot inlocui cu ovaz, orz sau frunze de nalba de gradina. Apa sa fie foarte calda, dar nu fierbinte.
- abtineti-va de la orice fel de mancare, cel putin 24 de ore.
- ceai de grapefruit. Luati 3 grapefruituri si taiati-le in bucatele, fara a indeparta coaja. Fierbeti-le in
2 litri de apa, timp de 20 de minute. Se adauga si 4 linguri de macese uscate. Beti aceasta bautura in timpul zilei, cate pahare puteti si cat mai fierbinte. Se poate adauga miere pentru indulcire, niciodata zahar. In 24 de ore, se pot consuma pana la 6 litri de decoct.
Inainte de culcare: amestecati mustar cu apa pana rezulta o masa subtire si omogena. Aplicati-o pe talpi, acoperiti-o cu un bandaj si incaltati sosete de lana. Stati asa cel putin o ora, in ciuda senzatiei de arsura. Spalati-va picioarele cu apa calda si puneti alte sosete de lana. Apoi plimbati-va prin camera, cel putin 10 minute (in camera trebuie sa fie cald). Dupa aceea culcati-va, fara sa va dati jos sosetele. Aceasta metoda opreste raceala. Pana a doua zi dimineata nu mai ramane nici urma din ea.

Masuri la primele semne de gripa
Daca gripa s-a declansat deja, sunt recomandate urmatoarele metode:
Curatati-va intestinele si abtineti-va de la orice fel de mancare (exceptand lichidele). Faceti timp indelungat tratamentul cu grapefruit. Se poate lua si suc de morcovi, pana la 3 pahare /zi.
Stati in pat cat mai mult posibil si nu iesiti afara. De obicei, trei zile de tratament vindeca si o gripa severa.

In cazuri grave de raceli si bronsite
Decoct de lapte si licheni
La un pahar de lapte nefiert, adaugati o lingura de licheni (se gasesc
la Plafar). Se fierbe continutul la foc mic, timp de 10 minute. Se strecoara si se fierbe inca o data (se da in clocot). Laptele se bea inainte de culcare, cat mai fierbinte. Se evita contactul cu aerul rece.
Nota: nu se vor folosi vase metalice, ci numai vase smaltuite, fara fisuri in smalt. Se acopera cu o farfurioara de portelan, niciodata cu ceva metalic. Aceasta este o regula generala, pentru toate infuziile si decocturile. Tratamentul se repeta in fiecare seara pana la vindecare.

Decoct de salvie
Frunzele de salvie (Salvia officinalis) sunt folosite in locul lichenului. Doza si modul de preparare sunt cele descrise anterior.

Patru remedii siberiene impotriva racelii si a gripei puternice
In
0,5 litri alcool diluat sau vodca, se pun 20 g pelin uscat. Se pun la macerat 24 de ore sau mai mult. Doza: se bea o jumatate de pahar pe zi, cu 15 minute inainte de masa si inainte de culcare. (Nu se administreaza copiilor.)

O bucata de carpa (preferabil de lana) se inmoaie intr-un amestec egal de ulei de masline, otet si camfor si se aplica pe piept comprese, pe timpul noptii. La ceafa se vor aplica comprese cu hrean ras.
Multi practicieni recomanda introducerea mustarului in ciorapi de lana, pe tot timpul bolii.
O alta metoda consta in introducerea de pleava de grau in ciorapi pe timpul noptii.

 Remedii contra bronsitei
Radeti hrean negru si stoarceti-i sucul. Amestecati cu
350 grame de miere lichida. Doza: 2 linguri inainte de fiecare masa si inainte de culcare.

Se topeste grasime de porc si se amesteca cu terebentina. La un pahar grasime lichida, se adauga o lingura terebentina. Se amesteca bine continutul. Se ia toata doza seara la culcare, pe cat de fierbinte posibil. La inceputul manifestarii bronsitei, se va lua si dimineata un pahar, timp de 2-3 zile, cu o ora inainte de masa.

Doua remedii contra laringitei
In
2 litri de apa clocotita se pun circa 400 g tarate. Se adauga miere, dupa gust. Se bea in decursul zilei, in loc de alt lichid, dar foarte fierbinte. Vindeca laringita intr-o singura zi.

Cam 1/2 pahar de seminte de anason se fierb 15 minute cu un pahar de apa, apoi se strecoara. Se adauga 1/4 pahar de miere si o lingura de coniac. Doza: se ia cate o lingura, la fiecare jumatate de ora. Reface vocea in cateva ore.

Remedii contra tusei
Acest remediu, originar din Caucaz, a fost recomandat pentru cazuri de tuse uscata, de durata.
Se pun circa
50 grame de radacina uscata de piper in 0,25 litri de vin alb, se da intr-un clocot si se strecoara. Se administreaza in decursul zilei, in 3 portii egale, cald. In paralel, amestecati o ceapa mare, razuita foarte fin, cu 2 linguri grasime de gasca. Aplicati-le sub forma de comprese, pe piept, noaptea. Dimineata, inghititi o lingura de amestec inainte de masa.

Sirop de hrean pentru tuse
Hreanul se rade printr-o razatoare fina, se amesteca cu zahar cafeniu (roscat) si se introduce intr-o caserola, apoi se baga la cuptor (in prealabil incins), cu focul stins, timp de 2 ore. Stoarceti amestecul si apoi strecurati. Adaugati apa fierbinte, pentru a produce un sirop subtire. Doza: 1-2 linguri, de 3-4 ori pe zi (depinde de varsta).

Un alt remediu pentru tuse (dupa pneumonie)                                                                                    Acest remediu este originar din sudul Siberiei. Luati doua felii uscate de smochina si introduceti-le intr-un pahar cu lapte nefiert. Dati-l in clocot si lasati-l asa o ora. Apoi incalziti-l din nou si beti-l cald. Repetati tratamentul de doua ori pe zi, pana la vindecare.

Lapte cu usturoi
Acesta este un vechi remediu siberian, folosit pentru tratarea tusei magaresti, dar un tratament foarte eficace si pentru raceli si tuse de lunga durata. Se fierb 5 minute, intr-un pahar cu lapte, 5 catei de usturoi dati prin razatoare. Se strecoara. Se ia indulcit cu miere in decurs de o zi, totdeauna cald.
Alti practicieni aplica noaptea pe gatul bolnavului usturoiul necuratat de coaja. Alta metoda: se inhaleaza aburul de la laptele cu usturoi. Aceasta este recomandata ca o terapie suplimentara.

Diferite remedii contra tusei, din diferite regiuni ale Rusiei
Metoda urmatoare, din Urali, era recomandata in toate cazurile de tuse de lunga durata sau bronsita. Frecati pieptul cu o bucata de material de lana uscata. Ulterior, aplicati, prin masare, slanina de porc tocata amestecata cu ulei de pin. (In lipsa uleiului de pin, se foloseste unt topit.)
In toate cazurile de bronsita este recomandata o fiertura de secara, ovaz, orz si cicoare in cantitati egale. Se bea in loc de cafea. Acest remediu este originar din Ucraina.
Sirop proaspat de napi fierti cu miere.

Zece cepe taiate in bucati si o capatana de usturoi se fierb intr-un litru de lapte nefiert. Apoi continutul se indulceste cu miere. Doza: o lingura de lichid cald la fiecare ora, in tot timpul zilei. Acest remediu face sa dispara si cea mai grea raceala intr-o singura zi.

In Baikal, regiune din Siberia, sucul de hrean sau morcov era combinat in parti egale cu miere (1/2 pahar miere si 1/2 apa fierbinte). Se ia de 6 ori pe zi. Doza: o lingura.

Combinati 2 linguri de unt proaspat, 2 galbenusuri, 2 linguri miere, 1 lingura faina de grau. Se amesteca bine si se administreaza in cursul zilei.
In Caucaz, se lua seva de artar cu lapte, in fiecare primavara, ca remediu pentru "tusea care dureaza din iarna".
Un amestec de amoniac si ulei vegetal se pune pe piept, in compresa, pe timpul noptii. Tusea trece foarte repede.
Un amestec in cantitati egale de suc de afine si miere, luat de 3-5 ori pe zi (o lingura). Curata traheea de flegma. Pe timpul acestui tratament se bea ceai de fragi salbatici in tot cursul zilei. Se indulceste cu miere (vechi remediu siberian).

Urmatoarea metoda de tratare a tusei a fost folosita in toata Rusia: o bucata de material de circa
25 cm lungime si 16 latime se inmoaie in parafina si se aplica pe piept. Se schimba in fiecare zi, pana cand se obtine rezultatul dorit.

Lemn-dulce pisat (pudra), marar uscat (pudra) si zahar pudra, in proportii egale, se amesteca. Doza: se ia 1/2 lingurita de doua ori pe zi. Pentru copii se administreaza jumatate din cantitate.

PRESOPUNCTURA CU SEMINTE
Toata lumea a auzit despre acupunctura si efectele ei uimitoare. Acasa, ea poate fi insa inlocuita (mai ales cand tratamentele medicamentoase sunt contraindicate) prin aplicarea de seminte pe punctele reflexoterapeutice.

Procedeu
Pentru fixarea precisa a semintelor, acestea se aplica pe o banda adeziva, care apoi se aseaza pe punctele respective, iar deasupra se mai lipeste o bucata de banda.
Tratamente cu seminte
Tratamente cu seminte 1. Pentru scaderea nivelului de zahar in sange se aplica pe talpa, pe marginea osului calcanean, 3 seminte de porumb, orientate cu varful spre degete.



 2. Pentru vindecarea pneumoniei, inainte de culcare se acopera cu seminte de para zonele de sub degetul mare, pe talpa si pe palma.




Tratamente cu seminte3. In caz de gastrita, se aplica pe a treia falanga a degetului aratator, o samanta de dovleac sau bostan si se lasa 8-10 ore pe zi, timp de 10-12 zile.

Tratamente cu seminte
4. Durerile de cap provocate de migrena se diminueaza, daca timp de cateva minute masati punctul care se afla langa unghia degetului mare spre degetul aratator, cu un bob de hrisca sau o samanta de ridiche.

Tratamente cu seminte


 5. Pleurita, emfizem pulmonar. Pentru eliminarea mai usoara a secretiilor, se lipesc 6 seminte mari de in pe palma, pe pernuta de la baza degetului mare.



Tratamente cu seminte

6. In caz de incontinenta urinara (enurezis), timp de 7 zile, se aplica 2 seminte de struguri, la baza degetelor mijlociu si inelar, cu varfurile orientate in exterior.






Tratamente cu seminteTratamente cu seminteTratamente cu seminte7. In caz de hemoragie uterina si menstruatie abundenta, se aplica, pentru 3-4 ore, cate 3 boabe de piper, la baza degetelor inelar si mijlociu.




8. Pentru pielonefrita, se aplica pe laba piciorului, inainte de culcare, cate 2 boabe de fasole neagra, pe partea proeminenta, pe punctele dureroase.






9. Angina pectorala, palpitatii, ischemie miocardica - 5 seminte de calin sau de loboda se lipesc pe pulpa degetului mare, cate 3-4 ore zilnic, si se apasa periodic.



Tratamente cu seminte

  10. Cistita - o samanta de hrisca se fixeaza la baza degetelor mijlociu si inelar (intre ele).


Leacuri din creuzetele naturii

C
u siguranta, sfarsitul mileniului doi este marcat de intoarcerea lumii la natura, la leacurile taranesti care si-au dovedit de sute de ani eficienta. Nici n-ar putea fi altfel, mai ales la noi, romanii, pe care Dumnezeu ne-a binecuvantat cu paduri si dealuri pline de flori si ierburi de leac. Numai ca Dumnezeu da, dar nu baga si-n traista. Noroc insa ca mai exista oameni pasionati, pentru care valorile primare ale naturii constituie adevarate tezaure. Valorificate in fel si chip, plantele sunt transformate in medicamente veritabile, numai bune sa ne scape de boli si de suferinte. Un astfel de exemplu este d-na Maria Pop, profesoara de biologie, care traieste in mirifica zona a Maramuresului. Pentru ea, natura inseamna totul. Din seva padurii isi extrage culori naturale, pentru tesut; plantele, insa, le foloseste in scop terapeutic...

Tincturile Simple(dintr-o singura planta)
- D-na Maria Pop, experienta dvs. in domeniul plantelor medicinale este deja cunoscuta, iar ceaiurile, unguentele, siropurile si mai ales bitterul "Taina Plantelor" pe care le produceti ne-au fost laudate de foarte multa lume. De curand, ati realizat o gama variata de tincturi, pe care vrem sa le facem cunoscute cititorilor nostri. Ce ne puteti spune despre acestea?
- Tincturile sunt extracte naturale hidroalcoolice obtinute prin macerare naturala in alcool de 40? dintr-o singura planta sau din combinatii de plante medicinale, in functie de natura bolii careia i se adreseaza. Principiile active din tincturi sunt in concentratie mai mare si isi pastreaza calitatea terapeutica timp indelungat. De aceea, am considerat necesar ca, pe langa ceaiurile din plante medicinale si celelalte produse naturale pe care le-am lansat deja pe piata, sa venim in sprijinul bolnavilor si cu aceasta gama de tincturi. Mai mult, numerosi terapeuti naturisti cu care colaboram ne-au sugerat sa ne extindem aria de productie, cunoscand faptul ca plantele pe care le folosim sunt foarte bogate in principii active si provin din Muntii Gutaiului si imprejurimi, zone ecologice nepoluate.
- Pentru ce boli sunt folosite aceste tincturi?
- Ma voi referi pentru inceput la tincturile simple, realizate dintr-o singura planta medicinala:
- Tinctura de aloe este recomandata pentru efectele biostimulatoare, cicatrizante, antimicrobiene, antituberculoase si antitumorale date de principiile active extrase din frunzele de aloe. Pe cale interna, se folosesc cate 10-30 picaturi, de 3 ori pe zi. Pe cale externa se aplica direct pe ulceratii, plagi si arsuri, grabindu-le vindecarea. Da rezultate foarte bune in boli de piele: tuberculoza cutanata, pionefrite, lupus eritematos. Administrata intern, tinctura de aloe amelioreaza si vindeca boli digestive si tumori.
- Tinctura de cimbrisor se foloseste pe cale interna in tuse convulsiva, tuse spastica, astm, raguseala, anorexie la anemici; actioneaza ca antiseptic asupra ficatului si rinichilor, ameliorandu-le functia; elimina viermii intestinali. Se administreaza cate 20-30 picaturi pe zi pentru copii si 30-60 picaturi pe zi pentru adulti. Extern, tinctura de cimbrisor se foloseste sub forma de: tamponari, masaje, comprese, gargara, frictionarea musculaturii membrelor si coloanei vertebrale; in dezinfectarea si cicatrizarea ranilor, scleroza in placi (leuconevraxita).
- Tinctura de coada-soricelului. Extern, se pun comprese si se fac spalaturi pentru calmarea tenurilor inrosite si iritate, arsuri, plagi purulente, eczeme, ulcer varicos, hemoroizi; spalaturi bucale in abcese dentare. Intern, se iau 10-20 picaturi in ceai care se bea dimineata pe stomacul gol, pentru eliminarea viermilor intestinali; in leucemie, pentru reinnoirea sangelui, se folosesc 10-20 picaturi pe zi. In boli interne (enterocolite, colici gastrice, cistite, dismenoree, hipermenoree, marirea secretiei biliare) se iau cate 10-15 picaturi de 3 ori pe zi.
- Tinctura de sunatoare se foloseste la prepararea apei de gura (se face gargara cu 10 ml tinctura dizolvata in 100 ml apa fiarta si racita). In boli reumatice, se fac frectii pe zonele dureroase. In boli de piele, arsuri si degeraturi se pun comprese imbibate cu tinctura de sunatoare. Pe cale interna se utilizeaza de la 20-30 picaturi pana la 6 lingurite pe zi pentru depresii nervoase, icter infectios, insomnii, somnambulism, boli urinare, incontinenta urinara, dereglari ale ciclului menstrual. Tratamentul dureaza 7 zile. Se poate relua dupa 2-3 zile de pauza.
- Tinctura de galbenele (filimica) se foloseste pe cale externa in afectiuni bucale infectate si gingivite, sub forma de gargara si spalaturi bucale; pentru infectia cu trichomonas, leucoree si candidoza se fac spalaturi vaginale in dilutie cu apa; pentru dezinfectarea ulceratiilor cronice purulente, pentru eczeme, arsuri si degeraturi se fac spalaturi sau se pun comprese; de asemenea, sub forma de frectii se foloseste in intinderi musculare, spasme musculare si intepaturi de insecte. Pe cale interna se folosesc 10 pana la 60 picaturi, dizolvate in apa sau ceai, pentru tratarea bolilor gastro-intestinale, curatirea sangelui de toxine, viroze, infectii bacteriene si intarirea vederii. In bolile neoplazice, inflamatii ale ganglionilor si pentru diminuarea efectelor menopauzei se iau ca adjuvant cate 30 de picaturi pe parcursul unei zile. Sub forma de masaje, comprese sau adaugata la apa de baie, combate micozele picioarelor.
- Tinctura de rostopasca are actiune antibiotica asupra unui numar mare de agenti patogeni; are actiune antitumorala (distruge celulele canceroase in multiplicare), actiune coleretic-colagoga, fiind indicata in colecistopatii (inflamatii ale vezicii biliare), litiaze biliare (pietre in vezica biliara), boli de ficat. Tinctura de rostopasca are actiune sedativa asupra centrilor nervosi superiori si in special asupra coronarelor. Stimuleaza respiratia si scade tensiunea arteriala; da rezultate bune in insuficienta cardiaca si angina pectorala. Are actiune antispastica asupra tractului gastro-intestinal. Pe cale interna se administreaza 10-20 de picaturi pe zi, dizolvate in ceai sau apa. Extern, se foloseste sub forma de tamponari si masaje in: boli de piele, negi, pecingine, matreata, muscaturi de insecte si serpi.
- Tinctura de propolis are un spectru foarte larg de actiune farmacologica: bacteristatica, antifungica, analgezica, trofica si regeneratoare a tesuturilor, cicatrizanta si antiinflamatoare. Pe cale externa se utilizeaza in afectiuni dermatologice (eczeme, arsuri), prin tamponari, fara a se pansa locul respectiv. Se mai utilizeaza in boli Orl si boli ale cavitatii bucale (gingivite, stomatite, abcese, parodontoza), sub forma de gargara si spalaturi bucale - cate 30-40 picaturi dizolvate in apa. Intern, se iau 20-30 picaturi pe zi, cu o ora inaintea meselor, pentru normalizarea tensiunii arteriale. in cazuri de alcoolism, 50 de picaturi dizolvate intr-un pahar cu apa rece administrate omului beat il vor face sa se trezeasca. Cate 10 picaturi de tinctura dizolvate intr-un pahar cu apa, luate cu o ora inaintea meselor, dau rezultate foarte bune intr-o mare gama de boli (pulmonare, digestive, ginecologice, boli ale sistemului nervos si boli glandulare).

Tincturile Complexe(din combinatii de plante)
- Ati realizat si tincturi din combinatii de plante, cu rol curativ bine determinat. Caror boli le sunt adresate?
- Plecand de la premisa ca majoritatea oamenilor moderni ar dori sa urmeze tratamente naturiste, dar nu au timp sa-si faca ceaiuri de cateva ori pe zi, am studiat cateva retete traditionale care folosesc combinatii de plante pentru anumite boli si am determinat concentratiile substantelor active prezente in fiecare planta, reusind sa obtinem o gama de tincturi cu rol curativ. Este important sa precizez ca este totusi mai bine, pentru acei care au posibilitatea si timpul necesar, ca tratamentul sa se faca in paralel cu ceaiurile de plante recomandate, pentru rezultate mai rapide.
- Tinctura antiacneica amelioreaza sau in cele mai multe cazuri elimina acneea. Se utilizeaza pe cale externa sub forma de tamponari, de 2-3 ori zilnic. Avand in vedere multiplele cauze interne care genereaza acneea, concomitent cu tratamentul extern se face si un tratament intern cu urmatoarele ceaiuri: sunatoare, galbenele, salcie, musetel, pin, brusture, cicoare si hamei (se beau 2-3 ceaiuri pe zi din acest amestec de plante). Cura dureaza 4-6 saptamani si se poate relua dupa doua saptamani.
- Tinctura antianemica este obtinuta din mai multe plante medicinale cu rol in formarea globulelor rosii prin stimularea maduvei hematogene si imbogatirea sangelui in fier si vitamine. Pe cale interna se utilizeaza cate 3 lingurite pe zi, dizolvate in "Ceai antianemic" indulcit cu miere de albine.
- Tinctura anticolitica este un extract natural hidroalcoolic realizat dintr-o combinatie de plante medicinale cu rol antiseptic intestinal, antivomitiv, carminativ, antispasmodic si sedativ. Se utilizeaza pentru calmarea colicilor intestinali si stomacali atat la copii, cat si la adulti; combate indigestiile insotite de greturi, gazele, aciditatea gastrica si enterocolitele. Pe cale interna se dozeaza cate 8-15 picaturi, de 3 ori pe zi, dizolvate in "Ceai anticolitic".
- Tinctura antigripala este preparata dintr-o mare varietate de plante medicinale cu rol depurativ, emolient, antiseptic, calmant, antispasmodic, antiviral si antimicrobian. Se utilizeaza in stari gripale insotite sau nu de febra. Se administreaza cate 4-6 lingurite de doua ori pe zi, dizolvate in "Ceai antigripal" indulcit cu miere de albine (neindulcit pentru diabetici). Extern, se fac inhalatii cu vapori de tinctura, gargara, baie generala in care se pune tinctura antigripala si ceaiuri din plante ("Flori de camp").
- Tinctura antistres este un extract natural obtinut din plante medicinale cu rol sedativ asupra sistemului nervos central. Se utilizeaza in stari de oboseala, stres, insomnii, stari de agitatie nervoasa, tulburari cardiace si digestive. Tratamentul intern consta in administrarea a 10-15 picaturi de 3 ori pe zi, ultima doza seara, la culcare. Extern, se fac bai generale in care se adauga tinctura antistres sau infuzie din plante sedative (tei, sunatoare, sovarv, cimbru, menta, ciubotica cucului) sau "Ceaiul Antistres".
- Tinctura contra caderii parului este obtinuta din mai multe plante medicinale cu rol in regenerarea parului, intarirea radacinii parului, inlaturarea matretei si seboreei. Tratamentul consta in masaje zilnice sau de 2-4 ori pe saptamana. Pe langa tratamentul extern, recomandam si un tratament intern (2-3 cani de ceai obtinut din urmatorul amestec de plante: urzica, mesteacan, stejar, nuc, tintaura, brusture, hamei si salvie).
- Tinctura gastrica este un extract natural hidroalcoolic obtinut din plante medicinale cu actiune astringenta, antiseptica, cicatrizanta si hemostatica. Tinctura gastrica se utilizeaza in hiperaciditate gastrica, ulcer gastric si duodenal, spasme gastro-intestinale, gastrite. Se consuma inaintea meselor principale cate 3 lingurite de tinctura, dizolvate in "Ceai gastric". Tratamentul dureaza 6 saptamani.
- Tinctura hepato-biliara are actiune coleretica si colagoga, antispastica, bactericida, decongestiva, antiseptica si antiinflamatoare. Se utilizeaza pentru stimularea si imbunatatirea functiei hepatice, insuficienta biliara, colecistite subacute si cronice, ciroza hepatica si diskinezii biliare. Se utilizeaza cate 10 picaturi de 3 ori pe zi, adaugate in "Ceai hepato-biliar". Tratamentul dureaza 4-6 saptamani.
- Exista, totusi, bolnavi carora le este interzis cu desavarsire consumul de alcool. Pot ei sa urmeze un tratament cu tincturi?
- Persoanele carora le este interzis consumul de alcool vor pune tinctura in ceai fierbinte sau in apa fiarta inainte de folosire, alcoolul evaporandu-se dupa 5-10 minute.
- Care este pretul unei tincturi?
- Tincturile sunt ambalate in flacoane de 50 ml si costa intre 2 si 25lei.
- De unde pot fi procurate?
- Tincturile se gasesc deja in unele farmacii si magazine Plafar din tara, dar pot fi comandate si direct de la firma noastra: S.C. Hypericum Impex Baia Mare, tel./fax 062/27.13.38, tel. 094/27.92.84.

Acest elixir se pune pe pleoape si in jurul ochilor dimineata, sapte zile la rand, pentru refacerea ochilor obositi, indepartarea cearcanelor si a ridurilor. In popor, acest remediu era folosit pentru "limpezirea vederii" (imbunatatirea acuitatii vizuale) si se spunea ca are efecte magice asupra celor cu deficiente majore de vedere, ajutandu-i sa revina la normal. Evident, locul din care se culege roua trebuie sa fie extrem de curat si ferit de orice influenta poluanta.

JJJJJ